Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Alba Iulia sub dosar nr. (...), reclamanta S.C. A Grup S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul G.U., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 400 lei şi 80 lei dobânzi, reprezentând valoarea cu care pârâtul şi-a mărit nejustificat patrimoniul, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acţiunii sale reclamanta arată că pârâtul a avut calitatea de angajat al societăţii în perioada 22.08.2005-26.09.2006, primind un avans spre decontare în valoare de 400 lei, care însă nu a fost restituit şi nici justificat până în prezent. În drept s-au invocat dispoziţiile art. 922 şi urm. C. civ.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul solicită respingerea acţiunii, motivând că suma pretinsă i-a fost dată de reclamantă ca ajutor pentru înmormântarea fratelui său şi nu i s-a transmis că trebuie să o restituie.
Prin sentinţa civilă nu 1927/27.04.2007 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. (...) s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A Grup S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G U. şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei (reprezentând avans nerestituit de pârât) şi a sumei de 80 lei reprezentând dobânda legală aferentă. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 45,86 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că acţiunea reclamantei este întemeiată, deoarece pârâtul şi-a mărit patrimoniul cu suma în litigiu pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, astfel încât se naşte un raport juridic obligaţional de restituire.
Prin decizia civilă nr.500/26.06.2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. (...) s-a admis recursul declarat de pârâtul G U. împotriva acestei sentinţe. S-a casat sentinţa atacată şi s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului A l b a-complet specializat pe litigii de muncă şi asigurări sociale.
Se reţine în considerentele deciziei de casare că instanţa de fond a soluţionat cauza cu nesocotirea dispoziţiilor legale imperative privind competenţa materială, deoarece raportat la pretenţiile reclamantei şi calitatea pârâtului de angajat al reclamantei la momentul naşterii raportului juridic obligaţional, litigiul dintre părţi se încadrează potrivit dispoziţiilor art. 281 şi urm. C.N. în categoria conflictelor de muncă.
Tribunalul, în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1156/07.11.2007 pronunţată în dosar nr. (...) a respins acţiunea civilă formulată în cauză, motivând cu trimitere la art. 1169 C. civ. şi art. 287 din Legea nr. 53/2003, că reclamanta nu a făcut dovada înregistrării în contabilitate a acestei plăţi şi nici care a fost natura juridică a operaţiunii efectuate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs reclamanta S.C. A Grup S.R.L., solicitând desfiinţarea hotărârii atacate ca netemeinică şi nelegală, motivând că face dovada cu înscrisurile depuse la dosar a înregistrării sumei pretinse în evidenţa contabilă, scopul pentru care a fost acordată, respectiv avans şi că apărarea pârâtului în sensul că această sumă i-a fost acordată cu titlu ajutor de înmormântare este O., deoarece nu au avut cunoştinţă de acest eveniment şi nici nu i-s-a solicita în acest sens vreun certificat de deces.
Intimatul nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 C. proc. civ. în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ. reţine următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 272 Codul Muncii dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Obligaţia de restituire reglementată de acest text de lege se fundamentează pe instituţia plăţii nedatorate, pe îmbogăţirea fără justă cauză, principii de drept pe care reclamanta şi-a fundamentat acţiunea de faţă.
În speţă, cu dispoziţia de plată din data de 20.06.2006 recurenta a făcut dovada plăţii sumei de 400 lei în favoarea intimatului, care era angajatul său, cu titlu avans. Această sumă, aşa cum reiese din copie registru de casă a fost înregistrată în evidenţa societăţii. Faţă, de aceste înscrisuri, din care reiese clar titlul cu care această sumă a fost acordată intimatului, susţinerea sa în sensul că ar fi primit-o cu titlu ajutor de înmormântare pentru fratele său este total nejustificată, sarcina probei revenindu-i în acest sens conform art. 1169 C.c.civil.
În situaţia în care, primind această sumă cu titlu avans spre decontare, intimatul nu a justificat utilizarea ei în scopul acordării, se impune a fi obligat, în lumina textului de lege sus enunţat la restituirea ei, ca plată nedatorată. Totodată, aflându-ne în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani, pârâtul datorează potrivit art. 1088 C. civ. dobănda legală aferentă. În acest context, soluţia primei instanţe de respinge a acţiunii pe considerentele neînregistrării în contabilitate a sumei şi a naturii juridice a acestei operaţii se fundamentează pe o ignorare a înscrisurilor depuse de reclamantă şi o interpretare greşită a legii.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ, cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999 se va admite ca fondat recursul promovat de reclamantă, se va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii ca întemeiată a acţiunii formulată în cauză, cu consecinţa obligării pârâtului la plata sumei de 480 lei cu titlu despăgubiri, reprezentând: 400 lei avans nerestituit, şi 80 lei dobânda legală aferentă. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, aşa încât nu vor fi acordate, potrivit art. 274 C. proc. civ.