Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 8.05.2008, reclamanţii N.T.G. şi B.E.M., au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC U. SRL P, îndreptarea erorii materiale strecutată în dispozitivul sentinţei civile nr. 232/14.01.2008 a Tribunalului Prahova, în sensul că, din eroare s-a menţionat că pârâta este obligată să plătească acestora drepturile salariale cuvenite reprezentând diferenţa dintre salariul încasat şi salariul cuvenit pentru perioada 1.01.2007-30.01.2007 în loc de 1.01.2007-30.09.2007, cum este corect şi cum este menţionat în minuta sentinţei.
Prin încheierea din 22 mai 2008 pronunţată în Camera de Consiliu, Tribunalul Prahova – Secţia Civilă – a admis cererea formulată de reclamanţii N.T.G. şi B.E.M. în contradictoriu cu pârâta SC U. SRL P, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 232/24.01.23008 a Tribunalului Prahova, în sensul că din eroare s-a menţionat că pârâta este obligată să plătească reclamanţilor, diferenţa dintre salariul încasat şi salariul cuvenit pentru perioada 1.01.2007-30.01.2007 în loc de „pentru perioada 10.01.2007-30.09.2007”, cum este corect.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a constatat că cererea reclamanţilor este întemeiată, din verificarea minutei rezultând că din eroare s-a menţionat în dispozitiv că pârâtă este obligată să plătească reclamanţilor drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1.01.2007-30.01.2007, în loc de 1.01.2007-30.09.2007, cum este corect.
Impotriva acestei încheierii a declarat recurs SC U. SRL, criticând-o în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât cererea de îndreptare eroare materială a fost formulată tardiv, cu depăşirea termenului de 10 zile de la comunicare, deci cu încălcarea termenului prevăzut pentru calea de atac a fondului.
A arătat recurenta că cererea de îndreptare eroare materială a fost formulată la data de 8 mai 2008, iar comunicarea soluţiei fondului, a fost efectuată la data de 14.04.2008, astfel încât cererea de îndreptare eroare materială a fost formulată în afara termenului de 10 zile prevăzut de dispoziţiile legale privind exercitarea căii de atac.
Curtea, examinând încheierea recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate, de dispoziţiile legale care au incidenţă în soluţionarea cauzei şi de dispoziţiile art. 304/1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Pentru exercitarea dreptului de a formula o cerere de îndreptare a erorii materiale întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., legea nu prevede vreun termen de decădere astfel încât aceste cererii pot fi formulate oricând, chiar şi după rămânerea definitivă a hotarârii, ele neputând fi respinse ca tardive în raport de termenul de decădere a căii de atac împotriva hotarârii pronunţate la fond.
Conform dispoziţiile art. 2813 alin. (1) C. proc. civ., încheierea, pronunţată în temeiul art. 281 C. proc. civ. este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea. Acest text de lege nu poate fi interpretat în sensul determinării respectării obligaţiei ca cererea de îndreptare eroare materială să fie supusă termenului de declarare a căii de atac a recursului întrucât, aşa cum am arătat anterior, legea nu prevede un asemenea termen de decădere pentru exercitarea acestui drept astfel încât sancţiunea nerespectării lui să fie respingerea cererii ca tardiv formulată.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că motivele invocate în recurs nu pot fi reţinute, încheierea pronunţată fiind legală şi temeinică sens în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.