s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Plata sporului de fidelitate de 15%.

Tematică: Actiune in raspundere patrimoniala

Drepturile salariale se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor legale, respectiv împlinirea neîntreruptă de 10 ani în instituţia de cultură la cererea celui în cauză. În speţă, există culpa reclamantului constând în faptul că nu a cerut acest drept la data îndeplinirii condiţiilor stabilite de CCM unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008. În consecinţă, se impunea a fi admisă doar în parte acţiunea în sensul acordării acestui spor începând cu data promovării acţiunii în instanţă, această dată fiind aceea când persoana respectivă a solicitat acordarea dreptului şi nu de la data de 8.02.2006 şi până la data de 09.09.2008, aşa cum a hotărât instanţa de fond.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 10225 din 26 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa nr. 4686 din 9 septembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acţiunea precizată de reclamantul H.T., în contradictoriu cu pârâtul Teatrul Naţional „N.T.” şi pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor B. A admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de Sindicatul din Teatrul Naţional „N.T.” C. A obligat pârâţii să achite reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 8.02.2006 până la 9.09.2008.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că reclamantul este salariatul unităţii pârâte începând cu anul 1992, angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f) din Contractul colectiv de muncă nr. 197/8.02.2006, unic la nivel de ramură-cultură pe anii 2006-2008 „personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituţiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale” .
De la intrarea în vigoare a acestui contract, care este data înregistrării – 8.02.2006 – conform dispoziţiilor art. 103 din contract şi dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, în raport de data concretă de îndeplinire a condiţiei de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15% .


Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâţii Teatrul Naţional „N.T.” C şi Ministerul Culturii şi Cultelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de recurs, pârâtul Teatrul Naţional „N.T.” C arată că drepturile salariale se acordă la data împlinirii condiţiilor legale, în cazul în speţă la împlinirea neîntreruptă a 10 ani în instituţia culturală, la cererea celui în cauză. Cum reclamantul nu a cerut acest drept la data împlinirii condiţiilor stabilite de Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, culpa aparţine acestuia şi nu pârâtului.
Consideră că se impunea a fi admisă acţiunea doar în parte, în sensul acordării acestui spor începând cu data promovării acţiunii în instanţă, această dată fiind asimilată cu data la care persoana respectivă şi-a cerut acordarea dreptului, şi nu de la data de 8 februarie 2006 până la 9 septembrie 2008, cum greşit a hotărât instanţa de fond.
Menţionează că fiind unitate bugetară, plata acestor drepturi este prevăzută în bugetul de venituri şi cheltuieli, situaţie în care pentru anii 2006 şi 2007 nu sunt prinse sume pentru plata acestor drepturi, pentru o instituţie cu un buget ca al U. Naţional „N.T.”, plata unor asemenea sume fiind aproape imposibilă.
Astfel, aplicarea dispoziţiilor din Contractul colectiv de muncă nr. 197/2008 unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, referitoare la drepturile salariale şi sporurile care pot fi acordate personalului bugetar din instituţiile publice, se poate face numai în condiţiile şi limitele stabilite de actele normative în vigoare, cu incidenţă în domeniu.
Precizează că în macheta Statului de funcţii, formular trimis spre completare de către Ministerul Culturii şi Cultelor, la art. D, respectiv „alte drepturi”, niciodată nu a fost înserat acest spor.
Ministerul Culturii şi Cultelor, prin motivele de recurs, susţine că eronat prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii şi Cultelor deoarece din cererea de chemare în judecată rezultă că pretenţiile reclamantului au ca origine raporturi juridice izvorâte din executarea contractelor individuale de muncă (acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariale), deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori şi salariaţi.
Ministerul Culturii şi Cultelor, ca organ de specialitate a administraţiei publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând – în aceste condiţii – în afara cadrului procesual şi trebuia să se dispună scoaterea sa din cauză.
Susţine, de asemenea, că sentinţa civilă a fost dată cu aplicarea greşită a legii raportat la faptul că prima instanţă a dispus obligarea ambilor pârâţi, Teatrul Naţional „N.T.” şi Ministerul Culturii şi Cultelor, la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamantului.
Obligaţia de plată nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidenţa jurisdicţiei muncii, raportul obligaţional vizează strict-conform art. 282 Codul Muncii, parteneri sociali, definiţi ca atare în conflictele de muncă, Ministerul Culturii şi Cultelor neputând fi asimilat niciunuia dintre aceştia, câtă vreme nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamantul.


Recursurile sunt fondate, cu motivarea:
Drepturile salariale se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor legale, respectiv împlinirea neîntreruptă de 10 ani în instituţia de cultură la cererea celui în cauză. În speţă, există culpa reclamantului constând în faptul că nu a cerut acest drept la data îndeplinirii condiţiilor stabilite de CCM unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008.
În consecinţă, consideră că se impunea a fi admisă doar în parte acţiunea în sensul acordării acestui spor începând cu data promovării acţiunii în instanţă, această dată fiind aceea când persoana respectivă a solicitat acordarea dreptului şi nu de la data de 8.02.2006 şi până la data de 9.09.2008, aşa cum a hotărât instanţa de fond.
În consecinţă, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. rap. la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor admite recursurile, reţinându-se că intimatul a fost angajat la data de 15.01.1998 îndeplinind condiţiile de 10 ani în instituţia de cultură, la 15.01.2008, în sensul respingerii acţiunii faţă de M.C.C. şi respingerii acţiunii pentru perioada 8.02.2006-15.01.2008.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner