În deliberare se constată că prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub dosar nr. (...), contestatorul M.E. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimata Spitalul General C.F.T., să se dispună anularea deciziei civile nr. 1202/1.11.2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. (...) şi în rejudecare, respingerea recursului formulat pârâtul Spitalul General C.F.T. împotriva sentinţei civile nr. 256/LM/ 5.10.2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. (...) ( nr. vechi 2747/2005).
În motivarea contestaţiei sale, a arătat că instanţa de recurs în mod netemeinic şi nelegal a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, în condiţiile în care art. 305 C. proc. civ., interzice producerea în recurs de probe noi, cu excepţia înscrisurilor. Cum expertiza nu constituie un înscris de natura celor la care face referire art. 305 C. proc. civ., instanţa de recurs nu putea încuviinţa această probă.
În al doilea rând, a susţinut că dacă instanţa de recurs a casat cauza cu reţinere, rejudecând în fond şi administrând proba expertizei, trebuia să pronunţe o hotărâre susceptibilă de a fi atacată cu recurs şi nu una irevocabilă, aşa cum s-a dispus deoarece în acest mod a privat partea de o cale de atac.
În drept, a invocat art. 317 alin. (2) C. proc.civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
Art. 317 alin. (1) pct.2 C. proc. civ., prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare „când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.” În consecinţă, pentru a fi incidente această prevedere legală este necesară ca partea contestatoare să nu fi invocat necompetenţa în calea de atac, ca instanţa să nu fi reţinut această excepţie din oficiu şi ca recursul părţii să nu fi ajuns a fi cercetat în fond.
Aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu situaţiilor reglementate de art. 317 alin. (2) C.proc.civ., în condiţiile în care instanţa de recurs s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., Curtea constată că susţinerile contestatorului sunt nefondate deoarece efectuarea expertizei s-a dispus după ce în prealabil instanţa a admis recursul şi a reţinut cauza spre rejudecare în fond. Or, în atare situaţie încuviinţarea efectuării unui raport de expertiză nu echivalează cu administrarea, în recurs, de probe noi, altele decât înscrisurile, ci cu suplimentarea probaţiunii după casarea cu reţinere în fond.
Cel de-al doilea aspect invocat de contestator, este de asemenea nefondat deoarece potrivit art. 312 alin. (4) C. proc. civ., în caz de casare curţile de apel vor judeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
Prin urmare, în cazul în care se judecă pricina în fond, chiar la termenul la care s-a dispus admiterea recursului, instanţa pronunţă o singură decizie irevocabilă. Legea prevede însă şi posibilitatea ca instanţa să acorde un termen sau mai multe, când e nevoie de suplimentarea probaţiunii, în vederea soluţionării cauzei pe fond. În acest caz, deşi textul nu o spune în mod expres, instanţa va pronunţa două decizii, din care una prin care se pronunţă asupra recursului şi alta prin care se soluţionează fondul după casare. Atât prima decizie cât şi cea de-a doua sunt irevocabile, şi nu susceptibile de a fi atacate cu recurs, aşa cum susţine contestatorul deoarece, potrivit principiului unicităţii recursului, dreptul la recurs există numai în ce priveşte hotărârile de fond neexistând posibilitatea de a se declara recurs şi împotriva hotărârii pronunţate în recurs.
În raport de cele ce preced, Curtea constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., va dispune respingerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul M.E.
