Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. (...) reclamanta N.(...).T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii D, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 523/27.04.2007 emisă de C.J.P. D – Cabinetul de Expertiză Medicală M. –, aceasta fiind nelegală şi netemeinică. În motivarea contestaţiei reclamanta a arătat că nu se consideră vinovată de nerespectarea procedurilor prevăzute de Ordinul nr. 340/4.05.2001 şi în mod nelegal i s-a anulat pensia de invaliditate. S-a anexat în copie decizia nr. (...)/4.05.2007.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât decizia emisă este legală şi temeinică dat fiind faptul că reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică iar menţinerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme. Aceasta a mai precizat că mai întâi contestaţia trebuia depusă în termen de 30 de zile la Cabinetul de Expertiză Medicală M şi răspunsul la contestaţie trebuia atacat în 30 de zile la instanţa judecătorească competentă, procedură pe care reclamanta nu a respectat-o.
Ulterior, reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, în sensul că înţelege să conteste răspunsul Oficiului Judeţean de Expertiză Medicală D cu nr. 917/11.06.2007 prin care i s-a soluţionat contestaţia împotriva deciziei nr. 523/2007, precum şi decizia nr. (...)/4.05.2007 prin care i-a încetat pensia şi i s-a imputat suma de 2884 lei.
Pârâta a depus o completare la întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii având în vedere că adresa emisă de medicul expert a fost primită de reclamantă la 13.06.2007 iar completarea acţiunii a fost făcută la 3.11.2007, peste termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.
Odată cu întâmpinarea s-au anexat în copie: deciziile contestate, nota de constatare nr. 1941/27.04.2007, deciziile asupra capacităţii de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1212 pronunţată la data de 28.11.2007 Tribunalul Dâmboviţa a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de pârâtă; a admis contestaţia formulată de reclamanta N.(...).T. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii D; a anulat decizia nr. 523/27.04.2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii D –Cabinetul de Expertiză Medicală M. –, decizia nr. (...)/4.05.2007 emisă de pârâtă şi adresa nr. 917/11.06.2007 emisă de Oficiul Judeţean de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă D.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 523/27.04.2007 Casa Judeţeană de Pensii D – Cabinetul de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă M – a anulat deciziile asupra capacităţii de muncă nr. 3098/2005, 2830/2006 şi 3015/2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare.
Prin decizia nr. (...)/2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii D s-a dispus încetarea plăţii pensiei de invaliditate şi recuperarea sumei de 2884 RON, reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 7.02.2005-1.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în gradul de invaliditate.
Cât priveşte excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de pârâtă prin completarea la întâmpinare, a apreciat instanţa de fond că la data introducerii acţiunii, respectiv 21.06.2007, reclamanta deţinea răspunsul cu nr. 917/11.06.2007, pentru care a semnat personal de primire, iar capetele de cerere prin care s-a completat cererea iniţială reprezintă şi o precizare a acesteia, în contestaţia formulată reclamanta referindu-se explicit la anularea pensiei sale de invaliditate şi la faptul că a respectat procedurile legale, precum şi la decizia de anulare cu nr. 523/2007, astfel că instanţa de fond a respins excepţia invocată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale-Direcţia de Audit Intern şi Control a efectuat un control asupra activităţii de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă-Cabinetul Medical M.
Controlul a avut loc în baza H.G. nr. 13/08.01.2004 şi a Secţiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul 340/2001.
S-au constatat deficienţe constând în neprezentarea pensionarului la consultaţia medicală cu documentaţia necesară şi menţinerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În prezent s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză şi recuperare a capacităţii de muncă M, E.N., suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor.
Până în prezent nu sunt indicii că reclamanta ar avea vreo legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de această angajată.
De asemenea, instanţa penală nu s-a pronunţat în legătură cu existenţa unor infracţiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale şi nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv, astfel că susţinerile pârâtei nu sunt dovedite până în prezent.
În aceste condiţii anularea acestor decizii înainte ca instanţa penală să se pronunţe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de pârâtă împotriva salariatei E.N. este nelegală, fiind vorba despre documente care au intrat în circuitul civil, producând efecte prin încasarea lunară a pensiei de către reclamantă.
S-a reţinut că, în mod cert, CNPAS prin serviciul de audit şi control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză şi recuperare a capacităţii de muncă. Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie a rezultat din prevederile art. 39 alin. (3) din Ordinul nr. 340/2001 care stabilesc că „decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare”.
Aşa fiind, în cazul în care se constată deficienţe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menţinere în acelaşi grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidităţii, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive. Pe de altă parte, reclamanta susţine în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Existenţa unor deficienţe în activitatea Cabinetului de Expertiză şi Recuperarea Capacităţii de Muncă M aflat în subordinea pârâtei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, ştiut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau, altfel spus, nimeni nu-şi poate invoca propria culpă, neputându-i fi imputabilă reclamantei nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Faptul că reclamanta şi-a îndeplinit atribuţiile ce-i incumbau în calitate de pensionar de invaliditate rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Obligaţia comunicării unui răspuns este instituită de art. 56 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, procedură pe care pârâta nu a respectat-o, neputându-se menţiona de către aceasta că este vorba despre o situaţie atipică, câtă vreme şi-a întemeiat decizia contestată pe dispoziţiile art. 53-56 şi 62-63 din Legea nr. 19/2000 şi a indicat drept temei al contestaţiei art. 56 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cale pe care reclamanta a urmat-o.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea căii de atac şi în principal modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii şi a menţinerii deciziilor emise ca legale şi temeinice. A apreciat recurenta-pârâtă că în mod eronat instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii contestaţiei în condiţiile în care petenta a formulat-o cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 56(2) din Legea nr. 19/2000, răspunsul casei de pensii fiind primit de petentă la data de 13.06.2007 şi contestat la data de 13.11.2007
A susţinut recurenta-pârâtă că în mod eronat prima instanţă a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei ca urmare a împrejurării că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale dela D.M, cabinet ce a emis decizia medicală contestată.De asemenea, în mod greşit s-a reţinut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat disp. art. 39 din Ordinul 340/2001 iar nu disp. art. 41, capitolul III, secţiunea C din Ordinul nr. 340/2001conform cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
A mai precizat că documentele medicale depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală.
De asemenea, în speţă nu e obligatorie consultarea J.B., ea fiind doar o posibilitate pentru intimată.
Curtea, examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, dar şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce priveşte legalitatea soluţiei de respingere a excepţiei tardivităţii contestaţiei, în mod corect prima instanţă a constatat că petenta a formulat-o înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 56(2) din Legea nr. 19/2000, ea vizând răspunsul nr. 917/11.06.2007(primit la data de 13.06.2007)şi fiind înregistrată la data de 21.06.2007 la Tribunalul Dâmboviţa. Că această contestaţie priveşte răspunsul respectiv reiese din conţinutul ei, dar şi din precizarea şi completarea făcută de ptentă prin cererea depusă la data de 13.11.2007(fila 25 – dosar fond).
Pe fondul contestaţiei prima instanţă a reţinut în mod just că, urmare a controlului efectuat de CNPAS-Direcţia de Audit Intern şi Control conform art. 39 din Ordinul nr. 340/2001 Casa Judeţeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă M a anulat deciziile asupra capacităţii de muncă emise pentru petentă pe considerentul că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare(neprezentarea pensionarului la consultaţia medicală cu documentaţia necesară şi menţinerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute), ulterior emiţând decizia nr. (...)/2007 prin care s-a dispus încetarea plăţii pensiei de invaliditate şi recuperarea sumei de2884 RON reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.02.2005-1.05.2007.
Acest control a fost efectuat în baza art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, deciziile emise neputând produce efecte retroactive, astfel cum rezultă din disp. art. 39 alin. (3) din acelaşi ordin ce stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la dispoziţia legală anterior invocată în mod corect prima instanţă a reţinut că în ipoteza în care ar fi constatat existenţa unor deficienţe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta –pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menţinere în aceleşi grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidităţii cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competenţa instanţei penale.
Hotărârea recurată apare ca temeinică şi legală şi în considerarea împrejurării că existenţa unor deficienţe în activitatea Cabinetului de Expertiză şi Recuperare a Capacităţii de Muncă M, aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-şi poate invoca propria culpă.
De asemenea, dispoziţia primei instanţe de respingere a cererii de suspendare a judecăţii întrucât s-ar fi dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale de la D. M, cabinetul care a emis şi decizia medicală contestată, e legală în condiţiile în care nu s-a stabilit că petenta ar avea legătură cu activitatea infracţională desfăşurată de această angajată şi nu s-a pronunţat o hotărâre privind existenţa unor infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale sau fals intelectual şi nu s-a dispus anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate emise cu ocazia săvârşirii acestor infracţiuni.
Din considerentele expuse, apreciind ca temeinică şi legală sentinţa recurată, în baza art. 312 c. proc.civ. Curtea urmează a respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii D împotriva sentinţei nr. 1212/28.11.2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa ca nefondat.