Prin acţiunea înregistrată la data de 08 septembrie 2006, reclamanţii U.E., ş.a., au chemat în judecată pe pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la acordarea grupa I de muncă începând cu 1 aprilie 2001 şi să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetele de muncă.
În motivare, reclamanţii au arătat că, urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1294/2001, prin adresa nr. 99143/14.01.2002 emisă de Direcţia Generală a Penitenciarelor, le-a fost adus la cunoştinţă faptul că începând cu data de 1.04.2001, personalul civil din toate unităţile penitenciare este încadrat în condiţii normale de muncă şi nu mai beneficiază de grupa I de muncă.
Au mai arătat că această măsură este nelegală şi netemeinică, întrucât la art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 1294/2001 se menţionează că personalul civil din penitenciar beneficiază de încadrare în condiţii speciale de muncă în vederea pensionării, iar la pct. 2 al art. 3 se stabileşte clar că procedura de stabilire a salariaţilor civili care lucrează în condiţiile prevăzute la alin.1 va fi reglementată printr-un protocol încheiat între Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi instituţiile prevăzute la art. 1 din HG nr. 1294/2001 printre care şi Ministerul Justiţiei protocol care nu a fost încheiat până în prezent.
Totodată, au precizat că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 1294/2001 prin care se stabileşte că locurile de muncă în condiţii deosebite în care îşi desfăşoară activitatea personalul civil se stabilesc prin ordin al conducătorilor acestora.
La data de 22 septembrie 2006, reclamanţii au depus o precizare la acţiune prin care au arătat că, până în data de 1 aprilie 2001 au fost încadraţi în muncă beneficiind de grupa I de muncă în baza Ordinului 50/1990 al Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, iar la data de 20.10.2006,reclamanţii au arătat că îşi întemeiază solicitările pe dispoz. art. 20 din Legea nr. 19/2000.
La data de 1.11.2006, reclamanta T.E. a depus o precizare, arătând că este încadrat în muncă la unitatea pârâtă, începând cu data de 1.08.2006. La data de 24.10.2006 pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare solicitând instanţei respingerea acţiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că, începând cu data de 1.04.2001, prin HG 1294/2001, s-a modificat principiul de stabilire a locurilor de muncă în condiţii speciale şi alte condiţii, până la această dată personalul din sistemul penitenciar beneficia de grupa I sau grupa II-a de muncă, în funcţie de sectorul de activitate în care era încadrat indiferent de statut (ofiţeri, subofiţeri sau salariaţi civili) de la această s-a modificat încadrarea în grupe(condiţii) de muncă, întregul personal militar beneficiind de încadrarea în condiţii speciale (fosta grupă I), iar personalul civil putând beneficia numai de încadrarea în condiţii speciale de muncă cu respectarea etapelor revăzute în H.G. nr. 261/2001.
La dosarul cauzei au mai fost depuse Ordinul nr. 348/26.05.2006 al Ministrului N. şi Protecţiei Sociale şi Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2458/c din 28.09.2000.
La data de 7.12.2006 pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat răspuns la solicitarea instanţei, precizând ca reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, neavând calitatea de funcţionari publici. A indicat, totodată, data încheierii contractelor individuale de muncă pentru fiecare reclamant.
La dosarul cauzei au mai fost depuse Ordinul nr. 348/26.05.2000 al Ministrului N. şi Protecţiei Sociale şi Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2458/c din 28.09.2000.
Prin sentinţa nr. 3 de la 12 ianuarie 2007, Tribunalul Dolj a respins acţiunea precizată, ca nefondată. Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în raport de prevederile Legii 19/2000, şi cele ale HG 1294/2001, că procedura de stabilire a locurilor de muncă cu condiţii deosebit de grele va fi reglementată printr-un protocol încheiat între Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi instituţiile care au astfel de condiţii de muncă. În lipsa unui asemenea Protocol, salariaţii civili, cum este cazul reclamanţilor, nu pot beneficia de încadrarea în grupa I-a de muncă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând soluţia pentru netemeinicie şi nelegalitate.
S-a susţinut că personalul civil din penitenciare beneficiază şi după data de 1 aprilie 2001 de grupa I de muncă în conformitate cu prevederile art. 1 lit. b) şi c) din H.G. nr. 1294/2001 care definesc exact condiţiile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
Recurenţii au arătat că sunt grav prejudiciaţi prin tratamentul discriminatoriu că li se aplică, câtă vreme personalul militar din aceeaşi instituţie care lucrează în aceleaşi condiţii cu personalul civil beneficiază de grupa I-a de muncă.
Excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenţi cu privire la dispoziţiile art. 3 alin.3 din Legea nr. 293/2004 ce reglementează statutul funcţionarilor publici a fost respinsă, prin decizia nr. 73 din 5 februarie 2008, de către Curtea Constituţională.
Aceasta a reţinut că „reglementarea statutului juridic aplicabil personalului din sistemul administraţiei penitenciare cu diferenţele pe care personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă le prezintă faţă de funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare nu constituie încălcare a principiului egalităţii în faţa legii” .
Examinând criticile formulate de recurenţi prin prisma prevederilor art. 304 C. proc. civ., Curtea constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 1294/2001 reglementează în mod expres situaţiile în care personalul civil din Ministerul justiţiei (inclusiv cei din administraţia penitenciarelor) beneficiază după data de 1 aprilie 2001 de încadrarea în grupa I de muncă, în vederea pensionării.
Procedura pentru stabilirea locurilor de muncă şi a categoriilor de salariaţi civili implică nu numai un Protocol între Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi ministerul Justiţiei, dar şi ordinul conducătorului instituţiei, prin care se pune în aplicare metodologia prevăzută de H.G. nr. 261/2001. În lipsa unor asemenea dispoziţii, personalul civil nu poate beneficia de grupa I de muncă în vederea pensionării, ca şi personalul militar.
Nu poate intra în discuţie existenţa unui tratament discriminatoriu între personalul civil şi personalul militar din administraţia penitenciarilor întrucât aceste două categorii profesionale au atribuţii de serviciu, implicaţii, îndatoriri şi riscuri deosebite, fapt ce justifică în mod obiectiv şi responsabil şi un regim juridic al salarizării diferenţiat.
Aşa fiind, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.