Prin sentinţa nr. 3076/09.10.2007, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. (...) s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D.N., în contradictoriu cu intimat SC D. SA C.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:
Împotriva sentinţei a formulat recurs contestatorul invocând următoarele motive de recurs:
Motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc.civ. rap. la art 65 alin. (2) Codul Muncii şi art. 11 alin. (1) din L. 82/1991, în sensul ca:
Instanţa a reţinut ca persoana care asigura în prezent tinerea evidentei financiar contabile, a fost încadrata în luna august 2006, când şi contestatorul figura în statul de funcţiuni în calitate de contabil sef, concluzionează ca starea de fapt reţinuta în decizia 28/15.05.2007 este de natura sa E. la concluzia ca desfiinţarea locului de munca are o cauza reală şi serioasa.
Logica instanţei în acest sens este aceea ca patronul este liber sa desfiinţeze postul de contabil sef şi sa angajeze pe postul de portar o persoana cu studii superioare care exercita munca de contabil sef.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.civ. în sensul ca:
Motivarea hotărârii cuprinde un sfert de pagina, practic hotărârea fiind nemotivata, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc.civ. Ca motivarea este străina de natura pricinii şi ca deşi enumera o serie de acte existente la dosar, nu se pronunta şi nu le analizează.
Analizând recursul în limitele investirii prin motivele invocate şi în raport de sentinţa recurată, Curtea retine următoarele:
Prin Decizia nr. 28/15.05.2007, unitatea intimata a dispus desfiinţarea postului şi locului de munca de contabil sef, urmând ca la data expirării termenului de preaviz, contractul individual de munca al acestuia sa se desfiinţeze.
Temeiul de fapt precizat consta în motive care nu ţin de persoana salariatului, determinate de reorganizarea totala a activităţii economice producătoare de venituri, reducerea numărului de posturi, eficientizarea şi reorganizarea activităţii economice şi desfăşurarea exclusiv a activităţii de închiriere şi subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate.
Temeiul de drept invocat este dat de dispoziţiile art. 55 lit. c), art. 58 alin. (1), art. 65, art. 66, art. 67, art. 73, art. 74 şi art. 75 Codul Muncii.Potrivi art. 65 (1) Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Potrivit art. 66 Codul Muncii -Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.In speţa este vorba de o concediere individuala. Potrivit art. 10 (1) din L.82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective. (2) Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare. (3) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului F. Contabili şi D. Autorizaţi din România. (4) Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine.Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea retine ca la data de 20.07.2006 s-a încheiat contractul individual de munca intre unitatea intimata şi numitul E.D., contract înregistrat sub numărul 36756/07.08.2006, pentru funcţia de economist.
Acesta a exercitat atribuţiile specifice postului pana în prezent, astfel incit la data desfiinţării postului de contabil sef exista postul de contabil, încadrat cu numitul E.G.
In concluzie acest motiv de recurs este nefondat, deoarece angajatorul nu a procedat la angajarea unui alt contabil după emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de munca, prin care s-a desfiinţat postul de contabil sef, acest post existând şi în organigrama anterioara emiterii deciziei când figura şi postul de contabil sef.
In speţa nu a existat situaţia desfiinţării postului de contabil sef şi angajarea unei persoane pe o funcţie de alta natura, dar cu atribuţii de natura celor aferente postului desfiinţat, în condiţiile în care cele doua organigrame depuse la dosar atesta ca anterior datei, în structura organizatorica se regăseau atât funcţia de contabil sef, cat şi cea de contabil, iar ulterior doar funcţia de contabil.
Revine angajatorului obligaţia şi dreptul de a stabili organigrama, în funcţie de necesarul de personal şi de indicatorii economici ai societatii, precum şi răspunderea privind organizarea şi conducerea contabilităţii, art. 10 din L. 82/1991, precizând persoanele abilitate şi condiţiile în care se realizează aceasta.
In ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, Curtea retine ca prin considerentele sentinţei, Tribunalul a motivat în fapt şi în drept sentinţa prin analiza legalităţii şi temeiniciei deciziei în raport cu condiţiile instituite de art. 65 Codul Muncii, dispoziţie legala ce a constituit temei al concedierii, prin reţinerea stării de fapt menţionata în decizie şi analiza acestei în funcţie de cele doua condiţii impuse de art. 65 alin. (2) Codul Muncii.
Pentru îndeplinirea condiţiilor art. 261 alin. (5) Codul Muncii, nu este necesar ca judecătorul sa răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate, ci este suficient ca printr-o analiza, chiar sintetica, sa se analizeze starea de fapt şi drept, rezolvând implicit argumentele respective.
Recurentul prin motivul de recurs nu precizează în concret care dintre argumentele invocate prin contestaţie nu au fost analizate de către instanţa de fond.
Pentru toate aceste motive, Curtea urmează sa respingă recursul ca neîntemeiat, şi în consecinţa, în raport de art. 274 Codul d e procedura civila, sa oblige recurentul la cheltuieli de judecata.