Prin cererea înregistrată la nr. (...) petentul G.E. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 417/13.03.2008 emisă de pârâta SC B. Sa S, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea contestaţiei, anularea deciziei şi obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor de salariu rezultate în urma emiterii deciziei sus – menţionate.
În motivare petentul a arătat că a fost iniţial angajat la Secţia Electroliză, iar ulterior, datorită stării de sănătate a fost repartizat la Secţia B.-D.-D. unde desfăşura o activitate ce nu presupunea efort fizic. A aratat petentul că prin decizia contestată i-a fost schimbat locul de muncă, fiind repartizat în cadrul serviciului administrativ, cu diminuarea salariului, măsură prin care nu s-a urmărit protejarea sa din punctul de vedere al stării de sănătate deoarece în cadrul acestui serviciu desfăşoară activităţi ce îi sunt interzise. Petentul a depus la dosar în susţinere decizia nr. 417/2008, bilet de ieşire din spital.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată motivat de faptul că decizia nr. 417/2008 a fost emisă pentru punerea în aplicare prevederile procesului-verbal nr. 7/27.02.2008 şi recomandarea medicului de medicina muncii, modificarea locului muncii fiind o măsură de protecţie a salariatului, impusă de starea de sănătate a acestuia. La dosar au mai fost depuse: proces-verbal din data de 27.02.2008, adresa nr. 1066/2008, fişa personală a petentului, notă privind măsurile dispuse la SC B. în urma controlului şi cercetării cazurilor de îmbolnăvire profesională, extras CCM, anexa 2 la PV de control nr. 1786/27.03.2008, fişele celor două posturi, scrisoare medicală.
Tribunalul Olt prin sentinţa civilă 1150/23 iunie 2008 a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către G.E., domiciliat în comuna E.M., în contradictoriu cu SC B. SA. Pentru a formula astfel instanţa a reţinut că petentul este salariatul pârâtei, iar prin decizia contestată i-a fost modificat contractul de muncă începând cu data de 16.03.2008 şi până la refacerea stării de sănătate. S-au avut în vedere de către pârâtă procesul-verbal din data de 27.02.2008 al ITM şi recomandarea medicului de medicina muncii. Anterior emiterii deciziei petentul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei B. Instalaţia D.D., iar din data de 16.03.2008 a fost trecut la Serviciul Social Administrativ – formaţia curăţenie „platou uzină”, pe postul de muncitor necalificat.
În urma controlului efectuat de ITM O în data de 27.02.2008, având ca obiect cercetarea cazurilor de îmbolnăviri profesionale, a fost analizată situaţia a 11 salariaţi printre care şi cea a petentului. S-a constatat pe baza actelor medicale că petentul a fost diagnosticat cu astm bronşic (declarat anterior controlului) şi discopatie lombară prin hernie de disc. Pentru toate cazurile de îmbolnăvire profesională s-a recomandat schimbarea locului de muncă de către medicul de medicina muncii.
În acest sens pârâta a făcut dovada că a procedat la informarea petentului despre măsura schimbării locului de muncă şi a temeiului ce a stat la baza acestei măsuri potrivit adresei nr. 1066/28.02.2008. Faptul cu prin adresa înregistrată la nr. 3270/6.03.2008 petentul a adus la cunoştinţa pârâtei că nu este de acord cu schimbarea locului de muncă şi că îşi asumă răspunderea pentru starea de sănătate pe viitor se apreciază că în mod corect nu a fost avută în vedere de către pârâtă deoarece potrivit art. 13 lit. n) coroborat cu art. 37 din Legea nr. 319/2006 angajatorul este obligat să respecte măsurile impuse de inspectorii de muncă în urma controalelor, iar pentru neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă răspund cei care aveau îndatorirea să ia aceste măsuri.
Astfel s-a apreciat că în speţă au fost respectate dispoziţiile art. 48 Codul muncii şi ale CCM încheiat la nivel de unitate în sensul că măsura schimbării locului de muncă are caracter temporar, respectiv până la refacerea stării de sănătate, angajatorul fiind îndreptăţit să ia această măsură fără consimţământul petentului având în vedere scopul urmărit de aceasta. Susţinerea petentului că noul loc de muncă nu este potrivit stării sale de sănătate nu se poate reţine deoarece din analiza fişelor celor două posturi filele 39-44 dosar, nu a rezultat acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul intimat apreciind hotărârea instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
În condiţiile în care s-a dat o greşită interpretare a stării de fapt. Astfel, sarcinile de serviciu executate de către recurent, anterior îmbolnăvirii şi care intră în legătură cauzală cu aceasta, erau mult mai uşoare decât cele după schimbarea locului de muncă. H. noilor sarcini de serviciu în raport cu cele aferente4 vechiului post, susţine recurentul, a fost greşit interpretată de către prima instanţă atunci când a apreciat că măsura dispusă de angajator este legală şi temeinică.
Analizând motivele de recurs invocate, cât şi hotărârea instanţei de fond, se constată că recursule este nefondat astfel încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează a-l respinge.
La recomandarea comisiei de expertiză privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin procesul verbal din 27 februarie 2008 întocmit de medicul de medicina muncii şi medicul din cadrul ITM O, constatându-se, cazul recurentului se încadrează în categoria bolilor profesionale a fost schimbat locul de muncă al recurentului pe un post corespunzător, cu sarcini de serviciu ce nu afectează starea de sănătate a acestuia. Or, susţinerea recurentului privind menţinerea în acelaşi loc de muncă, deşi boala profesională a determinat schimbarea locului de muncă, contrazice însăşi raţiunea pentru care a fost iniţiată schimbarea locului de muncă.
Serviciul ce se înscrie în antecedenţa cauzală a bolii profesionale, determină schimbarea acestuia, cum corect a procedat angajatorul şi nicidecum menţinerea sa, cum netemeinic susţine angajatul.
Se are în vedere că vechiul loc de muncă, pe lângă manevrarea butonului electric, ca unică activitate desfăşurată de către contestator, cum susţine acesta pe parcursul soluţionării cauzei, vizează şi aspecte legate de condiţiile fizice, tehnice de derulare a activităţii, condiţii cu noxe specifice şi grad de pericol corespunzător şi aceste aspecte sunt luate în calcul de către expertiza medicală efectuată în cauză, însă ignorate de către angajat, fără o motivare adecvată.
Faţă de cele de mai sus constatând temeinicia şi legalitatea măsurii dispuse de către angajator, precum şi a hotărârii pronunţate de prima instanţă, urmează ca aceasta să fie menţinută în totalitate.
