Prin sentinţa civilă nr. 1117/M/7.11.2007, Tribunalul Braşov a dispus următoarele:
A admis contestaţia formulată de contestatoarea T.J., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii B. şi în consecinţă: A obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii B. să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin luarea în considerare a veniturilor obţinute prin retribuirea în acord global, înscrise în coloana a 5-a din adeverinţa nr. 87/16.12.2007 eliberată de SC J. SA B. A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 31135/14.05.2007, contestatoarea a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea adeverinţei 87/6.02.2007 emisă de S.C. J. S.A., potrivit căreia, în perioada 29.08.1974-30.04.1991 a beneficiat de venituri totale în care se includea acordul global (coloana 5).
Potrivit adeverinţei nr. 94/19.02.2007, emisă de aceeaşi unitate, contestatoarea a obţinut aceste venituri suplimentare în mod permanent, cumulate cu salariul individual brut, achitându-se lunar cotele C.A.S., inclusiv contribuţia la pensia suplimentară pentru angajat şi cotele aferente angajatorului, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
Veniturile suplimentare obţinute de contestatoare sub forma retribuirii în acord global reprezintă un spor cu caracter permanent, prevăzut şi în legislaţia anterioară anului 1989 privind institutele de cercetare proiectare şi erau acordate lunar, fiind incluse în câştigul brut realizat şi impozitate conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 care prevedea obligaţia unităţii de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat.
Potrivit adeverinţei nr. 91/19.02.2007 emisă de S.C. J. S.A, pentru aceste venituri suplimentare realizate de contestatoare, prevăzute în contractul său individual de muncă, s-au achitat lunar cotele de C.A.S., inclusiv contribuţia la pensia suplimentară pentru angajat cât şi cotele aferente angajatorului, conform Legii nr. 27/1966, Decretului nr. 389/1972, Legii nr. 65/1972, Decretului 232/1986, O.U.G. nr. 31/1998, Legii nr. 19/2000 şi O.U.G. nr. 147/2002.
Conform art. 23 alin. (1) lit a) din acelaşi act normativ, baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, iar în raport cu acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
Cum sporul de acord evidenţiat în adeverinţa nr. 87/2007 fila 7 dosar fond, a fost acordat contestatoarei lunar, fiind inclus în salariul brut lunar pentru care angajatorul a achitat contribuţia la unică la fondul asigurărilor sociale de stat în perioada martie 1974/aprilie 1991, acesta trebuia luat în considerare de către intimată la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, conform dispoziţiilor pct. IV şi V din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, care prevăd posibilitatea includerii la recalculare a sporurilor pentru care s-a plătit contribuţia la asigurările sociale.
Prin urmare, aceste plăţi făcute în sistemul „acord global” pot constitui bază de calcul a pensiei, în primul rând dat fiind caracterul lor permanent şi, în al doilea rând, dat fiind şi includerea lor la plata contribuţiei la asigurările sociale de stat şi la pensia suplimentară, conform adeverinţei menţionate, dispoziţiile pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 nefiind aplicabile.
Soluţia contrară ar determina încălcarea flagrantă a principiilor contributivităţii şi proporţionalităţii, enunţate mai sus, şi ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestora în vederea atingerii scopului pentru care au fost dispuse. Prioritare sunt dispoziţiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acestea dar nu le respectă.
Împotriva sentinţei a formulat recurs C.J.P. B. în termen, motivat, criticând-o pentru nelegalitate susţinând că sporul de acord global nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei, deoarece nu are caracter permanent şi nu face parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislaţiei anterioare.
Se mai susţine faptul că instanţa de fond face confuzie între contribuţia de asigurări sociale a angajatorului şi contribuţia individuală a salariatului care s-a reţinut începând cu 1.01.1967 raportat doar la salariul tarifar de încadrare potrivit art. 72 Legea nr. 27 din 1.01.1966. Deci pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuţia individuală la pensia suplimentară.
În probaţiune recurenta depune decizii irevocabile prin care instanţe din ţară (Curtea de Apel Galaţi) a respins cererea în recalcularea pensiei raportat la sporul de acord global.
Analizând recursul formulat instanţa constată că este nefondat.
Trebuie remarcat că pentru acest spor, fostul angajator a emis o adeverinţă prin care se face dovada că s-a acordat contestatorului şi că s-a reţinut şi s-a virat contribuţia pentru pensia suplimentară şi CAS la bugetul asigurărilor sociale. De altfel, tot prin adeverinţă se justifică de angajator că acest spor se adaugă la retribuţia tarifară de încadrare, deci la salariul de bază, constituie spor permanent şi intră în baza de calcul a pensiei conform Legii nr. 19/2000 art. 23, alin. (1), pct. a).
Adeverinţele emise în acest sens, în condiţiile O.U.G. 4/2005 reprezintă un act de voinţă al angajatorului care răspunde pentru toate menţiunile .
Potrivit deciziei 736/24.10.2006 Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005 a statuat că „verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au invocat sau nu contribuţii la asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, fiind de competenţa exclusivă a instanţei”.
Prin urmare interpretând aceste înscrisuri instanţa de fond a apreciat corect asupra posibilităţii includerii acestui spor la recalcularea pensiei.
Interdicţia prevăzută de O.U.G. nr. 4/2005 se referă la forma de atribuire în acord ca unica formă de remunerare a salariatului.
În situaţia încasării unor sporuri de acord global peste retribuţia tarifară de încadrare devin aplicabile regulile din ordonanţă referitoare la sporurile cu caracter permanent.
Dacă acest spor are caracter permanent şi a făcut parte din baza de calcul a pensiei, s-a plătit CAS pentru el, conform datelor oferite de angajator, instanţa poate dispune recalcularea pensiei în funcţie de acesta.
Aceasta este şi situaţia în speţă.
Nu poate fi admisibil ca baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale să fie constituită şi din aceste sume, iar la determinarea cuantumului pensiei, ca prestaţie de asigurări sociale, să nu se ia în considerare acest lucru, pentru că ne-am afla în situaţia în care această prestaţie nu ar fi proporţională cu preţul plătit pentru riscul asigurat creându-se o nedorită inechitate.
De asemenea instanţa apreciază că, în speţă au prioritate dispoziţiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta. Soluţia contară ar determina încălcarea flagrantă a principiului proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurări sociale şi ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care s-a dispus.
Altfel, s-ar crea o inechitate prin obţinerea unui drept de pensie inferior în raport cu contribuţia de asigurări sociale calculată şi virată şi o discriminare între persoanele ce au stagii de cotizare anterioare şi ulterioare intrării în vigoare a legii 19/2000, în condiţiile în care tot timpul baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale a fost câştigul total.
De asemenea, curtea opinează în sensul că şi în condiţiile în care există anumite dispoziţii legale exprese dar care derogă de la principiile pe care însăşi legea le enunţă în debutul ei, prioritate nu poate avea decât principiul, acesta fiind cel care generează starea de drept.
În ceea ce priveşte susţinerea că potrivit legislaţiei anterioare pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuţia individuală la pensia suplimentară, iar principiul proporţionalităţii nu poate fi aplicat, instanţa reţine că potrivit adeverinţei 91/2007 emisă de fostul angajator sporul de acord a fost acordat ca venit suplimentar la retribuţia tarifară de încadrare, iar contribuţia de asigurări sociale a fost plătită de angajator conform Decretului 389/1972 în procent de 15% asupra câştigului brut şi respectiv net realizat de personalul salariat.
A aprecia că pentru perioada anterioară Legii nr. 19/2000 este imperativ a se face dovada contribuţiei individuale la asigurări sociale, deşi legislaţia anterioară nu prevedea această modalitate de contribuţie datorită sistemului economic şi fiscal al vremii, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, această formă de contribuţie fiind instituită prin Legea nr. 19/2000.
Această interpretare rezultă şi din conţinutul adeverinţei nr. 91/2007 pentru veridicitatea căreia emitentul este direct responsabil.
Prin Legea nr. 27/1966 s-a instituit contribuţia la pensia suplimentară pentru angajat, iar din adeverinţa susmenţionată, rezultă că „pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuţia la pensia suplimentară pentru angajat conform Legii 27/1966”.
În concluzie, ar fi discriminatorie fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii nr. 19/2000 pentru care s-au achitat contribuţii la asigurări sociale în vechile sisteme legislative pentru considerentul că aceste dispoziţii legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale şi permiteau doar plata contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câştigului brut/net realizat de personalul lor, în comparaţie cu situaţia din prezent a asiguraţilor care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislaţiei noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcţie de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.
Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge recursul şi va obliga recurenta în baza art. 274 C. proc. civ. la plata onorariului avocaţial de 150 RON justificat cu chitanţa nr. 193/25.09.2007.