În numărul 10/2011 al Revistei de Drept Social - dreptul muncii și securității sociale (fondator av. Costel Gîlcă, editura Rosetti Internațional), a fost publicată prima parte a articolului „Noi teorii în dreptul muncii (I)”. Aceasta vizează prezentarea şi analiza Legii din 1912 - primul Cod al muncii român.
Cu toate că în literatura juridică de specialitate s-a considerat că primul cod al muncii l-a constituit fie Legea contractelor de muncă din 1929, fie Codul muncii din 1950, Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti, cunoscută şi ca Legea Neniţescu, după numele iniţiatorului ei, adoptată în 1912, este un adevărat Cod al muncii, atât prin istoricul său, prin câmpul general de aplicare cât şi prin reglementarea instituţiilor sale.
Legea din 1912 este structurată în cinci capitole, iar câmpul analizei acestui articol este primul capitol „Despre organizarea meseriilor”. Aceasta tratează o serie întreagă de instituții specifice raporturilor de muncă, în conformitate cu dezvoltarea concepțiilor și ideilor vremii despre proetcția lucrătorilor, în raport cu dezvoltarea societății din acea perioadă.
Comentarii