Prin sentinţa civilă nr. 614/29.05.2008 Tribunalul Vaslui admite în parte contestaţia formulată de contestatoarea N.D.B., în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică V şi constată nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 7 emisă în data de 4 februarie 2008. Obligă intimata să reintegreze contestatoarea pe funcţia deţinută anterior emiterii dispoziţiei anulate. Obligă intimata să-i plătească contestatoarei salariile cuvenite pe perioada eliberării din funcţie până la data reintegrării efective reactualizate. Respinge capătul de cerere privitor la acordarea de daune morale, solicitate de contestatoare. Obligă intimata să îi plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei. Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă reţine următoarele:
Contestatoarea a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 286, pct. 3 şi 4 Codul Muncii dar încălcarea acestor dispoziţii nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută. Faţă de acestea instanţa susţine că dispoziţia nr. 7/2008 este lovită de nulitatea absolută.
De asemenea se reţine că actul contestat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 263, alin. (1) Codul Muncii, deoarece petenta este salariată a Serviciului de Ambulanţă Judeţean V, cu personalitate juridică, (fila 44), aşa cum rezultă din dispoziţia de numire şi fişa postului (fila 85 şi respectiv 13) şi nicidecum angajator nu este Autoritatea de Sănătate Publică V.
Admiterea excepţiei face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Instanţa reţine ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale întrucât în dreptul muncii, aşa cum s-a stabilit de către instanţa supremă (decizia 40/2007), nu se acordă decât dacă au fost prevăzute prin contractul colectiv de muncă sau prin cel individual de muncă.
Din aceste acte aflate la dosarul cauzei nu rezultă obligaţia acordării unor daune .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea N.B., criticând-o sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Motivează recurenta că nu au fost luate în considerare, la acordarea cheltuielilor de judecată ambele chitanţe ce reprezentau plata onorarului de avocat nr. 5/24.03.2008 şi (...)/28.05.2008.
Intimata Autoritatea de Sănătate Publică V formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, arătând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 24 alin. (2) din Constituţie.
Recursul este nefondat.
Prin raportare la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. partea ce câştigă procesul este îndreptăţită a primi de la partea aflată în culpă procesuală cheltuielile de judecată ocazionate de desfăşurarea procedurii judiciare, în măsura în care dovedeşte efectuarea lor.
Curtea reţine că în mod corect prima instanţă a acordat contestatoarei N.B. doar 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul plătit cu chitanţa nr. (...)/28.05.2008 întrucât aceasta cuprinde menţiunea că suma vizează asistenţa pentru dosarul nr. (...). Chitanţa nr. 5/24.03.2008 nu cuprinde menţiunea că a fost emisă pentru dosarul pendinte şi prin urmare în mod corect nu a fost reţinută în cuantumul cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul şi va menţine ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
