s Procesul ca un meci de fotbal sau despre adevărul unic al judecătorilor
5 Martie 2012

Procesul ca un meci de fotbal sau despre adevărul unic al judecătorilor

Fotografie autor

 

av. Costel Gîlcă
Director Revista de Drept Social

 

Juridice.ro publica zilele trecute un material al unui judecător al Tribunalului Bucureşti secția litigii de muncă, cu privire la opiniile separate existente la această instanţă/secţie precum şi la Curtea de Apel București, în cazul proceselor similare.

Pe scurt, esenţa preambululi consta în faptul că există judecători la TMB care admit acțiunile pensionarilor militari (două complete se aminteşte în preambul, în realitate sunt trei) şi un complet la Curtea de Apel Bucureşti,  care respinge acţiunile pensionarilor militari, deşi practica majoritar covârşitoare este în sensul de respingere respectiv admitere a acţiunilor.

De la început subliniez că nu înţeleg să comentez absolut deloc cele spuse de autoarea materialului şi cele de mai jos nu vizează deloc situaţia de la TMB- secţia conflicte de muncă sau Curtea de Apel aceeaşi secţie, deoarece practica neunitară la nivel de secţie este o chestiune curentă şi de foarte multă vreme (cel puţin în materia conflictelor de muncă şi a asigurărilor sociale, unul dintre puţinele domenii de drept care dau posibilitatea unor procese similare însă cu cel puţin o parte diferită – salariatul). De aceea ideile prezentate infra vizează o chestiune de principiu.

O singura precizare ţin însă să o fac şi anume că singurii care au o privire de ansamblu asupra proceselor privind pensiile militarilor este cabinetul pe care îl conduc împreună cu Răzvan Vasiliu, deoarece noi suntem cei care gestionăm cele cca 20 000 de dosare al nivelul întregii ţări, astfel încât avem tabloul de comandă complet.

Şi acum să trecem la obiect!

Citind preambulul articolului am avut viziunea unui meci de fotbal, nu sunt deloc mare amator de fotbal, însă iată ce mi-a venit în minte.

Cum ar fi ca la un meci de fotbal să existe doi arbitrii de centru, iar atunci când mingea intră în poartă un arbitru să valideze golul, iar celalalt arbitru să îl invalideze?

În acest exercițiu haideţi acum să privim feţele suporterilor celor două echipe. În locul acelor sentimente clare de bucurie pentru unii suporteri si tristeţe pentru ceilalti o să vedem o confuzie generală.  

În cazul hotărârilor judecătoreşti, există des situaţia ca o speţă identică să ajungă la judecători diferiţi. Unii vor admite acţiunea, ceilalţi o vor respinge.

Aceeaşi confuzie o creează şi practica neunitară a unei instanţe de judecată. Ce să înţeleagă simplul justiţiabil, ajuns fără voia lui în această situaţie când vede că o parte a judecătorilor admit acţiunea şi o parte resping acţiunea?

Nu trebuie să uităm că instanţa de judecată, prin judecător,  spune dreptul, adică adevărul, iar dreptul/adevărul este unul singur şi numai unul.

Judecătorul nu judecă în sine, pentru sine, de dragul judecăţii, el nu are un adevăr al lui intrinsec, ci există un adevăr general acceptat (sau neacceptat, şi contestat la instanţele superioare) însă, există un singur adevăr şi numai unul într-o cauză identică. Nu poate să fie şi adevărată şi falsă o propoziţie. Ea este ori adevărată ori falsă.

Atenţie, când vorbim de adevărat sau fals, în această situaţie, nu trebuie să privind judecătorul, adevărul judecătorului, pentru că el este nerelevant în această situaţie, ci noi trebuie să privim adevărul instanţei/secţiei. Este ca şi cum, de la Parlament – organ legislativ, am avea atâtea forme de lege câte opinii ar exista în Parlament.

Suntem cu toţii de acord că este inadmisibilă această situaţie, de aceea statul de drept se bazează pe axiome şi nu pe personalități sau orgolii personale.

Cum în matematica euclidiană între două puncte trece o singură dreaptă şi numai una, aşa şi în situaţia unor dosare identice deduse judecăţii există un adevăr şi numai unul. Chiar dacă acest adevăr se pronunţa de mai multe personalităţi.

În fotbal nu poate să existe în acelaşi timp si gol şi aut. Ori este una ori este cealaltă. Evident pot  fi viziuni diferite, însă exista un sigur adevăr şi numai unul.

În drept, axioma fundamentală a statului de drept (democratic sau absolutist) este: adevărul unic. Doar modalitatea de ajungere la acest adevăr unic face diferenţa dintre statul democratic şi cel absolutist.

Este adevărat că „adevărul” este o chestiune de mare complexitate, este în ultimă instanţă un element de filozofie, de viziune, de personalitate, de nivel de cultură şi de dezvoltare a societăţii etc. dar statul de drept se întemeiază tocmai pe această axiomă: există un drept şi numai unul singur!

Chiar dacă admitem că între „între adevărul faptic” şi „adevărul juridic” există diferențe, în momentul în care se pronunţă de către persoana desemnată cu această putere (indiferent de nivelul lui de cultură şi de puterea lui de judecată) acest adevăr trebuie să fie unul şi numai unul, de aceea personalitatea judecătorului trebuie să se subordoneze principiului adevărului unic.

Că întâmplător acest adevăr este pronunţat de mai multe persoane,  purtătoare de personalitate distinctă, nu are relevanţă, relevant este faptul că acest adevăr este pronunţat de o instituţie special abilitată în acest sens: instanţa judecătorească.

 Că în cadrul acestei instituţii sunt persoane desemnate, pentru public acesta nu are relevanţă, relevant este faptul că suma adevărurilor tuturor judecătorilor trebuie se transforme într-un adevăr unic.

Evident nu vorbim aici despre un adevăr absolut, pentru că nici opinia majoritară nu deține acest absolut şi nici opinai minoritară nu îl deţine. Însă este un adevăr unic, unei situaţii unice.

Cele spuse de mine ar fi incomplete şi s-ar înscrie într-un lung şir de dat cu părerea dacă nu am identifica şi eroare.

S-ar putea crede din cele spune se mine că de fapt eroarea, greşeala ar fi a judecătorilor. NU o exclud, însă eroarea majoră este una de sistem.

Şi este o dublă eroare de sistem şi anume:

a) Nu există un sistem similar „completului de divergenţă” care să asigure „livrarea către consumator” (justiţiabilul – comparație forţată intenţionat) a unui adevăr si numai unul;

b) Nu există, în materia litigiilor de muncă o curte unică la nivelul întregii ţări care să asigure o interpretare unitară.

Aşadar, dincolo de personalitatea fiecărui judecător care contribuie la existenţa unor adevăruri multiple în cazuri similare, sistemul însuşi permite existenţa acestor adevăruri multiple (la nivel de secţie sau al nivel naţional).

În interiorul instanței/secţiei judecătorul îşi poate manifesta pe deplin personalitatea, însă în momentul în care este vorba de un singur adevăr, chiar dacă acest adevăr contravine credinţei sale intime, va trebui să facă un corp comun cu adevărul majorităţii, mai ales dacă mecanismul este unul democratic şi nu absolutist (excludem de plano impunerea unei soluţii, însă suntem adepţii „completului de divergenţă” pentru stabilirea unui unic adevăr).

În fine, nu aş vrea sa cred cele spuse de un pensionar căruia, după ce i-am explicat faptul că a pierdut, pentru că a avut ghinionul să i se repartizeze dosarul la un complet care respinge acţiunile, mi-a spus: „sunt orgolii intre ei, domnule avocat”! Personal nu cred. Pentru mine este inadmisibil ca un judecător să aibă un orgoliu mai mare decât existenţa adevărului unic (indiferent dacă acesta crede sau nu).

Aşa sa fie? Nu ştiu şi nici nu mă interesează această problemă, nu are relevanţă din perspectiva acestui studiu, ceea ce mă interesează răspunsul la întrebarea pe care mi-a adresat-u un pensionar care a pierdut, deşi ceilalţi colegi au câștigat: „Unde este adevărul domule avocat”?

Acelaşi lucru îi întreb şi eu pe judecători: „Unde este adevărul domnilor judecători?”.

 

Vedeţi aici reacţia la adevăruri multiple: http://www.youtube.com/watch?v=fZDmtr12nPQ

O săptămână minunată vă doresc!

Contor: 3218 afișări

Costel Gîlcă, 5 martie 2012 10:05

Calificativ

Comentarii

Comentarii
 
Daniel spunea,
5 martie 2012, 09:47

Trist dar foarte adevarat din pacate.
Senzatia aceasta, din pacate, este tot mai des intalnita. No comment.
Sugestiv clipul!
Succes in continuare
Halal justitie!

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner