Prin contestaţia adresata Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – şi inregistrata la data de 11.05.2007, sub nr(...), petitionarul E.N.D. a solicitat instantei ca prin sentinta ce se va pronunta in contradictoriu cu intimata S.N.L. Oltenia S.A. sa se dispuna anularea deciziei nr. 301/13.04.2007 emisă de intimată, reintegrarea pe postul deţinut anterior suspendării contractului individual de muncă şi plata diferenţei de drepturi băneşti începând cu 13.04.2004 şi până la repunerea efectivă pe postul deţinut anterior suspendării, actualizate la data plăţii.
În motivare, petentul a arătat că a deţinut funcţia de director S.-RP (direcţia resurse umane, legislaţie, restructurare şi privatizare) în cadrul S.N.L.O. până la 24.07.2006, când i-a fost suspendat contractul individual de muncă în baza art. 50 lit. e) din Codul muncii. Astfel, prin dispoziţia nr. 92/ 18.07.2006 emisă de Primul-ministru, contestatorul a fost numit în funcţia de secretar de stat la Ministerul Economiei şi Comerţului, până la 11.04.2007, când a fost eliberat din funcţie, la cerere, prin decizia Primului-ministru nr. 60/11.04.2007 publicată în M.O. nr. 246/12.04.2007.
În urma eliberării din functia guvernamentala, contestatorul a făcut cerere de revenire pe funcţia de director în cadrul intimatei S.N.L.O., în urma căreia, intimata a emis dispoziţia nr. 301/13.04.2007 prin care l-a numit pe petent pe postul de consilier juridic, fiind modificate unilateral, felul muncii, salariul şi atribuţiile funcţiei.
Unitatea intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 9/30.08.2006 a S.N.L.O., a fost înfiinţată o nouă direcţie şi anume, Direcţia resurse umane, management, legislaţie, direcţie care diferă sub aspect organizatoric faţă de vechea direcţie resurse umane legislaţie restructurare privatizare, funcţia de director în direcţia nou-înfiinţată fiind deţinută de altă persoană cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
În dovedire, intimata a depus la dosar hotărârile nr. 9/30.08.2006, nr. 2/07.05.2007, organigramele nr. 543/ 17.05.2007, nr. 680/ 01.11.2006 şi cea din 01.03.2006 alături de statul de funcţii pentru personalul de conducere, alte acte.
Tribunalul Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale –, prin sentinţa nr. 1410 din 05 iulie 2007, pronunţată în dosarul nr. (...), a admis contestaţia formulată de petiţionarul E.N.D., in contradictoriu cu intimata S.N.L. Oltenia S.A. Tg.J. A anulat dispoziţia nr. 301/13.04.2007 emisă de intimată. A obligat intimata la reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior suspendării contractului individual de muncă, respectiv director – Direcţia Resurse Umane –, Legislaţie, S. şi Privatizare, în cadrul S.N.L. Oltenia SA. A obligat intimata la plata către contestator a drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale obţinute şi cele care i se cuvin corespunzător cu funcţia de director, începând cu 13.04.2007 şi până la reintegrarea efectivă pe funcţia deţinută anterior, sumă actualizată la data plăţii efective.
Analizand cererea de fata, in raport de actele de la dosar si de sustinerile partilor, tribunalul a constatat si a retinut urmatoarele:
Petiţionarul E.N.D. a fost salariatul intimatei S.N.L. Oltenia S.A. Tg-Jiu, iar până la 24.07.2006 a deţinut funcţia de director S.-RP (direcţia resurse umane, legislaţie, restructurare şi privatizare), dată la care a fost numit pe funcţia de secretar de stat la Ministerul Economiei şi Comerţului, prin dispoziţia nr. 92/ 18.07.2006 emisă de Primul-ministru (fila 7) şi dispoziţia nr. 616/28.057.2007 (fila 8).
De la această dată, contractul individual de muncă în cadrul intimatei a fost suspendat în baza art. 50 lit. e) Codul Muncii, până la data de 11.04.2007, când a fost eliberat din fucţia de secretar de stat prin decizia nr. 60/11.04.2007 (fila 5), revenind în cadrul S.N.L.O. dar pe funcţia de consilier juridic la departamentul Direcţia resurse umane, management, legislaţie, conform dispoziţiei nr. 301/13.04.2007 (fila 4).
În raport de această stare de fapt, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 50 alin. 1 lit. e) Codul Muncii, potrivit cărora, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situaţia exercitării unei funcţii în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti.
Astfel, suspendarea a încetat din moment ce a dispărut cauza care a determinat-o, salariatul având obligaţia de a se prezenta la locul de muncă pentru a-şi relua activitatea, iar angajatorului îi revine obligaţia de a-l reprimi, raporturile de muncă fiind cele dinaintea suspendării contractului de muncă.
Potrivit cererii nr. 2585/13.04.2007 (fila 6), petentul s-a prezentat la 12.04.2007, şi a solicitat revenirea pe postul avut anterior suspendării., dar unitatea intimată l-a repus pe un alt post, respectiv de consilier juridic.
Susţinerea acesteia din urmă, cum că demisia contestatorului din funcţia de secretar de stat a exonerat intimata de obligaţia de a-l reintegra pe petent pe funcţia de director, nu poate fi reţinută de instanţă, întrucât demisia este un act unilateral şi individual prin care salariatul notifică angajatorului dorinţa de a înceta raporturile de muncă cu acesta, şi nu poate echivala cu demisia şi din alte raporturi cu alti angajatori. Astfel demisia a inervenit între E.D. şi Primul-Ministru din funcţia de secretar de stat, şi nu între contestator şi intimata S.N.L.O. din funcţia de director.
In raport de această situaţie, instanţa a constatat că a avut loc o modificare unilaterală de contract, prin emiterea dispoziţiei nr. 301/2007, fiind schimbate, fără acordul salariatului, funcţia şi salariul.
Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. Modificarea se referă la oricare dintre următoarele elemente : durata contractului, locul muncii, felul muncii, salariul sau timpul de muncă şi timpul de odihnă.
În concret, felul muncii este determinat de funcţia prevăzută în contract care în cazul petentului a fost modificată, acesta fiind trecut din funcţia de director în cea de consilier juridic, şi în consecinţă, drepturile salariale au fost diminuate.
De asemenea, susţinerile intimatei în sensul că Direcţia resurse umane legislaţie restructurare privatizare în cadrul căreia petentul a deţinut anterior suspendării funcţia de director a fost desfiinţată, iar că noua Direcţie resurse umane, management, legislaţie, înfiinţată prin hotărârea nr. 9/2006 a Consiliului de administraţie al T., nu reprezintă o continuare a primei direcţii, nu pot fi reţinute de instanţă, întrucât, potrivit organigramelor depuse la dosar (filele 68, 70 şi 72), restructurarea nu a fost efectivă şi reală, fiind modificată doar denumirea, funcţia de director existând în continuare sub denumirea de şef departament deţinută de altă persoană, fapt recunoscut şi de intimată în întâmpinare. Faptul că funcţia de director este deţinută de altă persoană cu contract pe durată nedeterminată nu este relevant, intimata având obligaţia de a-l reintegra pe contestator pe funcţia deţinută anterior susupendării contractului individual de muncă.
De asemenea, potrivit art. 269 Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, iar petentul a suferit un prejudiciu prin aplicarea deciziei nr. 301/2007, fiindu-i redus salariul.
Pentru considerentele expuse, contestaţia a fost admisă, a anulat decizia nr. 301/13.04.2007 şi a obligat intimata la reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior suspendării contractului individual de muncă, respectiv director – Direcţia Resurse Umane, legislaţie, S. şi Privatizare – actualmente – Direcţia resurse umane, management şi legislaţie în cadrul S.N.L.Oltenia – să oblige intimata la plata către contestator a drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale obţinute şi cele care i se cuvin corespunzător cu funcţia de director, începând cu 13.04.2007 şi până la reintegrarea efectivă pe funcţia deţinută anterior, sumă actualizată la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata Societatea Naţională a M. Oltenia Tg.J criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului şi pe fond modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii intimatului reclamant ca inadmisibilă.
În mod greşit instanţa a respins cererea de amânare formulată de consilierul juridic în baza art. 156 C. proc. civ., astfel că a fost încălcat principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei.
Acţiunea recurentului reclamant este inadmisibilă deoarece instanţa trebuia să cerceteze atribuţiile care aparţin directorului general al recurentei cât şi competenţa organelor de conducere în ceea ce priveşte numirea şi demiterea conducerii executive.
La data la care a fost numit secretar de stat, 20.07.2006, intimatul reclamant la nivelul recurentei Societatea Naţională a M. Oltenia SA Tg.J exista Direcţia Resurse Umane, legislaţie restructurare şi în nici un caz Direcţia Resurse Umane Legislaţie – S. Privatizare şi acest lucru poate fi dovedit cu organigrama din 01.03.2006 aprobată prin hotărârea nr. 3 din 02.03.2006 a consiliului de administraţie.
Prin dispoziţia contestată a încetat suspendarea contractului individual de muncă al intimatului reclamant E.D.N. şi acesta a revenit în funcţia de consilier juridic în condiţiile în care funcţia de şef departament juridic o deţinea consilierul juridic T.G. şi aşa se explică faptul că nu a fost posibil să fie numit în această funcţie intimatul reclamant.
Structura organizatorică a recurentei suferise o serie de modificări astfel că, a fost înfiinţată o nouă direcţie cu torul diferită de cea existentă anterior şi anume Direcţia Resurse Umane Management Legislaţie şi în fruntea acesteia a fost o numită o persoană cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar modificările survenite au fost nu numai de formă ci mai ales de fond.
În concluzie instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii pentru că trebuia să verifice dacă directorul general avea competenţa să numească un director sau acest lucru este atributul exclusiv al consiliului de administraţie. Cu atât mai mult reclamantul trebuia să conteste legalitatea hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor şi a Consiliului de Administraţie în competenţa cărora intra numirea şi revocarea conducerii executive şi stabilirea structurii organizatorice.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.
Din examinarea sentintei , prin prisma motivelor invocate , a actelor si lucrarilor dosarului si din oficiu conform art. 304/1 C. proc. civ. Curtea constata ca aceste critici nu pot fi primite în cauză neexistând motive de modificare sau casare a sentinţei.
Astfel, nu este întemeiată susţinerea că instanţa a încălcat principiul egalităţii părţilor în faţa legii atunci când a respins cererea de amânare întrucât în temeiul art. 156 C. proc. civ. „Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna la cererea părţii pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise”.
În cauză la termenul din 5.07.2007 când s-a respins cererea de amânare s-au depus concluzii scrise de către reprezentantul recurentei, astfel că nu a fost încălcat principiul egalităţii părţilor în faţa justiţiei.
Nu poate fi primită nici susţinerea că acţiunea reclamantului este inadmisibilă şi că instanţa avea obligaţia să cerceteze atribuţiile directorului general şi competenţa organelor de conducere în condiţiile în care instanţa a apreciat judicios în raport de probele administrate în cauză că a fost suspendat contractul individual de muncă în temeiul art. 50 lit. e) Codul Muncii până la 11.04.2007 şi că intimata avea obligaţia să-l reprimească pe contestator în acelaşi loc de muncă.
Faptul că au avut loc modificări în structura organizatorică a recurentei nu poate duce la o altă soluţie decât cea pronunţată de prima instanţă iar împrejurarea că a apărut o nouă direcţie nu este de natură a justifica decizia contestată şi dată prin încălcarea art. 41 Codul Muncii.
Nu este întemeiată nici susţinerea că instanţa a interpretat actul dedus judecăţii şi că reclamantul trebuia să contestate legalitatea hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor şi ale Consiliului de Administraţie în condiţiile în care suspendarea de drept intervine în mai multe situaţii printre care se regăseşte şi cea legată de „exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel”, iar în speţă cauza care a determinat suspendarea a încetat.
Ca atare, nu se poate reţine că motivele invocate de recurentă se pot încadra în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., astfel că instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi nici nu se poate reţine existenţa unor motive de ordine publică care în temeiul aart. 306 C. proc. civ., pot fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu.
În temeiul art. 312 C. proc. civ., se menţine hotărârea instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică şi se respinge recursul promovat împotriva acesteia.
