Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a analizat și respins în ședința din 16 ianuarie 2012 recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.71/2009, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.18/2010 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.45/2010, în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Decizia nr.1 în dosarul nr. 25/2011 este obligatorie și după redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Recursul în interesul legii a fost înaintat în 23 august 2011, în urma constatării că, atât în soluţionarea contestaţiilor la executare formulate, fie de instituţiile bugetare împotriva actelor de executare, fie de creditori împotriva refuzului executorilor de a începe executarea silită, cât şi în cererile de validare a popririi pentru executarea titlurilor executorii prevăzute de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, instanţele nu au un punct de vedere unitar asupra aplicării dispoziţiilor legale menţionate, statuând diferit în privinţa compatibilităţii acestor norme cu principiile conţinute în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional, astfel cum aceste principii au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
I. Unele instanţe de judecată au considerat că reglementările interne contravin dispoziţiilor şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu au aplicat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009.
S-a apreciat, printre altele, că atâta vreme cât creditorii deţin titluri executorii, constând în hotărâri judecătoreşti definitive, învestite cu formulă executorie, debitorul nu poate amâna ori întârzia executarea prin adoptarea, la iniţiativa sa, a unor acte normative prin care să fie amânată executarea acestora.
De asemenea, s-a reţinut că debitorul obligaţiei – minister - face parte din puterea executivă, având la îndemână iniţiativa legislativă şi, ca atare, posibilitatea de a iniţia în orice situaţie acte normative care să paralizeze efectele unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, ceea ce contravine principiilor unui stat de drept, egalităţii părţilor în faţa legii şi dreptului la un proces echitabil.
Totodată, instanţele consideră că, întrucât creditorul deţine un titlu executoriu împotriva debitorului, are un „bun”, în sensul Convenţiei, astfel încât măsurile instituite prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată contravin dispoziţiilor art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţei constante a Curţii Europene, deoarece se dispune amânarea în mod repetat a termenelor de plată a creanţelor stabilite prin titluri executorii până în anul 2014, precum şi suspendarea executării începute de creditor, până la împlinirea termenului de plată.
Aşa fiind, creditorul este pus în situaţia de a nu mai putea continua executarea silită şi nici de a putea cere sancţionarea în vreun fel a debitorului în cazul neexecutării tranşelor stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008.
II. Alte instanţe de judecată, dimpotrivă, au aplicat dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare şi, pe cale de consecinţă, au dat eficienţă cauzei de suspendare legală obligatorie a executării silite, prevăzută de art. 1 alin. (2) din ordonanţă.
În consecinţă, contestaţiile la executare formulate de debitori împotriva actelor de executare a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar au fost admise, constatându-se suspendată de drept executarea ori anulându-se actele de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor ordonanţei, respectiv, au fost respinse contestaţiile creditorilor împotriva refuzului executorilor judecătoreşti de a îndeplini acte de executare după data intrării în vigoare a acestui act normativ şi cererile de validare a popririi.
În toate aceste cauze s-a apreciat că prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare consacră un impediment legal, de ordine publică, în calea continuării executării silite.
S-a arătat că prin adoptarea şi aplicarea acestui act normativ nu se neagă existenţa şi întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi nici nu se refuză punerea în executare a acestora, ci doar se stabileşte o modalitate de executare, justificată de apărarea stabilităţii economice a statului.
Procurorul General al României a apreciat ultimul punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.
Comentarii