s

Autor:
avatar
Anca Burghelea

art. 49

  1. Prin Legea 40/2011 au fost introduce două alin. (5) şi (6) care reglementează expres că de fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept va prevala, dar şi faptul că se vor suspenda toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.
  2. Astfel, suspendarea reprezinta un rezultat determinat de aplicarea si functionarea a doua principii fundamental din dreptul muncii si anume: stabilitatea raporturilor de munca, care impune cu necesitate mentinerea in fiinta a contractului; caracterul sinalagmatic al acestui contract care presupune prestatii succesive, iar atunci cand o parte inceteaza in mod temporar executarea obligatiilor asumate, cealalta sa procedeze in mod simetric la sistarea temporara a indatoririlor sale.[1]
  3. S-a sustinut ca suspendarea contractului de munca ,,nu este o creatie a legiuitorului, un concept doctrinar dand expresie unor imprejurari de fapt". Aceasta sustinere a fost partial exacta avand in vedere ca legislatia muncii nu a reglementat in mod unitar institutili suspendarii, asa cum o face, in prezent, Codul muncii. Nu mai putin insa este adevarat ce temeiurile suspendarii au fost, de regula, prevazute de lege. Asa fiind, nu doctrina a creat aceasta institute, ci legiuitorul. Institutia suspendarii constituie una din modalitatile prin care dreptul muncii asigura protectia (ocrotirea) salariatului. Suspendarea contractului este in realitate o suspendare a principalelor sale efecte - prestarea, muncii si plata acesteia - ce se manifesta printr-o incetare temporara a traduceriii lor in viata. Ea se deosebeste de incetarea contractului de munca, care presupune dispantia efectelor sale.[2]
  4. Suspendarea contractului individual de muncă reprezintă încetarea temporară a producerii efectelor acestui contract, având la bază caracterul sinalagmatic şi cu prestaţii succesive al contractului individual de muncă.
  5. Indiferent de motivul pentru care a intervenit, suspendarea are ca efect principal oprirea temporară a prestării muncii şi a plăţii salariului cu menţinerea însă a contractului individual de muncă. Dincolo de acest element comun, drepturile salariatului diferă în funcţie de cauza de suspendare. Pe parcursul suspendării, salariatul poate primi, după caz: – salariu (în cazul detaşării, al îndeplinirii unei funcţii de conducere salarizate pe linie sindicală etc.). Evident, salariul nu este suportat niciodată în final de angajatorul la care contractul se află suspendat; – indemnizaţie (în cazul incapacităţii temporare de muncă, al carantinei, al concediului de maternitate sau pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani etc.) sau bursă (cum este cazul bursei de doctorat la forma cu frecvenţă); – despăgubiri, potrivit art. 52 alin. 2 din Cod (dacă se constată nevinovăţia salariatului după suspendarea din funcţie).[3]
  6. În cazul în care suspendarea se produce în interiorul termenului de preaviz – dat salariatului în contextul concedierii sale, dintr-o cauză care exclude culpa sa – se va suspenda şi respectivul termen de preaviz. Dacă, însă, cauza suspendării constă într-o faptă culpabilă a salariatului, nu se va suspenda şi termenul de preaviz. Într-adevăr, aşa cum s-a arătat, ar fi inechitabil ca salariatul să poată determina, prin propria-i faptă culpabilă, prelungirea termenului de preaviz. Şi în cazul preavizului dat de salariat în contextul demisiei, efectele suspendării asupra respectivului preaviz se produc în termeni similari. 
 

[1] A se vedea Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii,Editia a III-a,Ed. Universul juridic, Bucuresti,2009, pag. 471.

[2] A se vedea Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii,Editia a III-a,Ed. Universul juridic, Bucuresti,2009, pag. 471.

[3] A se vedea Ion Traian Ștefănescu, Tratat de dreptul muncii, ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, pag. 328.