Potrivit art. 79, alin. (7) Codul Muncii, preavizul fiind legal instituit în favoarea sa, angajatorul are facultatea de a renunţa - în tot sau în parte - la Termenul de preaviz. Dacă unitatea renunţă la beneficiul termenului de preaviz, această manifestare de voinţă trebuie să fie expresă. În situaţia în care angajatorul renunţă la Termenul de preaviz, nu se va putea reţine că ar avea loc o încetare a Contractului prin acordul părţilor (deci, nu este vorba de o modalitate convertită).
Contractul va înceta tot prin demisie, dar la un alt moment decât cel prevăzut iniţial prin preavizare, respectiv la momentul în care unitatea renunţă la Termenul de preaviz. În practică, se mai poate genera şi situaţia în care angajatorul nu renunţă la preaviz, deşi se pronunţă favorabil pentru încetarea Contractului înainte de împlinirea Termenului de preaviz şi salariatul este de acord cu aceasta; în acest caz, temeiul încetării Contractului se schimbă, fiind vorba de voinţa comună a părţilor (de la data la care unitatea şi-a manifestat voinţa sa).
(Revista Română de Dreptul Muncii, pag. 27-28)