Prin sentinţa nr. 2724 din 12.12.2007, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. (...) s-a respins acţiunea formulată de petentul I.G., privind anularea deciziei nr. 593/9.08.2007 şi pretenţii, în contradictoriu cu intimaţii Obştea, Banca H.N, şi G.G, preşedintele Obştei, Banca H. S-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul G.G – preşedintele Obştei, Banca H.N. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:
Intimata Obştea, Banca H.N. funcţionează în baza Statutului adoptat conform O.G. nr. 26/2000, aprobată prin M. 246/2005. Având în vedere reorganizarea activităţii societăţii intimate, ca urmare a sistării tăierilor de material lemnos şi a suspendării serviciului silvic, dispuse prin s.c. 651/10.07.2007 a Judecătoriei Brezoi, sursa de venituri a obştii s-a redus cu aproximativ 80%, astfel încât consiliul de administraţie în baza atribuţiunilor ce-i revin conform art. 26 din statut a dispus prin Hotărârea nr. 15/16.07.2007 restructurarea postului de casier, post deţinut de petent .
Ca urmare, măsura încetării contractului individual de muncă conform dispoziţiilor art. 65 alin. (1) Codul muncii este temeinică şi legală. În consecinţă şi capătul de cerere privind plata daunelor morale s-a respins ca neîntemeiat.
De altfel, în cazul răspunderii patrimoniale reglementată de dispoz. art. 269 C. muncii nu este prevăzută acordarea daunelor morale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţiile Unite – pronunţându-se prin decizia 40/7 mai 2007 în sensul că daunele morale pot fi acordate numai în situaţia în care acestea sunt menţionate în contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
Or, statutul obştii Banca H.N. şi contractul individual de muncă al petentului nu reglementează acordarea daunelor morale, în situaţia încetării contractului individual de muncă.
În ceea ce priveşte drepturile salariale solicitate de petent şi contravaloarea preavizului de 15 zile, intimata a făcut dovada achitării acestora. În mod corect intimata a acordat petentului un preaviz de 15 zile lucrătoare, conform dispoz. art. 73 alin. (1) C.N.
Capătul de cerere privind plăţile compensatorii de asemenea a fost respins, în speţă nefiind vorba de o concediere colectivă.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamantul I.G, criticile fiind următoarele:
Instanţa nu a solicitat pârâtei să aducă dovezi privitoare la dificultăţile judiciare, în susţinerea deciziei de concediere nr. 593/09.08.2007, pe care a contestat-o. Arată că decizia de concediere nu a fost aprobată de organul competent şi că nu s-au făcut dovezi privitoare la reorganizarea activităţii, schimbările tehnologice sau dificultăţile judiciare, adunarea generală fiind cea care aprobă bugetul d e venituri şi cheltuieli.
Prin întâmpinarea formulată la data de 3 martie 2008, intimata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, urmare a ordonanţei nr. 651/10.07.2007 dată de Judecătoria Brezoi, prin care s-a dispus sistarea serviciului silvic, pusă în executare la data de 23 iulie 2007, Consiliul de Administraţie din care face parte şi recurentul a hotărât cu majoritate de voturi desfiinţarea postului de casier.
Arată că au fost respectate prevederile art. 65 alin. (1) Codul Muncii şi că recurentul-reclamant şi-a încasat toate drepturile salariale cuvenite. La dosar s-a depus copia procesului-verbal din 16 iulie 2007 încheiat cu ocazia întrunirii Consiliului de Administraţie.
Analizând legalitatea sentinţei recurate, în raport de criticile invocate şi apărările formulate, prin prisma dispoz. art. 3041 şi art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recursul nu este fondat, din următoarele considerente .
Din procesul-verbal din data de 16 iulie 2007 rezultă că întrunirea Consiliului de Administraţie a fost determinată de situaţia economico-financiară a intimatei, ocazie cu care s-au discutat două probleme: restructurarea postului de casier ce a fost aprobată cu 4 voturi pentru şi două împotrivă şi convocarea Adunării generale a Obştei ce a fost votată în acelaşi fel, rezultând din conţinutul acestui document că şi recurentul-reclamant face parte din Consiliul de Administraţie.
Starea de fapt a fost reţinută corect de prima instanţă care a avut în vedere atât cele dispuse prin sentinţa nr. 651/10.07.2007 a Judecătoriei Brezoi, cât şi Hotărârea nr. 15/16.07.2007 a Consiliului de Administraţie, pronunţată conform prerogativelor statuate în art. 26 din Statutul Obştei Banca H.N.
În considerarea celor expuse, Curtea constată că în cauza s-a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, astfel că, în raport de disponibilităţile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.