Constată că, prin sentinţa civilă 711/22.06.2007, Tribunalul Braşov a dispus următoarele:
A admis în parte contestaţia formulată şi precizată de contestatoarea D.F. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii B. şi, în consecinţă: A obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei, stabilite prin decizia nr. (...)/20.03.2006, prin valorificarea veniturilor suplimentare menţionate la poziţia nr. 69 din carnetul de muncă al contestatoarei şi explicitate prin adeverinţa nr. 704/22.03.2007 emisă de SC E. SA B – ZONA E.B. – şi să emită o nouă decizie de pensionare în acest sens.
A respins restul pretenţiilor contestatoarei. A obligat contestatoarea să plătească suma de 220 lei cu titlu de diferenţă onorariu în favoarea expertului E.E. A obligat intimata să plătească în favoarea contestatoarei suma de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la data de 12.05.2006, contestatoarea D.F. a chemat în judecată în calitate de intimată Casa Judeţeană de Pensii B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se modifice în parte decizia de pensionare nr. (...)/20.03.2006 emisă de intimată, în sensul majorării drepturilor băneşti ce i se cuvin, ca urmare a recalculării drepturilor aferente pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă.
Potrivit menţiunii de la poziţia nr. 69 din carnetul de muncă al contestatoarei, în anul 1998 aceasta a realizat un venit suplimentar la salariu, venit compus din sporuri cu caracter permanent conform Legii nr. 49/1992, în valoare totală se 465.025 lei ROL, revenind în medie 38.752 lei ROL pe lună.
Prin adresa nr. 704/22.03.2007 emisă de S.C. E. S.A. – Zona E.B. –, comunicată instanţei, angajatorul a explicitat această menţiune din carnetul de muncă al contestatoarei, în sensul că suma înregistrată reprezintă un venit suplimentar din sporuri cu caracter permanent (spor de gestiune) realizat în anul 1998, în valoarea totală de 465.025 lei ROL, revenind în medie pe lună 38.752 lei ROL.
În speţă, sporul de gestiune menţionat la poziţia nr. 69 din carnetul de muncă are un caracter permanent şi face parte din baza de calcul a pensiei, în sensul prevederilor legale menţionate şi a anexei la O.U.G. nr. 4/2005 – pct. V. Or, în buletinul de calcul, rezultă că intimata a valorificat pentru anul 1998 (perioada 1.03.1998-1.10.1998), sume ce nu cuprind şi sporul de gestiune trecut separat la poziţia nr. 69 din carnetul de muncă.
Expertul, în tabelul de calcul al punctajului aferent anului 1998, a menţionat la rubrica „suma contributivă” aceleaşi sume din buletinul de calcul emis de intimată, dar prin adăugarea sporului de gestiune s-a obţinut un punctaj mai mare aferent anului 1998, de 1, 31927, pe când, în buletinul de calcul al intimatei punctajul este de 1, 29015. De aici rezultă şi diferenţele de punctaj dintre sumele redate în raportul de expertiză şi cele din buletinul de calcul. Astfel, expertul a obţinut un total de puncte de 41, 32213 (T3, inclusiv cu puncte din pensia suplimentară), pe când în buletinul de calcul al intimatei totalul de puncte obţinut este de 41, 28827. Chiar dacă diferenţa de punctaj nu este semnificativă, este un drept al contestatoarei de a-şi valorifica la stabilirea pensiei toate veniturile ce influenţează punctajul mediu anual şi, implicit cuantumul pensiei.
În ceea ce priveşte sporul de petrol de 5% şi de 10% menţionat în adeverinţa nr. 5611/13.12.2006 emisă de S.C. E. S.A., acesta a fost valorificat de către intimată, fiind un spor permanent, astfel cum s-a demonstrat mai sus, în conexiune cu sporul de gestiune, împrejurare ce rezultă atât din buletinul de calcul emis de intimată cât şi din concluziile expertului contabil (răspuns la obiectivul nr. 2). De altfel, aceste sporuri au fost evidenţiate şi în carnetul de muncă al contestatoarei, nemaifiind necesară dovedirea lor prin adeverinţe.
În ceea ce priveşte primele de 8 Martie, de Paşti, de C, prima petrolistului şi primele de vacanţă, evidenţiate în adeverinţele nr. 5612/13.12.2006 şi nr. 5626/13.12.2006 emise de S.C. E. S.A. acestea nu au avut un caracter permanent şi nu fost incluse în baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, potrivit art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 şi potrivit pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005.
De asemenea, potrivit adresei nr. 704/22.03.2007 emisă de S.C. E. S.A. comunicată la cererea instanţei de judecată, pentru veniturile cu titlu de premiu, cuprinse în cele două adeverinţe menţionate, angajatorul nu a reţinut contribuţia individuală de asigurări sociale (pensia suplimentară) de la salariat.
O astfel de contribuţie nefiind datorată, potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972, modificat şi completat prin Legea nr. 49/1992, primele nu fac parte din baza de calcul a pensiei. Or, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.
Drept urmare, în mod corect a procedat intimata prin neluarea în calculul pensiei a sumelor de care a beneficiat contestatoarea cu titlu de diverse prime.
În ceea ce priveşte art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, acesta dispune că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
Textul de lege nu distinge cu privire la numărul de luni lucrate de asigurat într-un an, dispunând că punctajul se împarte la 12 indiferent de faptul că asiguratul a lucrat doar 5 luni sau 8 luni din cele 12 luni ale anului, intenţia legiuitorului fiind aceea de a face o medie anuală iar nu o medie lunară.
Drept urmare nu interesează faptul că reclamanta a lucrat în anul 1969 cinci luni iar în anul 2005 opt luni, deoarece punctajul rezultat se împarte la 12 iar nu la 5 sau la 8.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea D. F. şi, în consecinţă, a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare menţionate la poziţia nr. 69 din carnetul de muncă al contestatoarei, explicitate prin adeverinţa nr. 704/22.03.2007 emisă de S.C. E. S.A. B şi să emită o nouă decizie de pensionare în acest sens.
Celelalte pretenţii ale contestatoarei au fost respinse.
A) Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta D.F. în termen motivat.
În motivele de recurs se invocă următoarele:
1. Sentinţa este netemeinică şi nelegală deoarece se fundamentează pe interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) Legea nr. 19/2000. Punctajul anual pentru anul 1969, an în care recurenta a lucrat doar 5 luni şi pentru anul 2005 an în care a lucrat 8 luni, trebuia să se obţină prin împărţirea la 5 şi la 8 luni cât s-a lucrat efectiv, nu la 12 cum a procedat intimata.
2. În mod greşit instanţa de fond nu a dispus recalcularea pensiei şi în funcţie de adeverinţele 5612, 5626/13.12.2006 pentru considerentul că nu s-a reţinut pensia suplimentară de la salariat, deşi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii 19/2000, contribuţia individuală de asigurări sociale nu se percepea.
Se solicită modificarea sentinţei.
În drept se invocă dispoziţiile art.304 pct. 9, 3041 C. proc. civ. şi 312 C. proc. civ.
B. Casa Judeţeană de Pensii formulează recurs în cauză în termen, solicitând modificarea în parte a sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
1. Instanţa de fond a reţinut greşit că sporul de gestiune evidenţiat în cartea de muncă la poziţia 69 nu a fost avut în vedere la calculul punctajului mediu anual.
2. Adeverinţa 704/22.03.2007 eliberată de SC E. SA nu lămureşte dacă aceste sporuri au fost incluse în suma prezentată sub forma de fracţie în carnetul de muncă şi respectiv dacă a fost avută în vedere la stabilirea pensiei.
Consideră că, recurenta reclamantă trebuie să prezinte o adeverinţă care să arate salariile tarifare de încadrare şi toate celelalte sporuri de care a beneficiat contestatoarea pe parcursul anului 1993.
3. Instanţa de fond a dispus greşit cu privire la cheltuielile de judecată (onorariu expert). Părţile trebuiau să plătească în părţi egale cheltuielile de judecată.
CJP formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului. Arată că primele de care a beneficiat contestatoare nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislaţiei anterioare şi nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei.
În probaţiune, recurenta reclamantă depune adeverinţa 1756/18.10.2007 emisă de SC E. SA B, adeverinţă care lămureşte înscrierile din C.M. la poziţia 69.
Sunt depuse şi adeverinţa 1860/4.12.2007 care prezintă sumele brute realizate de contestatoare în perioada 30.04.1970-12.09.2006, adeverinţa 5590/11.12.2006 care atestă ajutorul de pensionare de care a beneficiat contestatoare în octombrie 2006.
A. Analizând recursul promovat de recurenta reclamantă, în funcţie de probele administrate, instanţa reţine următoarele:
Susţinerea recurentei că dispoziţiile art. 78 alin. (1) Legea nr. 19/2000 au fost greşit interpretate, sunt nefondate.
Dispoziţiile art. 78 alin. (1) Legea nr. 19/2000 sunt clare şi nu pot crea interpretări. Se prevede că „punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. O altă variantă de calcul, propusă de reclamantă şi acceptată de instanţă, ar echivala cu o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil în sistemul de drept.
Acest articol a fost suspus controlului constituţionalităţii în repetate rânduri invocându-se susţineri asemănătoare cu cele ale recurentei, însă forma articolului a fost considerată constituţională (Deciziile 933/2006, 457/2005, 413/2005, 500/2004).
Prin urmare, nefiind vorba de o interpretare greşită a legii, instanţa de fond a soluţionat corect cauza sub toate aspectele.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei că în mod greşit nu au fost avute în vedere adeverinţele 5612, 5623/13.12.2006 la recalcularea pensiei, se constată că instanţa de fond a cercetat aceste înscrisuri potrivit dispoziţiilor O.U.G. 4/2005, reţinând corect că sumele acolo prezentate reprezentând prime de 8 martie, de Paşti, de C, prima petrolistului şi prime de vacanţă, nu au caracter permanent, nu s-a făcut dovada că pentru acestea s-a achitat contribuţia la CAS şi prin urmare nu pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor potrivit legislaţiei anterioare, potrivit art.164 alin. (2), (3) Legea nr. 19/2000 şi pct. VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005.
Noile adeverinţe depuse în recurs nr. 1860/4.12.2007 – care prezintă sumele brute încasate de recurentă în perioada 30.04.1970-12.09.2006, nr. 5590/11.12.2006 care prezintă ajutorul de pensionare încasat în octombrie 2006, de recurentă, nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005 deoarece cuprind sume care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei (respectiv valoarea concediului de odihnă, recuperări, diminuări de salariu, diverse drepturi, concediul medical) sume pentru care nu s-a făcut dovada că s-a achitat CAS potrivit legislaţiei anterioare, art.64 Legea 3/1977.
Adeverinţa 5590/2006 deşi are menţiunea că pentru ajutorul de pensionare încasat în octombrie 2006 s/a plătit CAS nu poate fi avută în vedere, deoarece acest venit nu are caracter permanent conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2005.
Singura adeverinţă care are forţă probantă este adeverinţa 1756/18.10.2007 eliberată de SC E. SA dată în explicarea veniturilor poziţiei 69 din carnetul de muncă şi în completarea adeverinţei 704/22.03.2007 care a fost avută în vedere la instanţa de fond.
În legătură cu aceasta, se constată că însăşi CJP B în motivele de recurs precizează că „adeverinţa 704/2007 nu lămureşte dacă aceste sporuri au fost incluse în suma înscrisă în carnetul de muncă la poziţia 69” şi „pentru clarificarea situaţiei trebuie prezentată o adeverinţă care să arate salariile tarifare de încadrare şi toate celelalte sporuri de care a beneficiat contestatoarea în anul 1998”. Aşadar prin adeverinţa 1756/18.10.2007 se lămureşte situaţia acestor venituri raportat la care instanţa de fond a dispus recalcularea pensiei.
Susţinerea intimatei CJP B în sensul că pentru a efectua recalcularea pensiei în baza acestei adeverinţe, contestatoarea trebuie să facă o cerere prealabilă la CJP nu poate împiedica instanţa de control judiciar a pronunţa o soluţie prin care CJP să fie obligată direct la recalcularea în funcţie de datele acestei adeverinţe.
Aprecierea ca inadmisibilă a unei acţiuni prin care se urmăreşte validarea unui drept, atestat printr-un act juridic depus în probaţiune în cursul judecăţii, pentru considerentul că partea nu a urmat o altă cale procedurală – în speţă cererea de recalcularea pensiei la CJP conform Legii nr. 19/2000 – încalcă dreptul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil consacrat în art. 6 alin. (1) din CEDO.
Din practica recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că România a suferit condamnări pentru încălcarea acestui articol de către instanţele de judecată care au apreciat cu ocazia soluţionării cererilor de chemare în judecată că reclamanţii nu au urmat o altă cale prevăzută prin lege speciale în valorificarea dreptului lor. Spre exemplu cauza Gheorghe împotriva României soluţionată de C în 15.03.2007, cauza Ban împotriva României soluţionată la Strasbourg de C în 7.12.2006.
În consecinţă, instanţa de control nu a greşit făcând o judecată asupra acţiunii cu care a fost învestită, în funcţie de dovezile noi invocate în baza art. 305 C. proc. civ.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art.3041 C. proc. civ. şi 305 C. proc. civ. instanţa va admite în parte recursul reclamantei şi va modifica în parte sentinţa conform celor din dispozitivul prezentei.
B) Cu privire la recursul promovat de CJP B, instanţa constată că este admisibil în parte, doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, restul susţinerilor din recurs nefiind întemeiate, pentru argumentele mai sus descrise. În consecinţă, se constată că, faţă de admiterea în parte a contestaţiei, cheltuielile de judecată de la fond în cuantum total de 440 lei (onorariu expert) trebuiau suportate de intimata CJP conform dispoziţiilor art.276 C. proc. civ., adică proporţional cu pretenţiile încuviinţate contestatoarei.
Astfel, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa va modifica sentinţa de fond în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina CJP B. Restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la obligarea contestatoarei la plata sumei de 220 lei cu titlu de diferenţă onorariu expert către expertul E., vor fi menţinute.