Prin cererea adresată Tribunalului Gorj şi înregistrată la data de 26.01.2007 sub nr. (...), petiţionarul I. B. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata SN CFR Regionala CFR C-SC F. CFR SA C, să se dispună obligarea acestora la acordarea grupei I de muncă, în conformitate cu Ordinul 50/1990.
În motivare, petentul a arătat că îşi desfăşoară activitatea ca electrician de la 14.05.1987 în Secţia Instalaţii G. de U. Electrică CFR şi pe toată perioada a efectuat activităţi ce se regăsesc în ordinul 50/1990 al Ministerului Muncii. Urmare a constatărilor Sindicatului „Solidaritatea” prin Memoriul privind acordarea inechitabilă a grupelor de muncă din cadrul Regionalei CFR C, şi activitatea pe care o desfăşoară, petentul se încadrează în grupa I de muncă, în acest sens pronunţându-se şi sentinţe judecătoreşti. Petentul a mai menţionat că îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ca şi electromecanicii de la liniile de contact care au fost încadraţi în grupa I de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, Memoriu, sentinţa nr. 1158/2004 pronunţată de Tribunalul Gorj, extras din carnetul de muncă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii cu motivarea, că prin Legea nr. nr. 19/2000 au fost abrogate actele normative care reglementau grupele I şi II de muncă.
Prin sentinţa nr. 629/29.03.2007 Tribunalul Gorj a admis cererea, a constatat că activitatea desfăşurată de petent în perioada 14.05.1987 şi până în prezent se încadrează în grupa I de muncă, a obligat intimata să efectueze menţiunile cuvenite în carnetul de muncă şi a respins cererea privind cheltuielile de judecată .
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimata, care a fost admis de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 1852/05.09.2007 şi care a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de recurs a reţinut că se impune administrarea probei testimoniale pentru a se clarifica condiţiile concrete în care şi-a desfăşurat activitatea petentul, şi dacă acestea se încadrează în grupa I-a de muncă .
Cu ocazia rejudecării cauzei au fost audiaţi martorii propuşi de petent, I.U. şi B.O., iar petentul a depus în copie sentinţa nr. 623/29.03.2007 a Tribunalului Gorj şi sentinţele nr. 1293 şi 1300 din 17.06.2004 pronunţate de Tribunalul Dolj .
Prin sentinţa nr. 370 din 16 ianuarie 2008, Tribunalul Gorj a admis cererea formulată de petiţionar. A constatat că activitatea desfăşurată de petent pe perioada 14.05.1987 şi până în prezent se încadrează în gr.I-a de muncă. A obligat intimata să efectueze menţiunile cuvenite în carnetul de muncă. A respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că petiţionarul I.B. este salariatul intimatei SN CFR Regionala CFR C-SC F. CFR SA C din data de 14.05.1987 în funcţia de electrician în Secţia Instalaţii G. de U. Electrică CFR.
Deşi meseria petentului de electrician în cadrul secţiei J. nu este prevăzută în grupa I de muncă potrivit Ordinului 50/1990, acesta şi-a desfăşurat activitatea în acelaşi timp şi în acelaşi microclimat similar cu electromecanicii (electricienii) de la liniile de contact (LC) care sunt încadraţi în grupa I de muncă, conform punctului 123,124 anexa 1 din ordinul mai sus menţionat.
Din cuprinsul Memoriului semnat de către Sindicate şi Administraţia Regionalei CFR C se reţine că în unitate, pentru anumite categorii de personal s-au produs inechităţi în ceea ce priveşte încadrarea în grupa I de muncă, astfel că personalul muncitor ce îndeplineşte funcţia de electrician – Secţia Instalaţii G. de U. Electrică CFR – ar trebui trecut în grupa I de muncă împreună cu ceilalţi colegi electromecanici LC.
Din acelaşi memoriu rezultă că exploatarea, întreţinerea, repararea sau înlăturarea avariilor de la instalaţiile electrice J. se face de către echipe complexe, ce lucrează în acelaşi timp, într-o anumită zonă, în baza unei autorizaţii de lucru comune, cu un singur responsabil .
Instalaţiile sunt scoase de sub tensiune pe baza unei telegrame unice, iar lucrul la aceste instalaţii prezintă pericol de accidente atât prin electrocutare cât şi prin cădere, presupune efort fizic şi psihic determinat de lucrul la înălţime, de circulaţia trenurilor, cu tensiuni periculoase, instalaţiile fiind scoase doar parţial de sub tensiune .
Din depoziţiile martorilor audiaţi rezultă că, din luna mai 1987 şi până în prezent, petentul a lucrat ca electrician în cadrul Secţiei Instalaţii G. de U. Electrică CFR – punctul de lucru Tg. Cărbuneşti –, pe traseul Tg. Cărbuneşti-M., în condiţii de muncă mult mai grele decât electromecanicii sau electricienii de la liniile de contact care sunt încadraţi în grupa I-a de muncă .
Astfel, martorii au declarat că petentul a lucrat în condiţii de înălţime, cu tensiuni ale curentului foarte mari, de 110 kwolţi, în intemperii, în tunele, pe linia curentă, existând pericolul permanent de accidentare şi îmbolnăvire .
Faţă de considerentele expuse, coroborate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, instanţa a constatat că activitatea desfăşurată de petent în cadrul intimatei începând cu data de 14.05.1987 se încadrează în grupa I de muncă, urmând să admită cererea şi să respingă capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Compania Naţională de D. Ferate CFR SA,
criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea acesteia şi pe fond respingerea acţiunii. Critică sentinţa pentru aprecierea greşită a instanţei de fond că reclamantul a făcut dovada cu „Memoriul” încheiat între şefii unor servicii din cadrul recurentei şi liderii de sindicat din cadrul acestor servicii, că a lucrat în condiţii de muncă ce se încadrează în grupa I-a, precizată de Ordinul nr. 50/1990 al N. şi MS, deşi acest memoriu nu a fost încheiat între conducerea Administraţiei Regionale CFR C şi liderii de sindicat la acest nivel.
Pentru a-şi produce efecte acest memoriu, trebuia să fie însuşit de conducerea CN CFR SA B şi de sindicatele reprezentative. De asemenea, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile P..50/1990 dar după data adoptării P..nr.125/1999, acordarea grupei nu mai are temei legal. Intimatul reclamant a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate şi probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prev.de art. 304 C. proc. civ. şi va fi menţinută.
Sunt neîntemeiate criticile privind aprecierea greşită a instanţei că „Memoriul” încheiat la nivelul unor subunităţi ale Regionalei CFR C, nu reprezintă punctul de vedere al conducerii regionalei, deoarece instanţa de fond a stabilit că reclamantul a lucrat în condiţii deosebit de grele ce se încadrează în prevederile P. nr. 50/1990 al N. şi MS Anexa I, deci în grupa I-a de muncă, luând în considerare acel „Memoriu” întocmit de subunităţile recurentei pârâte care ei înşişi au concluzionat că în cadrul recurentei s-au produs inechităţi de încadrare în grupă şi au considerat că şi activitatea desfăşurată de muncitori ca şi reclamantul se încadrează în grupa I.
Dar instanţa de fond, în aplicarea îndrumărilor date prin decizia de casare a administrat şi prova testimonială, audiind doi foşti colegi ai reclamantului care au relatat că reclamantul a lucrat în aceleaşi condiţii ca şi colegii săi, cărora li s-a acordat grupa I de muncă, deci în condiţii grele, cu pericol permanent de electrocutare, la înălţime, în condiţii extreme de temperatură dar şi trafic intens feroviar.
Aşadar, instanţa a administrat probele necesare pentru a stabili dacă reclamantul a lucrat în condiţii de muncă ce se încadrează în grupa I-a şi criticile se pricesc a fi nefondate, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ. recursul să fie respins ca nefondat.