av. Costel Gîlcă
Director Revista de Drept Social
I. Introducere
Ştiu, am exasperat cu acest subiect, până la urmă puţin juridic şi aproape total nepractic pentru cititori. Însă pur şi simplu nu mă pot opri din a argumenta poziţia pe care am ocupat-o în această „luptă” cu CEDO, care a plecat de la proasta motivare a judecătorului de recurs (voi scrie în zilele următoare). În măsura în care acesta ar fi avut o motivare corespunzătoare, m-ar fi lipsit pe mine de a mai scrie pe această temă şi pe cititori de o explozie de articole pe tema relaţiilor juridice ale preoţilor.
Dar să revin, toate argumentele pe care le-am adus au fost din perspectiva juridică a normelor legale în vigoare.
Mi s-ar putea reproşa o lipsă se viziune şi o imposibilitate a mea de a ieşi din propria gândire, de încăpăţânare în a-mi apăra poziţia, de incapacitatea mea de a înţelege nevoia de modernizare, de incapacitatea mea de a vedea perspectiva pe care o creează CEDO prin această hotărâre.
Poate fi o abordare interesantă aceasta, care mă vede cantonat în texte de lege vremelnice.
În cele ce urmează, am să abordez problema sindicalizării preoţilor din altă perspectivă. O perspectivă a utilitarismului lui John Stuart Mill. Să vedem dacă înfiinţarea sindicatului preoților ortodocşi le va aduce acestora mai multă plusvaloare (am înlocuit termenul utilitarist „fericire”, specific mai degrabă moralei, de care se îndepărtează preoţii sindicalizaţi, cu termenul marxist „plusvaloare” mai apropiat de relaţiile de muncă, spre care migrează aceşti preoţii) decât forma actuală de organizare a BOR.
M-am gândit să vad şi eu care ar fi plusvaloarea pe care înfiinţarea sindicatului ar aduce-o preoţilor. Pentru acest drum am luat în bagaj din legea sindicatelor „scopul” pentru care se înfiinţează sindicatul, aşa cum este el definit în legea sindicatului şi m-am dus cu el pe un alt tărâm: cel al organizării Bisericii Ortodoxe Române.
Ce a rezultat a fost o mare surpriză pentru mine, şi vă las să o descoperiţi la finalul acestui studiu.
II. Legea sindicatelor
Conform art. 1 alin (1) din Legea nr. 54/2003 – Legea sindicatelor1 „Sindicatele sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația naționala şi promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora”.
Legea nr. 62/2011 în art. 30 alin. (2) prevede că „În scopulapărării drepturilor și promovării intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor, organizațiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizațiile acestora informațiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă ori, după caz, a acordurilor colective, în condițiile legii” (s.ns)
Aşadar, sindicatul se constituie ca să apere interesele lucrătorilor, în faţa puterii dominante economic, a angajatorului. Deciziile angajatorului sunt luate întotdeauna şi în mod unilateral de către acesta, lucrătorii fiind simpli participanți eventuali la şedinţele Consiliului de Administraţie. În acest context e normal să apară sindicate care să lupte pentru drepturile şi interesele lor economice sociale, culturale şi sportive.
III. Statutul BOR
Aşadar, în cadrul unui angajator lucrătorii nu participă la procesul deliberativ, astfel încât lucrătorii trebuie să se constituie în sindicate pentru a putea să îşi apere colectiv drepturile și să îşi promoveze interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor.
Ar rezulta că şi în cadrul BOR angajatorul decide în mod unilateral, iar preoţii ar fi nevoiţi să se constituie în sindicat pentru apărarea si promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale preoţilor.
Să analizăm Statutul BOR, cu precizarea că trebuie să ignoraţi termenii de organizare specifici, ci să vă concentraţi asupra compunerii acestor organisme de conducere colectivă a BOR. Surpriza va fi totală.
„Art. 90 - Adunarea eparhială este organism deliberativpentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice şi patrimoniale ale eparhiei”.
Aşadar, toate problemele administrative, sociale, economice şi patrimoniale sunt decise de către adunarea eparhială (mitropolii, episcopii etc). Deci, angajatorul nostru din formula clasică.
Aşadar, la acest nivel ar trebui să activeze sindicatul care apără, conform legii sindicatelor, drepturile și promovează interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor.
Trebuie însă să vedem din cine este compusă Adunarea eparhială, iar art. 91 din Statutul BOR ne lămureşte.
„Art. 91 - (1) Adunarea eparhială se compune din reprezentanţii aleşi ai clerului şi ai credincioşilor, în proporţie de o treime clerici şi două treimi mireni, cu o viaţă morală şi religioasă demnă de un creştin, care au candidat cu binecuvântarea ierarhului locului.”
Aşadar, adunarea eparhială este compusă din ….. preoţi şi mireni, altfel spus angajatorul este format din lucrători.
Observăm că deciziile sunt în ceea ce priveşte problemele administrative, culturale, sociale, economice şi patrimoniale sunt luate de preoţi, care sunt aleşi dintre preoţi. Altfel spus, angajatorul este ales de lucrători, pentru o perioadă de 4 ani.
Dacă suprapunem scopul sindicatului peste atribuţiile adunării eparhiale, vom observa că ele sunt identice, au aceeaşi sferă. În formularea textului Legii 54/2003, printre celelalte drepturi intra şi apărarea dreptului sportiv. Din suprapunerea celor două rezultă că singurul drept pentru care ar fi trebuit să militeze sindicatul preoţilor era cel sportiv, pentru că asupra celorlalte tot preoţii decid.
Revenind însă la seriozitate, care ar fi sensul existenţei sindicatului, din moment că hotărârile se iau chiar de preoţi? Este evident un nonsens al existenţei unui sindicat, organism al lucrătorilor creat pentru creat pentru o altă structură, pentru o altă lume, acolo unde angajatorul urmăreşte obţinerea unui profit cât mai mare prin plata unui salariu cât mai mic.
Dar să mergem mai departe.
„Art. 95- Consiliul eparhial este organism executiv al Adunării eparhiale şi are în competenţă problemele bisericeşti administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga eparhie.
Art. 96- (1) Consiliul eparhial se compune din 9 membri, 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea eparhială dintre membrii ei. Ei pot fi aleşi pentru cel mult două mandate”.
Observăm că şi organismul executiv este format tot din preoţi şi mireni, care sunt aleşi tot de către preoţi.
În acest context, apare firească întrebarea unde este sensul şi logica înfiinţării unui sindicat din moment ce preoţii participă în mod direct la administrarea problemelor administrative, culturale, sociale economice şi patrimoniale ale preoţilor?
În 100% din cazuri deciziile sunt luate tot de preoţi prin reprezentanţii săi, în interiorul BOR există o participare intensă a preoţilor la procesul decizional2.
Episcopul, mitropolitul şi patriarhul însuşi sunt aleşi din interiorul preoţilor şi de către preoţi şi mireni. Care ar fi rostul apărării drepturilor preoţilor în condiţiile în care aceştia participă în mod efectiv la alegerea conducătorului lor (inimaginabil într-o întreprindere ca salariaţii să îşi aleagă directorul general, sau consiliului de administraţie sau adunarea generală a acţionarilor), dar şi participă în mod efectiv la administrarea colectivă a problemelor? Evident nonsens juridic.
IV. Concluzie
În loc de concluzii, am să ma joc puţin cu mintea şi voi încerc să transformăm totul într-o ecuaţie matematică:
1. Se dă o mulţime definită de preoţi (Y), care îşi alege în mod direct conducătorii (Y1).
Sfera de competenţă a Y1 este aceea de a administra: problemele bisericeşti administrative/profesionale (P), economice, patrimoniale(E), culturale (V), social-filantropice (S).
Altfel spus Y1 = [PA+E+C+S]
2. Din aceeaşi mulţime de preoţi (Y-n), unde (n) este mulţimea preoţilor nesindicalizaţi, se aleg liderii de sindicat (Z).
Sfera de competenţă a Z este aceea de a apăra drepturile: profesionale (P), economice (E), culturale (V) și sociale (S).
Altfel spus Z = [P+E+C +S].
3. Acum comparăm mulţimea Y1 cu mulţimea Z, va rezulta: că [PA+E+C+S] = [P+E+C+S] de unde rezultă că Y1 = Z.
Altfel spus, sfera atribuţiilor conducătorilor preoţilor este identică cu sfera atribuţiilor conducătorilor sindicatului preoţilor.
Din această perspectivă, rezultă că înfiinţarea sindicatului preoţilor este un nonsens.
Este un fel de Republica de la Ploiești a sindicatului preoţilor de la Craiova3.
1 Abrogată şi înlocuită de Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social
2 Redăm în continuare câteva texte care atestă participarea preoților la luarea deciziilor care îi vizează:
Art. 3 alin. (2) „Biserica Ortodoxă Română se administrează în mod autonom prin organisme proprii reprezentative, constituite din clerici şi mireni, potrivit Sfintelor Canoane, dispoziţiilor prezentului Statut şi altor dispoziţii ale autorităţii bisericeşti competente „
Art. 20 - (1) Adunarea Naţională Bisericească este alcătuită din câte trei reprezentanţi ai fiecărei eparhii, un cleric şi 2 mireni, delegaţi de adunările eparhiale, pe termen de 4 ani. e.
(2) Fiecare din unităţile componente ale Bisericii are dreptul de a se conduce şi de a se administra autonom faţă de altă parte componentă de acelaşi rang şi de a participa, prin reprezentanţii săi aleşi, clerici şi mireni – în cazul parohiilor şi eparhiilor, la lucrările unităţilor componente superioare.
Art. 54 - (1) Parohia are ca organism deliberativ Adunarea parohială.
(2) Adunarea parohială este compusă din credincioşii majori ai parohiei, bărbaţi şi femei, care mărturisesc prin credinţa, faptele şi ţinuta lor morală, ataşamentul faţă de Biserica Ortodoxă, de învăţătura ei de credinţă şi de instituţiile ei.
(3) Preşedintele Adunării parohiale este preotul paroh, iar în lipsa acestuia, preotul delegat de protopop dintre slujitorii parohiei sau de la o altă parohie învecinată. În cazul în care la Adunarea parohială ia parte şi protopopul sau un preot delegat de către Centrul eparhial, acesta prezidează şedinţa.
(4) Preoţii şi diaconii slujitori activi ai unei parohii […] sunt membri de drept ai Adunării parohiale.
Art. 59 - (1) Consiliul Parohial este organismul executiv al Adunării parohiale. Adunarea parohială este cea care alege din sânul ei pe membrii Consiliului parohial – în număr de 7, 9 sau 12 membri – în funcţie de categoria parohiei, precum şi 2-4 membri supleanţi.
3 Cererea de constituire a sindicatului preoţilor a fost respinsă de Tribunalul Dolj.
Comentarii