Prin sentinţa civilă nr. 1442/2007 a Tribunalului Covasna a fost admisă în parte cererea formulata de reclamanta (...) (...) SRL, în contradictoriu cu paratul N.E. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 Euro (echivalentul în lei la data plăţii) reprezentând cheltuieli de deplasare, şi dobânda legala aferenta sumei mai sus menţionată, calculate de la data pronunţării prezentei hotărâri şi pana la data plăţii efective. A respins ca fiind neîntemeiate restul pretenţiilor reclamantei. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Paratul este angajatul societăţii reclamante, în calitate de conducător auto, conform contractului individual de munca nr (...)/8.01.2007. Paratul a fost însărcinat cu efectuarea transportului de marfa, conform comenzii de transport nr 5229-(...)/23.03.2007. Astfel, paratul, conducător auto al camionului (...), proprietatea societăţii transportatoare reclamante, trebuia să conducă pana în staţia de încărcare a mărfii S, data încărcării fiind fixata pentru 24/25.03.2007, apoi, sa transporte marfa pana în Polonia, localitatea E., data descărcării fiind fixată pentru 27/28.03.2007.
In speţă, paguba pretinsa de reclamanta s-ar constitui din suma de 700 Euro ce reprezintă, potrivit notei scrise depuse la fila 47 din dosar, prejudiciul suportat de societate ca urmare a neexecutării cursei comandate; şi suma de 1200 Ron reprezentând costuri ocazionate de recuperarea camionului (combustibil consumat atât de camion cat şi de către autoturismul cu care reprezentantul firmei s-a deplasat la Piteşti, pentru readucerea camionului în incinta societăţii).; alte costuri (anvelope, lubrifianţi, piese de schimb, reparaţii).
Instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiate pretenţiile pecuniare ale reclamantei constând în obligarea paratului la plata sumei de 700 euro şi a sumei de 1200 Ron.
In ceea ce privesc sumele de 400 euro şi 300 Ron recunoscute a fi încasate de către parat cu titlu de cheltuieli de deplasare, instanţa a apreciat ca acestea ar putea fi restituite societăţii în temeiul art. 272 C muncii. Aceste prevederi legale stipulează ca salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
Are caracterul de suma nedatorata numai cea în cuantum de 400 euro afectata pentru transportul din afara teritoriului tarii, transport care nu a fost efectuat de către pârât. Însă, suma de 300 Ron a fost datorata paratului pentru deplasarea acestuia pe ruta interna Tg S- S, staţionarea şoferului în staţia de încărcare. Din nou instanţa a apreciat ca reclamanta nu a probat împrejurările de fapt referitoare la cauzele pentru care marfa nu a fost încărcata în staţia de încărcare (S), daca acestea ar fi sau nu imputabile paratului, nici pe cele referitoare la cauzele neefectuării transportului internaţional de marfă.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta S.C. (...) SRL T S.
Din conţinutul dosarului de fond, respectiv fila 77 rezultă faptul că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată către recurentă în data de 18.01.2008. Recursul a fost declarat de acesta în data de 23.01.2008, în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 303 din C. proc. civ. Declaraţia de recurs nu a fost însoţită de motivele de recurs, acestea fiind depuse în data de 14.02.2008, (data expedierii prin poştă – fila 9 din dosarul de recurs).
Conform dispoziţiile art. 303 din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, lucru pe care recurenta nu l-a realizat decât cu depăşirea acestuia.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 306 din C. proc. civ. conform cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, motiv pentru care instanţa urmează a se pronunţa în consecinţă.
