Prin sentinţa civilă nr. 889/2007, Tribunalul Braşov a dispus următoarele:
A admis contestaţia formulată de contestatoarea G.S.T., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii B., şi în consecinţă:
- a obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii B. să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin luarea în considerare a veniturilor obţinute prin retribuirea în acord global, înscrise în coloana a 5-a din adeverinţa nr. 83/16.02.2007 eliberată de S.C. INTEC S.A. B.
- a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 31132/14.05.2007, contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea adeverinţei nr. 83/16.02.2007 emisă de S.C. INTEC S.A., potrivit căreia, în perioada 2.08.1975-1.05.1991 a beneficiat de venituri totale în care se includeau acordul global (coloana 5) şi primele de concediu de odihnă şi de concediu medical (coloana 6).
Potrivit adeverinţei nr. 95/19.02.2007, emisă de aceeaşi unitate, contestatoarea a obţinut aceste venituri suplimentare în mod permanent, cumulate cu salariul individual brut, achitându-se lunar cotele C.A.S., inclusiv contribuţia la pensia suplimentară pentru angajat şi cotele aferente angajatorului, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
În consecinţă, intimata a refuzat recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei stabilite prin decizia nr. (...)/14.12.2000, prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând retribuţia prin acord global şi primele de concediu de odihnă şi concediu medical cuprinse în coloanele 5 şi 6, respectiv 7 din adeverinţa nr. 83/16.02..2007 emisă de S.C. INTEC S.A. B.
În accepţiunea Legii nr. 49/1992, art. 3, au caracter de spor permanent sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran precum şi pe platformele marine de foraj, îndemnizaţia de zbor, sporul pentru condiţii grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare dar şi alte sporuri cu caracter permanent, prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă.
Veniturile suplimentare obţinute de contestatoare sub forma retribuirii în acord global reprezintă un spor cu caracter permanent, prevăzut şi în legislaţia anterioară anului 1989 privind institutele de cercetare proiectare şi erau acordate lunar, fiind incluse în câştigul brut realizat şi impozitate conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 care prevedea obligaţia unităţii de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat.
Prevederea legală mai sus citată a fost menţinută şi prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.
Potrivit adeverinţei nr. 95/19.02.2007 emisă de S.C. INTEC S.A, pentru aceste venituri suplimentare realizate de contestatoare, prevăzute în contractul său individual de muncă, s-au achitat lunar cotele de C.A.S., inclusiv contribuţia la pensia suplimentară pentru angajat cât şi cotele aferente angajatorului, conform Legii nr. 27/1966, Decretului nr. 389/1972, Legii nr. 65/1972, Decretului 232/1986, O.U.G. nr. 31/1998, Legii nr. 19/2000 şi O.U.G. nr. 147/2002.
Potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite, fiind aplicabil principiul proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale, principiu invocat şi de contestatoare.
Conform art. 23 alin. (1) lit a) din acelaşi act normativ, baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, iar în raport cu acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, potrivit art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.
Contestatoarea a depus două astfel de adeverinţe, în temeiul art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005, angajatorul asumându-şi întreaga responsabilitate cu privire la valabilitatea şi corectitudinea datelor furnizate în cuprinsul acestora.
Cum sporul de acord evidenţiat în adeverinţa nr. 83/2007 a fost acordat contestatoarei lunar, fiind inclus în salariul brut lunar pentru care angajatorul a achitat contribuţia la unică la fondul asigurărilor sociale de stat în perioada noiembrie 1973-aprilie 1991, acesta trebuia luat în considerare de către intimată la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, conform dispoziţiilor pct. IV şi V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, care prevăd posibilitatea includerii la recalculare a sporurilor pentru care s-a plătit contribuţia la asigurările sociale.
Prin urmare, aceste plăţi făcute în sistemul „acord global” pot constitui bază de calcul a pensiei, în primul rând dat fiind caracterul lor permanent şi, în al doilea rând, dat fiind şi includerea lor la plata contribuţiei la asigurările sociale de stat şi la pensia suplimentară, conform adeverinţei menţionate, dispoziţiile pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 nefiind aplicabile.
Soluţia contrară ar determina încălcarea flagrantă a principiilor contributivităţii şi proporţionalităţii, enunţate mai sus, şi ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestora în vederea atingerii scopului pentru care au fost dispuse. Prioritare sunt dispoziţiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acestea dar nu le respectă.
În ceea ce priveşte cuantumul îndemnizaţiei de concediu medical şi a primelor de concediu de odihnă menţionate în aceeaşi adeverinţă cu nr. 83/16.02.2007, emisă de S.C. INTEC S.A, în coloana a 6-a, instanţa a apreciat că acestea nu pot fi valorificate la determinarea punctajului mediu anual pentru următoarele considerente:
- nu au avut un caracter permanent;
- nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare;
Împotriva sentinţei a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii B., criticând-o pentru nelegalitate susţinând că sporul de acord global nu poate fi avut în vedere la recalculare deoarece nu are caracter permanent şi nu face parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislaţiei anterioare.
Recursul este nefondat.
Trebuie remarcat că pentru acest spor, fostul angajator a emis o adeverinţă prin care se face dovada că s-a acordat contestatorului şi că s-a reţinut şi s-a virat contribuţia pentru pensia suplimentară şi CAS la bugetul asigurărilor sociale. De altfel, tot prin adeverinţă se justifică de angajator că acest spor se adaugă la retribuţia tarifară de încadrare, deci la salariul de bază, constituie spor permanent şi intră în baza de calcul a pensiei conform Legii nr. 19/2000 art. 23 alin. (1) pct. a).
Adeverinţele emise în acest sens, în condiţiile O.U.G. 4/2005 reprezintă un act de voinţă al angajatorului care răspunde pentru toate menţiunile.
Potrivit deciziei 736/24.10.2006 Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 a statuat că „verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au invocat sau nu contribuţii la asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, fiind de competenţa exclusivă a instanţei”.
Prin urmare interpretând aceste înscrisuri instanţa de fond a apreciat corect asupra posibilităţii includerii acestui spor la recalcularea pensiei.
Interdicţia prevăzută de O.U.G. nr. 4/2005 se referă la forma de atribuire în acord ca unica formă de remunerare a salariatului. În situaţia încasării unor sporuri de acord global peste retribuţia tarifară de încadrare devin aplicabile regulile din ordonanţă referitoare la sporurile cu caracter permanent. Dacă acest spor are caracter permanent şi a făcut parte din baza de calcul a pensiei, s-a plătit CAS pentru el, conform datelor oferite de angajator, instanţa poate dispune recalcularea pensiei în funcţie de acesta.
Aceasta este şi situaţia în speţă.
Nu poate fi admisibil ca baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale să fie constituită şi din aceste sume, iar la determinarea cuantumului pensiei, ca prestaţie de asigurări sociale, să nu se ia în considerare acest lucru, pentru că ne-am aflat în situaţia în care această prestaţie nu ar fi proporţională cu preţul plătit pentru riscul asigurat creându-se o nedorită inechitate.
De asemenea instanţa apreciază că, în speţă au prioritate dispoziţiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar ce nu îl respectă. Soluţia contară ar determina încălcarea flagrantă a principiului enunţat şi ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care s-a dispus. Altfel, s-ar crea o inechitate prin obţinerea unui drept de pensie inferior în raport cu contribuţia de asigurări sociale calculată şi virată şi o discriminare între persoanele ce au stagii de cotizare anterioare şi ulterioare intrării în vigoare a legii 19/2000, în condiţiile în care tot timpul baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale a fost câştigul total.
De asemenea, tribunalul opinează în sensul că şi în condiţiile în care există anumite dispoziţii legale exprese dar care derogă de la principiile pe care însăşi legea le enunţă în debutul ei, prioritate nu poate avea decât principiul, acesta fiind cel care generează starea de drept.
Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge recursul şi va obliga recurenta în baza art. 274 C. proc. civ. la plata onorariului avocaţial de 150 RON justificat cu chitanţa nr. 193/25.09.2007.