Prin sentinţa civilă nr. 1318/2008 din data de 11 august 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători S.A. B – Regionala de Transport Feroviar de Călători C, împotriva pârâtului N. B., având ca obiect conflict de muncă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, prin acţiunea din 3 martie 2008 precizată la 21 mai 2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 621 lei, ce reprezintă drepturi salariale acordate necuvenit, motivat de faptul ca în urma unui control intern s-a constatat ca unitatea a achitat nejustificat contravaloarea a 80 ore corespunzătoare a 7 zile lucrătoare pentru care nu a existat semnătura salariatului în condica de prezenţă şi nici vreun alt act care să ateste prezenţa sa la serviciu, fiind pontat doar în foile colective de prezenţă.
În baza art. 281 Codul Muncii raporta la art. 1169 C.civ., acţiunea a fost respinsă, pentru că reclamanta nu a făcut dovada nici a încasării de către salariat a sumelor de bani pretinse, nici a condiţionării plăţii drepturilor salariale de semnarea condicii de prezenţă de către salariat. Astfel, reclamanta a depus la dosar doar fişe de pontaj, copii după condica de prezenţă, procesul verbal de control şi tabele de calcul a sumelor de încasat. Nu exista însă vreun act din care să rezulte că sumele de bani pretinse au fost virate către pârât. Apoi, reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul avea obligaţia semnării condicii de prezenţă, obligaţie care trebuie să rezulte dintr-un regulament intern, luat la cunoştinţă de pârât. În fine, reclamanta trebuia să facă dovada că de semnarea condicii de prezenţă era condiţionată plata drepturilor salariale. Tribunalul a constatat că, din contră, plata lunara s-a făcut în temeiul fişelor de pontaj colective, care până în prezent nu au fost anulate.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta T. C S.A B – Regionala de Transport Feroviar de Călători C a declarat recurs prin care a solicitat modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii introductive.
În motivarea recursului s-a susţinut că sentinţa pronunţată este criticabila datorită faptului că în cauză sunt incidente atât prevederile răspunderii patrimoniale ale salariatului cât şi cele ale obligaţiei de restituire.
Prin dosarul de cercetare D. s-a constatat că, pe lângă alte persoane răspunzătoare şi salariatul are o vinovăţie proprie pentru primirea drepturilor salariale şi a sporurilor necuvenite, astfel încât în speţă sunt incidente nu numai regulile obligaţiei de restituire datorate îmbogăţirii fără justa cauza ci şi cele ale răspunderii patrimoniale.
Aşa cum rezulta din dosarul de cercetare al Oficiului D., salariatul a obţinut drepturi salariale şi sporuri necuvenite (spor de 100% pentru ore festive lucrate sâmbăta, duminica şi în sărbători legale şi sporuri de 25% pentru munca de noapte) în condiţiile în care salariatul nu era prezent la serviciu şi nu semna în condica de prezenţă, iar operatorii întocmeau atât graficele de lucru cât şi foile colective de prezenta, prin aceasta depăşindu-şi atribuţiile de serviciu.
În dosarul de cercetare al D. s-a propus sancţionarea disciplinară a salariatului cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de 1 luna, pentru încălcarea prevederilor Regulamentului intern, Cap. VI., pct. 21 (nesemnarea condicii de prezenta la prezentarea şi la plecarea de la serviciu), dar în concret, nu s-a putut aplica sancţiunea disciplinara, fiind depăşite termenele prevăzute la art. 268 (1) din Codul Muncii.
În cauza sunt întrunite cumulativ şi condiţiile răspunderii patrimoniale, deoarece pârâtul a avut (şi are) calitatea de salariat, fapta ilicită şi personală a salariatului constă în omisiunea de a semna condica de prezenţă sau a altor acte/documente interne din care să reiasă prezenţa sa la serviciu; a cauzat un prejudiciu unităţii prin încasarea de drepturi salariale şi sporuri necuvenite; între fapta ilicită şi prejudiciu exista un raport de cauzalitate, deoarece a încasat sume de bani necuvenite deşi nu era prezent la serviciu, iar vinovăţia variază de la intenţie – în situaţiile în care deşi trebuia sa fie prezent la serviciu conform graficelor de lucru nu era prezent fiind în compensarea orelor suplimentare, la neglijenţa – prin nesemnarea condicilor de prezenţă.
În consecinţă, pentru drepturile salariale şi a sporurilor încasate necuvenit, salariatul are atât obligaţia de restituire a acestora în baza prevederilor art. 272 alin. (1) Codul Muncii, dar şi repararea prejudiciului în temeiul răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 (1) Codul Muncii, în acest sens pronunţându-se şi doctrina de specialitate ¬B. Ţ.; Tratat de dreptul muncii, pag. 679: „când persoana beneficiară este de rea-credinţă, când deci are vinovăţie proprie pentru primirea sumelor, bunurilor sau serviciilor necuvenite, sunt incidente nu numai regulile obligaţiei de restituire, ci şi cele ale răspunderii patrimoniale” .
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a solicitat obligarea paratului la restituirea sumei de 621 lei, sumă ce reprezintă drepturi salariale acordate necuvenit. În dovedirea sumelor acordate necuvenit s-au depus condici de prezenţă din care reiese clar că salariatul nu s-a semnat la intrarea şi ieşirea în serviciu pentru datele mai sus menţionate, foile colective de prezenţă în care apare că a efectuat un număr de ore în zilele în care nu a fost prezent la serviciu pentru care a fost retribuit în mod nejustificat.
Documentul primar care stă la baza întocmirii foilor colective de prezenţă este condica de prezenţă. Dacă în condica de prezenţă salariatul nu a semnat, era normal să nu figureze cu ore lucrate în foaia colectivă de prezenţă.
Faptul că şeful serviciului a semnat foile colective de prezenţă (pontaje) nu înseamnă că atesta prezenţa salariatului la munca, deoarece, însuşi seful serviciului a fost sancţionat disciplinar pentru neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu privitor la verificarea concordanţei între pontaje şi condici. Din actele depuse la instanţa de fond consideră că unitatea a probat faptul că salariatul a încasat în mod necuvenit drepturi salariale în condiţiile în care nu era prezent la serviciu.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte criticile recurentei referitoare la neluarea în considerare a condicilor de prezenţă care reflectă absenţele reclamantului de la serviciu în zilele pentru care a beneficiat de drepturile salariale pretinse, Curtea de Apel reţine că angajatorului îi revenea obligaţia conform art. 287 Codul Muncii, de a-şi proba pretenţiile, ceea ce impune stabilirea stării de fapt dincolo de orice îndoială. Or, pârâtul a depus în apărare fişe de pontaj din care rezultă că a fost prezent la serviciu în zilele în care reclamanta pretinde că a absentat. Fiind un act care emană chiar de la angajator, fişa de pontaj se opune sub aspect probator registrului de prezenţă inducând o îndoială cu privire la pretinsa nerespectare de către pârât a programului de lucru şi în consecinţă lipsind de suport probator pretenţiile reclamantei.
Pentru considerentele expuse anterior, apreciind că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, în temeiul art. 304 1 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Curtea se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.