Prin sentinţa civilă nr. 279/14.03.2008, pronunţată în dosar nr. (...), Tribunalul Arad a admis acţiunea formulată de către reclamantul B.E.J. împotriva pârâtei R.A. „S.” B, a anulat Decizia nr. 296/23.03.2006, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-l reintegreze pe reclamant în funcţia de şef serviciu D. – Controlor Financiar şi Gestiune – şi să-i plătească drepturile salariale pentru această funcţie, cu începere de la data emiterii deciziei şi până la data reintegrării efective în funcţia avută, precum şi suma de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, potrivit probelor administrate în cauză, evaluarea reclamantului de către comisia de evaluare, la expirarea termenului de încercare pentru funcţia de şef serviciu controlor financiar – gestiune, nu îndeplineşte condiţiile procedurale şi de fond prevăzute de art. 120 din contractul colectiv de muncă pe anii 2006 – 2007, încheiat la nivelul Administraţiei Române a Serviciilor de U.B. „S.” B.
Evaluarea profesională presupune analiza unor criterii, precum rezultatele obţinute de angajat, asumarea responsabilităţilor, adaptarea la complexitatea muncii, iniţiativă, creativitate etc., şi stabilirea modalităţilor de acordare a punctajului pentru fiecare criteriu de evaluare.
Procesul-verbal nr. 6702/22.03.2006 nu conţine niciunul din elementele enumerate anterior.
Din coroborarea conţinutului acestui proces verbal cu susţinerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării rezultă că decizia contestată este netemeinică şi nelegală, deoarece, în speţă, nu există criterii, grilă de punctaj şi nu s-a efectuat nicio evaluare a activităţii concrete a reclamantului în funcţia exercitată pe durata termenului de încercare.
Pârâta RA „S.” B, a declarat în termenul legal, recurs împotriva sentinţei civile nr. 279/14.03.2008 şi a încheierii prin care s-a soluţionat cererea de recuzare a completului de judecată, formulată de către pârâtă în faţa primei instanţe, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. (...), solicitând, în principal, admiterea cererii de recurs cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, modificarea încheierii, în sensul admiterii cererii de recuzare, şi casarea sentinţei civile nr. 279/14.03.2008 a Tribunalului Arad, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinţei civile nr. 279/14.03.2008 a Tribunalului Arad, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea cererii de recurs se arată că Tribunalul Arad a respins, în mod greşit, cererea de recurs formulată de către pârâtă în temeiul art. 24 şi art. 27 pct. 7 C. proc. civ., pe motiv că acelaşi complet de judecată s-a pronunţat pe fond, în aceeaşi pricină, prin sentinţa civilă nr. 340/09.03.2007 a Tribunalul u i A r a d, casată de către Curtea de Apel Timişoara, fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 1, pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la fondul cauzei, se reţine că instanţa de fond a admis, în mod greşit, cererea de chemare în judecată. Faptul că nu există o grilă de punctaj pentru evaluare, nu înseamnă că evaluarea reclamantului nu a fost legal şi temeinic efectuată. Prin interviu şi prin răspunsul la întrebările stabilite s-a realizat o verificare a aptitudinilor salariatului pentru funcţia de şef serviciu, conform prevederilor art. 120 din contractul colectiv de muncă şi uzanţelor angajatorului.
Deşi au fost două întrebări, salariatul a răspuns în mod deficitar la prima întrebare şi confuz şi evaziv la cea de-a doua, fapt care a determinat comisia de evaluare să acorde nota 5 şi calificativul „satisfăcător” şi să recomande „nedefinitivarea pe post”.
În speţă, nu există conflict de interese. Nu era posibil ca evaluarea şefului serviciului control financiar şi gestiune să fie făcută de persoane din alt departament decât Direcţia Economică. Evaluarea activităţii contestatorului nu putea fi făcută nici de ingineri, care au o pregătire de natură tehnică, specializată pe domeniul de activitate, nici de jurişti, care nu puteau face o apreciere a activităţii profesionale cu caracter strict economic, şi nici de alţi specialişti din cadrul unităţii. În consecinţă, compunerea comisiei de evaluare a fost una corectă şi legală.
Simplul fapt că şeful serviciului control financiar şi gestiune exercită un control asupra activităţii desfăşurate de personalul din departamentul economic, nu înseamnă că personalul din acest departament este incompatibil de a face parte din comisia de evaluare a şefului serviciului control financiar şi gestiune.
Nici aspectul referitor la numărul membrilor comisiei de evaluare nu este fondat. Nu există nicio dispoziţie legală sau statutară care să oblige unitatea să constituie comisia de evaluare dintr-un număr de membrii prestabilit, fie acesta par sau impar.
Având în vedere funcţia de şef serviciu control financiar şi gestiune, ca funcţie de conducere şi atribuţiile şi competenţele acestei funcţii, era firesc ca, la evaluare, reclamantul să fie întrebat cu privire la punctele slabe constatate în activitatea sa de mai bine de 3 luni în funcţia de şef serviciu control financiar şi gestiune şi cu privire la consecinţele acestora asupra activităţii R.A. „S.” B. Or, prin răspunsul dat contestatorul a arătat, pe de o parte, că nu poate identifica cu precizie cele mai importante puncte slabe de la R.A. „S.” B, iar pe de altă că anumite aspecte ar putea fi puncte slabe, raportând răspunsul la activitatea sa de economist, iar nu la cea de şef serviciu control financiar şi gestiune, care se urmărea a fi evaluată. Reclamantul nu a identificat nicio consecinţă a aspectelor deficitare constatate. Ca atare, Comisia a atribuit răspunsului nota 5 şi calificativul „satisfăcător”.
R.A. „S.” B nu are obligaţia motivării recomandării comisiei de evaluare, care a avut o apreciere obiectivă în raport de răspunsul formulat de salariat.
Atâta vreme cât contestatorul nu a putut identifica cu precizie lipsurile, după mai bine de 3 luni de activitate, şi nu a putut arăta care ar fi consecinţele acestora, astfel încât să poată propune măsuri de îmbunătăţire, conform art. 6 lit. a) şi lit. b) din fişa postului, recomandarea comisiei de evaluare a fost una corectă şi obiectivă.
În drept: art. 299 şi următoarele, 304 pct. 1, pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 şi art. 274 C. proc. civ.
Intimatul a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 lei, în temeiul art. 274 alin. (1) C. de procedură civilă, potrivit chitanţelor depuse.
Completul de judecată investit cu rejudecarea cauzei după casare unei prime hotărâri, pronunţată de către acelaşi complet prin reţinerea unei excepţii de ordine publică, nu a soluţionat fondul pricinii.
Cu privire la fondul cauzei, se susţine că nerespectarea dispoziţiilor art. 120 alin. (8) din contractul colectiv de muncă privind afişarea condiţiilor „evaluării” şi necomunicarea Deciziilor nr. 162/28.02.2006 şi 205/13.03.2006 ale directorului general al R.A. „S.” B l-au pus pe reclamant în imposibilitatea de a afla la timp de intenţia societăţii de a-l supune unei examinări.
Nu pot fi primite susţinerile potrivit cărora data, condiţiile şi modul de evaluare au fost afişate la avizierul intimatei. Afirmaţia nu corespunde adevărului.
Reclamantul nu a negat primirea deciziilor succesive, ci a invocat faptul că nu au fost emise în interiorul termenului de 90 de zile, respectiv al perioadei de probă, ci după expirarea acestuia. Astfel, Decizia nr. 162/28.02.2006, care stabileşte momentul evaluării ca fiind 14.03.2006, a fost comunicată în 07.03.2006, respectiv cu 7 zile înainte, Decizia nr. 181/06.03.2006 a fost comunicată în 09.03.2006, respectiv cu 5 zile înainte, şi Decizia nr. 105/13.03.2006 a fost comunicată în 16.03.2006.
Pe de altă parte, evaluarea presupune o apreciere, o analiză a activităţii desfăşurate în cele 3 luni, subsidiară oricărui interviu, nicidecum o probă scrisă.
În speţă, evaluarea a constat într-o examinare discreţionară, impusă în mod abuziv de către pârâtă şi menită să-l înlăture, cu orice preţ, pe reclamant dintr-o funcţie mult prea vizată. Reclamantului i-au fost adresate două întrebări tendenţioase şi mult prea generale, orice răspuns permiţându-i comisiei să-l considere nesatisfăcător. Însă, răspunsurile acestuia au corespondent în toate măsurile adoptate de intimată în perioada imediat următoare nenumirii acestuia în funcţia de şef serviciu control financiar şi gestiune. Reclamantul a răspuns corect la întrebările adresate de comisia de evaluare profesională.
În concluzie, reclamantul susţine că toate actele emanate de la pârâta – recurentă în legătură cu numirea sa în funcţia de şef serviciu, analizate individual, sunt lovite de nulitate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 1, pct. 5, pct. 7 şi pct. 9, coroborate cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea din 14.02.2008, pronunţată în dosarul nr. (...), Tribunalul Arad a constatat ca nefondată cererea de recuzare a întregului complet de judecată, formulată de pârâta R.A. „S.” B, în temeiul art. 24 alin. (1) C. proc. civ., deoarece judecătorii recuzaţi au soluţionat litigiul pe cale de excepţie, prin sentinţa civilă nr. 340/9.03.2007 a Tribunalului Arad, fără a analiza apărările pe fond, iar prin decizia de casare nr. 877/6.11.2007, Curtea de Apel Timişoara a dispus soluţionarea cauzei pe fond.
În cuprinsul cererii de recurs se contestă încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, arătându-se că temeiul recuzării l-au constituit dispoziţiile art. 24 şi art. 27 pct. 7 C. proc. civ., deoarece judecătorii recuzaţi şi-au spus părerea cu privire la fondul pricinii într-o altă fază procesuală. Prin urmare, se invocă un temei de drept nou al recuzării, respectiv prevederile art. 27 pct. 7 C. proc. civ., care nu este menţionat în cererea de recuzare depusă în dosarul de fond, astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 316, coroborate cu cele ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ., critica referitoare la greşita respingere a cererii de recuzare faţă de prevederile art. 27 pct. 7 C. proc. civ., apare ca inadmisibilă.
art. 24 alin. (1) C. proc. civ., invocat ca temei de drept al cererii de recuzare, presupune ca judecătorul să fi participat anterior la adoptarea unei hotărâri prin care s-a dezlegat fondul pricinii sau o altă problemă litigioasă, iar în rejudecare să se impună soluţionarea fondului litigiului sau a aceleiaşi probleme litigioase şi cu referire la aceleaşi fapte.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 340/9.03.2007, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul B.E.J. împotriva pârâtei R.A. „S.” B şi, în temeiul art. 60 lit. a), raportat la art. 41 alin. (1) din Codul muncii, a constatat nulitatea deciziei nr. 296/2006, emisă de către pârâtă în perioada incapacităţii temporare de muncă a salariatului.
Prin decizia civilă nr. 507/5.06.2007, Curtea de Apel Timişoara a stabilit că, prin decizia nr. 296/23.03.2006, emisă de către pârâtă, reclamantul nu a fost concediat şi nici nu i s-a modificat unilateral contractul individual de muncă, astfel încât nu opera sancţiunea nulităţii absolute a deciziei contestate pe motiv că a fost emisă în perioada în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă. Totodată, a dispus casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
Prin decizia civilă nr. 877/6.11.2007, Curtea de Apel Timişoara a dispus casarea sentinţei civile nr. 908/9.03.2007 a Tribunalului Arad, apreciind că în fond, după casarea cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Arad nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de recurs, obligatorii conform art. 315 C. de procedură civilă.
Aşadar, prin sentinţa civilă nr. 340/9.03.2007, cauza a fost soluţionată pe excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 296/23.03.2006, reţinându-se nerespectarea dispoziţiilor art. 60 lit. a) raportate la cele ale art. 41 alin. (1) Codul muncii, iar în urma casării cu trimitere s-a dispus rejudecarea pricinii în fond, reţinându-se că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile 60 lit. a) raportate la cele ale art. 41 alin. (1) Codul muncii, deoarece prin decizia contestată reclamantul nu a fost concediat şi nici nu i s-a modificat unilateral contractul individual de muncă, astfel încât cauza nu a fost soluţionată în fond.
Prin urmare, prima instanţă a reţinut corect că, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., iar încheierea recurată este legală şi temeinică, nefiind aplicabile motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 1, pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat că, raportat la probele administrate în cauză, evaluarea reclamantului de către comisia de evaluare, la expirarea termenului de încercare pentru funcţia de şef serviciu control financiar şi gestiune, nu îndeplineşte condiţiile procedurale şi de fond prevăzute de art. 120 din contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007, încheiat la nivel de angajator.
În cauză, evaluarea reclamantului s-a efectuat cu nerespectarea prevederilor art. 120 alin. (1) şi alin. (8) din contractul colectiv de muncă sus-menţionat.
Astfel, din cuprinsul procesului-verbal nr. 6702/22.03.2006, rezultă că la lucrările comisiei de evaluare a reclamantului nu a participat un reprezentant P., cu rol de observator şi drept de opinie, şi nici că un astfel de reprezentant ar fi fost invitat să participe la lucrările comisiei.
Pe de altă parte, decizia nr. 205/13.03.2006, emisă de Directorul General G.D., nu respectă prevederile art. 120 alin. (8) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, deoarece nu cuprinde condiţiile şi modul de evaluare, ce ar fi trebuit stabilite cu acordul P., şi nu a fost afişată la loc vizibil, în cadrul unităţii/subunităţii, cu cel puţin 15 zile înainte de data evaluării, respectiv de data de 16.03.2006.
În absenţa unei grile de punctaj pentru evaluare, evaluarea reclamantului are caracter arbitrar, cu atât mai mult cu cât nu a existat posibilitatea contestării rezultatului evaluării la o comisie de contestaţii, iar instanţa de judecată nu are competenţa de a verifica dacă răspunsurile reclamantului la cele două întrebări adresate comisiei de evaluare erau corecte sau nu, precum şi corectitudinea calificativului şi punctajului acordat de comisia de evaluare, deşi recurenta susţine corectitudinea punctajului şi calificativelor acordate reclamantului de către comisia de evaluare prin raportare la răspunsurile reclamantului la cele două întrebări ale comisiei şi la atribuţiile stabilite prin art. 6 lit. a) şi lit. b) din fişa postului acestuia.
Având în vedere că instanţa de recurs a apreciat că s-au încălcat prevederile art. 120 alin. (1) şi alin. (8) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, dispoziţii obligatorii conform art. 236 alin. (4) şi art. 243 din Codul muncii şi art. 7 alin. (2) şi art. 30 din Legea nr. 130/1996, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs privitoare la existenţa unui conflict de interese şi numărul membrilor comisiei de evaluare, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond nu a reţinut existenţa unui conflict de interese între reclamant şi membrii comisiei de evaluare, şi nici nelegala compunere a acesteia.
Pentru considerente expuse anterior, Curtea constată că, în speţă, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9, coroborate cu art. 3041 C. proc. civ., întrucât hotărârea recurată este legală şi temeinică şi cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va respinge recursul pârâtei ca nefundat.
Văzând prevederile art. 274 C. proc. civ. şi chitanţa depusă la dosar, va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
