Constată că, prin sentinţa civilă nr. 4948/2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 6409/2004 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul M.M. împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă H. Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata venitului lunar de completare prevăzut de O.U.G. nr. 8 şi O.U.G. nr. 22/2003.
Instanţa de fond a respins acţiunea motivând că în cauză este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat. Astfel s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 658/2003 Tribunalul Hunedoara a respins cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la acordarea venitului în completare prevăzut de O.U.G. nr. 8/2003 modificată prin O.U. nr. 622/2003. Cum prezenta acţiune se poartă între aceleaşi părţi, are acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică s-a considerat a fi incidente condiţiile triplei identităţi prevăzute de art. 1202 C. civ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea soluţiei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat deşi între cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4224/2003 al Tribunalului Hunedoara şi prezenta cauză nu există identitate în ce priveşte motivele de fapt, de drept şi probaţiune.
Prin decizia nr. 753/2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 8248/2005 recursul a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că pentru a constata existenţa autorităţii de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită cerinţa triplei identităţi prevăzută de art. 1202 Cod civil, respectiv identitatea de părţi, obiect şi cauză juridică.
În speţă recurentul nu contestată că în cauza de faţă şi cea care a fost soluţionată irevocabil în dosar nr. 4224/2003 prin sentinţa nr. 658/2003 a Tribunalului Hunedoara există identitate de părţi şi de obiect (părţi fiind în ambele cauze reclamantul şi pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă H, iar obiectul reprezentându-l acordarea venitului în completare prevăzut de O.U.G. nr. 8/2003, modificată şi completată de O.U.G. nr. 22/2003) .
În ce priveşte cel de-al treilea element – cauza – prin aceasta se înţelege fundamentul pretenţiei afirmate. Cauza nu se confundă cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de probă a faptelor pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile astfel că faptul prezentării în prezenta cauză a altor dovezi decât în cauza precedentă este lipsit de relevanţă. Fundamentul juridic al pretenţiei îl reprezintă situaţia de fapt calificată juridic. În cele două cauze atât situaţia de fapt (refuzul acordării venitului în completare) cât şi calificarea juridică, temeiul de drept al pretenţiei, O.U.G. nr. 8/2003 cu modificările aduse de O.U.G. nr. 22/2003, sunt identice.
Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă în dosar nr. 4873/2005 contestatorul M.M. a solicitat desfiinţarea sentinţei civile nr. 753 din 29 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 8248/2004 în temeiul art. 318 şi 319 C. proc. civ., întrucât instanţa respingând recursul a omis să cerceteze motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În expunerea de motive, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit doctrina raportând stabilirea autorităţii de lucru judecat la o hotărâre şi nu la elementele cererii de chemare în judecată, unde se constată o altă cauză ca temei juridic al dreptului reclamat şi anume: neacordarea dreptului.
Motivand în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii în privinţa stabilirii identităţii de cauză şi în consecinţă a autorităţii de lucru judecat.
Totodată, instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, motiv prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., respectiv verificarea elementelor autorităţii de lucru judecat, părţi, obiect, cauză, pe elementele cererii de chemare în judecată, aşa cum precizează doctrina, nu pe elementele acţiunii civile.
Prin decizia nr. 1226/2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 4873/2005 contestaţia în anulare a fost respinsă. Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea reţine că potrivit art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În sensul textului citat, prin greşeală materială se înţelege o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, care a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu de judecată; de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În speţă nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 318, teza 2, C. proc. civ. întrucât instanţa de recurs a analizat toate motivele invocate de recurent.
Faptul că nu a făcut referire la toate argumentele, nu poate fi calificat drept omisiune în sensul art. 318, teza 2, C. proc. civ., deoarece instanţa de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de părţi în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptăţită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun, cum s-a procedat în speţa de faţă.
Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă sub dosar nr. 7274/2005, contestatorul M.M. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata A.J.O.F.M. H – D, să se dispună anularea deciziei civile nr. 1226/29.09.2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 4873/2005 şi în rejudecare, admiterea contestaţiei în anulare formulată de acelaşi contestator împotriva deciziei civile nr. 753/28.04.2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În motivarea cererii sale a susţinut că instanţa nu a analizat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., raportând eronat autoritatea de lucru judecat la o hotărâre judecătorească şi nu la elementele cererii de chemare în judecată. A mai susţinut că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., respectiv nu a fost verificată autoritatea de lucru judecat.
Sub un alt aspect a arătat că în situaţia admiterii eronate a excepţiei autorităţii de lucru judecat, devine incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. care sancţionează hotărârile pronunţate de o instanţă care nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Prin reţinerea nelegală a autorităţii de lucru judecat contestatorul a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cel la un proces echitabil prevăzut de art. 124 alin. (3) din Constituţie.
Prin decizia civilă nr. 1667/2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 4873/2005 contestaţia în anulare a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că şi în prima contestaţie, contestatorul M.M. a invocat aceleaşi motive ca şi în cea care formează obiectul prezentului dosar.
Or, jurisprudenţa a statuat în mod constatat că atunci când contestaţia în anulare nu este împotriva unei hotărâri dată în recurs şi nici a unei hotărâri pronunţate în cererea de revizuire, ci împotriva unei decizii prin care s-a respins ca nefondată tot o contestaţie în anulare, cea de-a doua este inadmisibilă.
Cât priveşte motivul de incompatibilitate invocat de contestator, instanţa urmează a-l înlătura întrucât O. normelor procedurale referitoare la incompatibilitate nu constituie temei al contestaţiei în anulare, deoarece acest incident procedural nu aparţine instituţiilor de drept procesual privind competenţa materială şi cea teritorială.
În plus, judecătorii care au pronunţat hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare nu sunt incompatibili deoarece dispoziţiile ce reglementează incompatibilitatea sunt de strictă interpretare iar contestaţia în anulare presupune împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat din nou contestaţie în anulare contestatorul M.M.
În expunerea de motive, invocând dispoziţiile art. 320 (3) C. proc. civ., a arătat că instanţa nu şi-a motivat hotărârea de respingere a contestaţiei în anulare motivând că jurisprudenţa a statuat că, atunci când contestaţia nu este împotriva unei hotărâri în recurs sau cerere de revizuire, ci tot o contestaţie respinsă ca nefondată, cea de a doua contestaţie este inadmisibilă, fără a nominaliza jurisprudenţa pentru verificare, cu atât mai mult cu cât jurisprudenţa trebuie să fie în concordanţă cu Codul de procedură civilă şi nu poate trece peste acesta.
Contestatorul apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În speţă, atât decizia civilă nr. 753/2005, cât şi decizia civilă nr. 8248/2004 au reţinut în mod eronat, excepţia autorităţii de lucru judecat.
Contrar susţinerilor instanţei, în cazul deciziilor nr. 1226/2005 şi 4873/2005, nu sunt incidente numai prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la existenţa unei greşeli materiale, ci şi faptul că, respingând recursul, instanţa a omis din greşeală să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare.
Instanţa nu a analizat faptul că reclamantului nu i-a fost acordat venitul de completare contrar prevederilor O.U.G. nr. 8/2003, astfel că ne aflăm în prezenţa unei discriminări, acest drept fiind acordat altor persoane aflate în aceeaşi situaţie cu contestatorul.
Prin decizia civila nr. 357/2007 pronunţata de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. (...) s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulata în cauză, reţinându-se în considerentele deciziei că, contrar susţinerilor contestatorului şi în prima contestaţie în anulare şi în cea prezentă motivul este acelaşi: neacordarea venitului în completare prevăzut de O.U.G. nr. 8/2003, care, susţine, acesta, a fost acordat altor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică cu el. creându-se în acest fel o discriminare.
În această situaţie sunt incidente dispoziţiile art. 321 C. proc. civ., conform cărora nu se poate face o nouă contestaţie pentru motivele ce au existat la data celei dintâi.
Împotriva acestei ultimei decizii a formulat contestaţia în anulare de faţă, înregistrată la această instanţă, sub dosar nr. (...) , contestatorul M.M., întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestatorul susţine în primul rând, că numai dintr-o eroare materială instanţa a reţinut că hotărârea dată în contestaţiei în anulare nu poate fi atacată cu contestaţiei în anulare, deoarece potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile date în contestaţie sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În al doilea rând, contestatorul susţine că este tot o eroare materială reţinerea instanţei în sensul că nu se poate face o contestaţiei în anulare pentru motive care au existat la data celei de întâi, deoarece se opune art. 321 C. proc. civ., care se referă la faptul că nu se poate face o noua contestaţiei în anulare pe alte motive decât cele invocate la prima contestaţiei dar existau la data celei dintâi.
În al treilea rând, contestatorul susţine că instanţa nu a soluţionat în concret cererea de verificare dacă în decizia nr. 1667/2005 s-au cercetat şi soluţionat în concret motivele de contestaţie, care aduce atingere art. 6 pct. 1 CEDO – dreptul la un proces echitabil.
Faţă de aceste motive, contestatorul solicită admiterea contestaţiei de faţă, ca temeinică şi legală, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea litigiului în etapa procesuală precedentă.
Intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă H a depus întâmpinare în această fază procesuală solicitând respingerea contestaţiei, cu motivarea nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ. pentru promovarea unei astfel de căi de atac.
Curtea, deliberând asupra cererii civile de faţă prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului cât şi dispoziţiilor legale incidente constată următoarele:
Contestaţia în anulare de faţă este nefondată.
Motivele contestaţiei trebuie să fie circumscrise la împrejurările limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ. Partea nu va putea invoca alte motive decât cele care se încadrează în dispoziţiile legale menţionate anterior. Pe de altă parte, se impune şi precizarea că partea interesată este ţinută să invoce prin cererea sa toate motivele existente la data formulării acesteia. Soluţia este impusă cu rigoare de art. 321 C. proc. civ. O. acestei prevederi procedurale atrage după sine inadmisibilitatea contestaţiei în anulare.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare .„
Art.321 C. proc. civ. prevede însă, că „nu se poate face o nouă contestaţie pentru motivele ce au existat la data celei dintâi”. Atunci când contestaţia în anulare nu este îndreptată împotriva unei hotărârii dată în recurs şi nici împotriva hotărârii pronunţate în cererea de revizuire, ci împotriva unei decizii prin care s-a respins ca nefondată tot o contestaţiei în anulare, aceasta este inadmisibilă. În acest sens decizia nr. 2483/27.09.1995 pronunţată de Curtea supremă de Justiţie.
Aşa fiind în acord cu textul de lege şi practica judiciară în materie, în speţă, formularea contestaţiei în anulare împotriva deciziei civila nr. 357/2007 pronunţata de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. (...) care a avut ca obiect tot o contestaţiei în anulare, reiterându-se de fapt aceleaşi motive ca şi în cadrul celorlalte căi de atac ordinare şi extraordinare exercitate este inadmisibilă.
Sub un alt aspect, susţinerile contestatorului întemeiate pe teza finală a art. 318 C. proc. civ. sunt nefondate, întrucât atât prin decizia nr. decizia civilă nr. 1667/2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 4873/2005, invocată de contestator, cât şi prin decizia civila nr. 357/2007 pronunţata de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. (...) ; ambele având ca obiect contestaţiei în anulare, instanţa a analizat motivele dezvoltate în contestaţie prin prisma dispoziţiilor legale care reglementează această cale extraordinară de atac.
Fiind o cale extraordinară de atac, în contestaţia în anulare nu poate avea loc o reexaminare a fondului sau o apreciere a probelor, ori o interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural, deoarece acestea sunt motive de reformare a hotărâri ce pot fi analizate doar în cadrul căi ordinare de atac, respectiv recursul.
Stabilind un câmp limitat de aplicare a contestaţiei în anulare legiuitorul a înlăturat posibilitatea părţii de a deschide calea unui recurs la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă pentru motivul greşitei stabiliri a stării de fapt sau aplicării greşite a legii. În plus, legea nu a urmărit să deschidă părţilor recursul la recurs, care să fie soluţionat de aceiaşi instanţă, pe motiv că s-a stabilit eronat situaţia de fapt.
Or, în speţă, motivele invocate de contestator vizează tocmai modul de apreciere a probelor dosarului şi de interpretare a dispoziţiilor legii de către instanţe, ceea ce excede cadrul procesual reglementat strict şi limitativ de legiuitor pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
În ce priveşte cel de al treilea motiv de recurs este de reţinut că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 pct. 1 CEDO, include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real examinate de către instanţa sesizată (cauza Perez împotriva Franţei-cererea nr. 47287/99, par. 80) . Or, în speţă, din considerentele deciziilor pronunţare de instanţe în soluţionarea căilor de atac ordinare şi extraordinare exercitate de contestator reiese că instanţele au procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor. Faptul că prin decizia civila nr. 357/2007 pronunţata de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. (...) s-a respins contestaţia în anulare pe excepţia inadmisibilităţii nu înseamnă că instanţa nu a examinat toate argumentele părţilor, ci soluţia pronunţată face aplicarea întocmai a prevederilor legale-art. 137 C. proc. civ. – care impun analiza cu prioritate a excepţiilor.
În acelaşi sens este de menţionat că exercitarea dreptului subiectiv civil impune respectarea unor principii, printre care exercitarea acestuia cu bună credinţă şi cu respectarea normei de drept. Dacă în exercitarea dreptului subiectiv se încalcă aceste principii se comite un abuz de drept.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anulare cu care a fost investită.