Codul Muncii prevede la articolul 139 dreptul salariaţilor la zile de sărbatoare legală în care nu se lucrează. Acestea sunt: 1 şi 2 ianuarie, prima şi a doua zi de Paşti, 1 mai, prima şi a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 1 decembrie, prima şi a doua zi de Crăciun, respectiv două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora. Zilele libere sunt acordate de către angajator.
Excepţiile de la această prevedere legală sunt acele locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii. În plus, pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică se stabilesc prin hotărâre de Guvern programe de lucru adecvate în vederea asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, a aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate.
În aceste situaţii, Codul Muncii prevede compensarea salariaţilor cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Recent Patriarhia Română a propus ca ziua de 30 noiembrie, sărbătoarea Sf. Andrei, să fie inclusă pe lista zilelor legal acordate.
Comentarii
Buna Costel,
Referitor la obiectul articolului de mai sus, exista o procedura - legala sau cutumiara - cu privire la stabilirea locurilor de munca care ar cadea sub incidenta art 141? sau in coroborare cu alin 2 de la 139 este atributul angajatorului a stabili daca activitatea de la locul de munca poate fi oprita sau nu...