s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Restituirea sumei încasate în mod necuvenit

Tematică: Actiune in raspundere patrimoniala

Întrucât fostul salariat a încasat de la angajator o sumă nedatorată în sensul dispoziţiilor art. 272 alin. (1) Codul Muncii, în mod corect prima instanţă, prin hotărârea pronunţată, a admis cererea reclamantei, dispunând recuperarea acestei sume de 2.211 lei. În acelaşi timp, temeiul de drept, respectiv dispoziţiile art. 270 Codul Muncii, în baza căruia Tribunalul Gorj şi-a întemeiat hotărârea, este corect, fiind vorba de o răspundere patrimonială a pârâtului, referitoare la o perioadă în care acesta era angajatul intimatei, neavând relevanţă faptul că la data introducerii cererii în instanţă sau că la data pronunţării acesteia, recurentul avea calitatea de pensionar.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9488 din 31 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată sub nr. (...), la Tribunalul Gorj, petiţionara F.M. a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea intimatului D.J., la plata sumei de 2211 lei, cu titlu de contribuţie sănătate, contribuţie individuală CNPAS şi impozit, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, petiţionara a arătat că intimatul a fost salariatul acesteia până la data de 6.06.2005, când a fost disponibilizat ca urmare a unui plan de concediere colectivă intervenit la nivel de T. Oltenia SA TG J, ulterior concedierii acesta formulând trei contestaţii, prin care a solicitat drepturi băneşti pentru posturi lucrate anterior concedierii, F.M. fiind obligată la plata acestor drepturi băneşti stabilite prin expertize contabile dispuse de instanţă, drepturi plătite în baza sentinţelor civile nr. 434/2005, 1344/2005 şi nr. 1598/2006 ale Tribunalului Gorj.
Că, în urma a doua dintre cele trei sentinţe civile, unitatea petenta a plătit sumele brute stabilite în rapoartele de expertiză contabilă, fără a se reţine impozit şi celelalte contribuţii la bugetul statului, datorită faptului că intimatul a apelat la executorul judecătoresc pentru executarea silită a hotărârilor respective, iar la cea de a treia hotărâre, expertul a calculat doar impozitul de 20 % la suma cuvenita, fără a i se reţine contribuţiile de sănătate şi CAS.
S-a mai arătat că, după executarea silită a celor trei hotărâri judecătoreşti prin executorul judecătoresc, intimatul a înaintat o nouă acţiune la Tribunalul Gorj, în dosarul nr. (...), în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 484/2007, prin care s-a respins acţiunea acestuia, dar în urma recursului declarat, Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 1452/2007 a admis recursul, modificând sentinţa în sensul că s-a admis acţiunea, pe motiv că angajatorul are obligaţia legală a virării contribuţiei de asigurări sociale, urmând ulterior să se îndrepte cu acţiune de recuperare a acestei sume de la recurentul reclamant.
Că unitatea a îndeplinit dispoziţiile deciziei nr. 1452/2007, virând la bugetul statului contribuţia de asigurări sociale, suma de 2211 lei pretinsă în acţiunea de faţă fiind compusă din 517 lei contribuţie sănătate, 778 lei contribuţie individuală CNPAS şi 916 lei impozit, pârâtul fiind notificat prin adresa nr. 2286/28.02.2007 să depună această sumă la casieria unităţii, dar fără rezultat.
În dovedirea acţiunii, petiţionara a depus la dosarul cauzei copia sentinţei civile nr. 484/2007, decizia nr. 1452/2007, adresa nr. 9440/2007, adresa nr. 9442/2007, nota contabilă nr. 217/2007, calculul reţinerilor către bugetul de stat la sumele din raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 900/CM/2005, calculul reţinerilor către bugetul statului la sumele din raportul de expertiză efectuat în dosarul 48/CM/2005, şi din dosarul nr. 1277/CM/2005, notificarea nr. 2286/2007, centralizatorul compartiment contabilitate luna iulie 2007, ordinele de plată privind plata contribuţiilor datorate bugetului statului.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de petiţionară, precizând că a apelat la executarea silită a hotărârilor judecătoreşti prin care i s-au acordat drepturile băneşti solicitate, iar petenta nu a pus în executare decizia nr. 1452/2007 a Curţii de Apel Craiova, formulând şi o plângere penală în dosarul 2504/2007, în curs de soluţionare.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 1685 din 8.02.2008, a admis în parte cererea formulată de petiţionara Exploatarea Minieră de T. M, împotriva intimatului D.J. A fost obligat intimatul la plata către petiţionară a sumei de 2211 lei, cu titlul de daune produse unităţii, reprezentând CAS, CASS şi impozit, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii. S-a luat act de renunţare la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii respective, la data de 29 februarie 2008, a declarat recurs pârâtul D.J., criticând-o ca fiind nelegală, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta T. Oltenia SA – Exploatarea Minieră de T.M. Prin motivele de recurs depuse pe aceeaşi dată, s-a susţinut că în mod greşit Tribunalul Gorj a dispus obligarea sa la plata sumei de 2.211 lei cu titlu de daune produse reclamantei reprezentând contribuţii la CAS şi impozit pe venit.
Astfel, s-a susţinut că, în baza sentinţelor civile nr. 434/2005, nr. 1344/2005 şi nr. 1598/2006, reclamanta a fost obligată să-i plătească drepturi salariale neplătite pe perioada 2002-2004, drepturi salariale ce erau scutite de impozit, reprezentând sume nete conform Codului Fiscal, iar pentru ultima hotărâre s-a aplicat un impozit de 20% conform dispoziţiilor art. 59 din acelaşi Cod Fiscal.
S-a mai arătat că cele trei hotărâri judecătoreşti nu au fost puse în aplicare de către E.M.S. M, astfel încât a fost nevoit să recurgă la executare silită, reclamanta neplătind contribuţiile la Casa judeţeană de pensii G, ca să poată beneficia de recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 8/2003.A formulat o nouă acţiune iar prin decizia nr. 1452 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, unitatea a fost obligată să plătească aceste contribuţii, decizie pe care F.M. nu a luat-o în considerare.
S-a învederat şi faptul că în dosarul de executare silită nr. 152/E/2007 s-a realizat o expertiză contabilă prin care E.M.S. M trebuia să plătească la CJP G suma de 874 lei, însă instanţa a avut în vedere calculele efectuate de reclamantă şi adresa nr. 2286 din 28 februarie 2007, prin care era atenţionat să depună la casieria unităţii suma de 2.211 lei.
Ultimul motiv de recurs a vizat neluarea în calcul a adeverinţelor nr. 13500 din 13 noiembrie 2007 şi nr. 473 din 12 ianuarie 2008, emise de C.J.P. G, precum şi faptul că Tribunalul Gorj a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 270 alin. (1) şi 271 alin. (2) Codul Muncii, în condiţiile în care nu are calitatea de angajat, fiind pensionar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate de pârât şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se constată a fi neîntemeiat recursul având în vedere următoarele considerente:
Prin sentinţele civile nr. 434/2005, nr. 1344/2005 şi nr. 1598/2006, intimata Exploatarea Minieră de T.M. a fost obligată să plătească recurentului D.J. despăgubiri civile reprezentând drepturi salariale neacordate aferente activităţii desfăşurate peste programul normal de lucru, drepturi ce au fost puse în executare silită, pârâtul beneficiind de aceste sume brute şi nu nete, nefiind calculate contribuţiile individuale de asigurări sociale conform dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
Această situaţie de fapt rezultă din rapoartele de expertiză contabilă efectuate în cele trei dosare, cât şi din considerentele deciziei civile nr. 1452 din 6 iunie 2007m, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. (...).
Prin decizia respectivă s-a admis recursul declarat de recurentul D.J. împotriva sentinţei civile nr. 484 din 8 martie 2007 a Tribunalului Gorj, pronunţată în contradictoriu cu intimatele pârâte T. Oltenia şi F.M., hotărâre modificată în totalitate în sensul că au fost obligaţi pârâţii către reclamantul D.J. să achite contribuţia de asigurări sociale reprezentând pensia suplimentară reţinută din veniturile băneşti ce i-au revenit acestuia conform S.c. 10434 din 14 mai 2005, nr. 1344 din 8 decembrie 2005 şi nr. 1598 din 27 aprilie 2006, pronunţate de Tribunalul Gorj.
S-a constatat, prin decizia respectivă, că în conformitate cu art. 28 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 şi art. 59 din Legea nr. 571/2003, angajatorul are obligaţia de a calcula şi vira la bugetul statului cota parte de asigurări sociale, calculul şi plata acestei contribuţii datorată de asigurat şi angajator, făcându-se lunar de către angajator, precum şi faptul că angajatorul calculează şi virează lunar contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat împreună cu contribuţiile individuale reţinute de la asiguraţi.
S-a reţinut, de asemenea, că, prin executarea silită a celor trei hotărâri judecătoreşti s-a virat întreaga sumă către creditor, fapt care nu poate constitui un motiv de înlăturare a plăţii ce trebuia efectuată de către angajator, acesta având în continuare obligaţia legală de a vira contribuţia de asigurări sociale, urmând ca ulterior să se îndrepte cu acţiune de recuperare a acestei sume de la angajatul care a beneficiat de drepturi salariale în cuantum brut şi nu net, fără a se reţine şi vira toate obligaţiile datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Toate hotărârile judecătoreşti menţionate mai sus evidenţiază în mod clar faptul că pârâtul D.J. a beneficiat de drepturi salariale în sumă brută şi nu netă; că reclamanta F.M. a fost obligată prin hotărâre judecătorească să plătească pârâtului sumele de bani reţinute din drepturile băneşti cuvenite acestuia conform hotărârilor judecătoreşti.
Reclamanta a făcut dovada că a calculat şi a virat contribuţia de asigurări sociale pe care pârâtul o datora în raport de sumele de bani încasate conform hotărârilor judecătoreşti.
Întrucât fostul salariat a încasat de la angajator o sumă nedatorată în sensul disp.art. 272 alin. (1) Codul Muncii, în mod corect prima instanţă, prin hotărârea pronunţată, a admis cererea reclamantei, dispunând recuperarea acestei sume de 2.211 lei.
Susţinerile recurentului că intimata nu a făcut dovada achitării contribuţiilor virate la bugetul statului, contribuţii aferente drepturilor salariale câştigate în instanţă de către acesta, sunt neîntemeiate întrucât la dosarul cauzei au fost depuse în acest sens ordinele de plată nr. 2921; 2961; 2911; 2971; 2931; 2872; 2856 şi 2859/2007.
Referitor la adeverinţele nr. 13500 din 13 noiembrie 2007 şi nr. 473 din 12 ianuarie 2008, emise de Casa judeţeană de pensii G, se constată că este neîntemeiat motivul de recurs, întrucât Tribunalul Gorj a apreciat în mod corect că nu prezintă relevanţă în condiţiile în care sumele de care pârâtul a beneficiat în baza hotărârilor judecătoreşti nu puteau figura ca venituri în anul 2005, întrucât la data de 6 iunie 2005 au încetat raporturile de muncă ca urmare a concedierii colective.
In acelaşi timp, temeiul de drept, respectiv dispoziţiile art. 270 Codul Muncii, în baza căruia Tribunalul Gorj şi-a întemeiat hotărârea, este corect, fiind vorba de o răspundere patrimonială a pârâtului, referitoare la o perioadă în care acesta era angajatul intimatei, neavând relevanţă faptul că la data introducerii cererii în instanţă sau că la data pronunţării acesteia, recurentul avea calitatea de pensionar.
Faţă de cele arătate şi în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de către pârâtul D.J. se va respinge, hotărârea recurată nefiind afectată de niciunul de motivele de casare sau modificare prevăzute în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner