Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 8318/121 din 12.12.2007 la Tribunalul Galaţi, reclamantul N.J. a chemat în judecată pe pârâta (...) L. B. SRL cu sediul în comuna T., judeţul G, solicitând obligarea acesteia să-i schimbe decizia de desfacere a contractului individual de muncă din art. 61 lit. a) din Codul Muncii în art. 65 din Codul Muncii şi obligarea la plata drepturilor salariale pentru zilele lucrate în perioada 15.11.2007-26.11.2007, la plata concediului de odihnă neefectuate şi la plata sumelor datorate către CASS şi AJOFM.
Prin sentinţa civilă nr. 354 din 13.03.2008 s-a admis contestaţia. S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 122 din 03.12.2007 emisă de intimată. S-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior. A obligat intimata la plata către contestator a drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de la data emiterii deciziei şi până la reintegrarea efectivă. A obligat intimata să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, să reţină şi să vireze contribuţiile datorate de contestator. A obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale aferente perioadei 15.11.2007-26.11.2007 şi contravaloarea a 3 (trei) zile de concediu de odihnă neefectuat în anul 2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata (...)L.B. SRL considerând-o nelegală şi netemeinică. În motivarea recursului declarat intimata a susţinut că la instanţa de fond a arătat care au fost motivele care au determinat desfacerea disciplinară a contractului de muncă în baza art. 61 lit. a) din Codul Muncii, astfel că apreciază că măsura dispusă este legală şi temeinică şi corespunde cerinţelor art. 268 din Codul Muncii.
A arătat că ulterior concedierii a desfiinţat postul deţinut de contestator. A arătat că este de acord să plătească contestatorului drepturile solicitate pentru perioada 15.11.2007-26.11.2007 şi a concediului urmând a se respinge capetele de cerere privind reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior şi la plata drepturilor salariale. A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii pronunţată în sensul respingerii contestaţiei împotriva deciziei nr. 122/03.12.2007. În drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Analizând hotărârea instanţei de fond în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale aplicabile cauzei, de criticile formulate, cât şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, astfel că recursul declarat de intimată este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul Muncii, decizia de sancţionare disciplinară trebuie că conţină obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, lipsa acesteia din decizie atrăgând nulitatea absolută a deciziei emisă. Această normă are caracter imperativ.
Motivarea deciziei de sancţionare, descrierea faptei săvârşite, este obligatorie întrucât salariatul să aibă posibilitatea să cunoască faptele imputate şi să-şi formuleze apărările necesare.
Or, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, decizia de concediere disciplinară nu întruneşte cerinţele obligatorii prev. de art. 268 alin. (2) lit. a) din Codul Muncii. Faptul că între timp unitatea a desfiinţat postul nu are relevanţă în cauza de faţă, instanţa fiind ţinută de obiectul cererii cu care a fost sesizată, asupra căruia trebuie să se pronunţe.
Pentru toate aceste motive, Curtea consideră că, criticile formulate nu sunt întemeiate, ele neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum nu au fost reţinute motive care să determine aplicarea art. 3041 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de intimată împotriva sentinţei civile nr. 354/2008.