Clubul de Drept Social - Costel Gîlcă a organizat joi, 7 iunie 2012, dezbaterea cu tema "Un an de Codul muncii. Bilanț", prilejuită de împlinirea unui an de la intrarea în vigoare a Legii 40/2011 - noul Cod al muncii din România, un moment oportun pentru a trage o serie de concluzii cu privire la impactul produs de aceste modificări asupra mediului economic, dar mai ales a relațiilor de muncă, atât din perspectiva lucrătorilor cât și din perspectiva angajatorilor.
Schimbările importante intervenite în legislația muncii din România, necesare din multe puncte de vedere și care, potrivit legiuitorului urmau să redefinească evoluția pieței muncii, în sensul modernizării și relansării acesteia, au suscitat și multe semne de întrebare, controverse și nemulțumiri din partea sindicatelor şi a lucrătorilor care au preconizat, dimpotrivă, o precarizare a locurilor de muncă. În acest context, Clubul de Drept Social - Costel Gîlcă și-a propus o dezbatere obiectivă și profesionistă, pentru a identifica în ce măsură previziunile făcute de Guvern cu privire la schimbarea Codului muncii au fost corecte și au adus plusvaloarea preconizată.
În acest sens, au răspuns invitației noastre specialiști în dreptul muncii, reprezentanți ai instituțiilor statului din această sferă de activitate, reprezentanți ai patronatelor și jurnaliști de la principalele agenții de presă și cotidiene naționale. Au luat cuvântul doamna Larisa Papp - Director Relații de Muncă în cadrul Inspecției Muncii, domnul Mihai Ivașcu - Secretar General CONPIROM și domnul Gabriel Uluitu - avocat si lector universitar la Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti. Dezbaterea a fost moderată de domnul Răzvan Vasiliu - avocat.
În deschiderea discuției, av. Răzvan Vasiliu a prezentat principalele obiective urmărite de Guvern prin asumarea răspunderii asupra proiectului de lege a noului Cod al muncii, respectiv: creșterea atractivității pentru investitorii străini, dinamizarea pieței muncii, profesionalizarea salariaților și a comentat efectele practice ale unor modificări esențiale vizate de Legea 41/2011 și anume:
- Flexibilizarea relațiilor de muncă: legiuitorul a dorit să ofere un acces mai facil la locurile de muncă, însă din multe puncte de vedere efectul a fost invers (ca exemplu în acest sens a fost adusă prevederea potrivit căreia o persoană nu poate fi angajată în muncă decât în baza unui certificat medical, pe care persoana în cauză trebuie să îl dețină la momentul semnării contractului de muncă, altfel atrage nulitatea contractului).
- Introducerea criteriilor de performanță și a evaluării performanțelor profesionale ale angajaților: pe de o parte, aceste măsuri au fost o piatră de încercare pentru întreprinderile mici și mijlocii, care, spre deosebire de companiile mari, nu aveau deja implementat un sistem de evaluare sau introduse criterii de evaluare. Pe de altă parte, sindicatele s-au opus măsurii întrucât, deși aparent aceste criterii se doresc a fi obiective, intervine subiectivismul celui care face evaluarea, creându-se, în același timp, un nou context de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului. Nu în ultimul rând, în practică măsura vizată de Codul muncii pune numeroase dificultăți, în sensul în care nu toate categoriile de salariați pot fi evaluați (exemple concludente fiind jurnaliștii, medicii, profesorii etc.)
- O incriminare mai drastică a muncii fără forme legale sau a „muncii la negru”: Legea 40/2011 a introdus și răspunderea penală a angajatorului, care primește la muncă mai mult de cinci persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă. În acest context, o mare parte a angajatorilor au preferat să încheie contracte de muncă. S-a produs o semilegalizare a muncii la negru, în sensul aducerii acesteia într-o „zonă gri”, întrucât angajatorii nu au încheiat toate contractele pe 8 h, chiar dacă salariații în cauză lucrau full-time.
Potrivit informațiilor oferite de doamna Larisa Papp, la 31 mai 2011 au fost înregistrate, conform interogărilor Revisal, 6. 372. 942 de contracte de muncă active, respectiv 5. 328.302 de salariați activi. Datele contorizate un an mai târziu arată, însă, un trend descendent atât în ceea ce privește numărul de contracte (la 31 mai 2012 au fost contorizate 5.516.791 de contracte de muncă, cu peste 850.000 mai puține) cât și numărul de salariați (5.069.931 la 31 mai 2012, cu peste 250.000 sub nivelul din 2011).
Doamna Papp a ținut să sublinieze că datele provin din ceea ce au transmis angajatorii, iar cifrele fluctuează în funcție de data interogării Revisal. Numărul de salariați este mai mic decât cel al contractelor de muncă, pentru ambele perioade vizate mai sus, întrucât există și salariați care cumulează funcții și au încheiate mai multe contracte de muncă. În plus, aceasta a vorbit despre o curbă ciclică întâlnită pe piața muncii, în sensul că în sezonul rece numărul de contracte scade, iar începând cu lunile de primăvara trendul este ascendent datorită reluării activităților sezoniere.
Domnul Mihai Ivașcu, reprezentantul patronatelor în cadrul dezbaterii, a subliniat că impactul Codului muncii la un an de la intrarea sa în vigoare este greu de evaluat pentru că trebuie luată în calcul și situația economică actuală. Patronatele au perceput, pe de o parte, pozitiv noul Cod al muncii, întrucât față de vechea variantă, care avea o tentă sindicalistă, prezentul act normativ se îndreaptă mai mult spre patronate. Cu toate acestea, nu trebuie ignorate lacunele de care suferă Legea 40/2011. Pe de altă parte, legea a fost o dezamăgire în contextul în care patronatele au purtat aproape două luni negocieri pentru adoptarea unor modificări în legislația muncii, toate fiind în van, întrucât guvernul și-a asumat răspunderea pe un alt proiect.
Un aspect pozitiv al modificărilor intervenite este faptul că în România a crescut numărul de contracte pe perioadă determinată, având în vedere că în anul 2011 țara noastră contoriza cel mai mic număr de astfel de contracte din Europa. Acest lucru a fost posibil și datorită introducerii penale pentru angajatori.
În schimb, domnul Ivașcu a ridicat o problemă legată de intensificarea numărului de controale. Acest lucru a adus multe plângeri din teritoriu (în special, din județe Covasna, Târgu-Mureș, Bihor, Timișoara și București), din partea unor societăți mari cu peste 2000 de angajați, pentru controale excesive sau alegere discreționară a societăților supuse controlului. Aceste controale sunt problematice și din cauza faptului că sunt costisitoare ca timp și le impiedică activitatea companiilor în cauză.
Răspunsul doamnei Larisa Papp la această problemă a fost că inspectorii muncii din teritoriu fac controale în funcție de criterii clare: sesizările făcute la inspectoratele teritoriale, domeniile de activitate susceptibile de a avea probleme cu muncă nedeclarată (construcții, spălătorii auto, vulcanizări, sectoare de activitate care utilizează muncă necalificată) etc. În plus, există o procedură de reverificare a companiilor la care s-au identificat muncitori care lucrau fără forme legale.
Avocatul Gabriel Uluitu s-a oprit asupra câtorva aspecte relevante pentru contextul modificărilor din Codul muncii. În primul rând, imaginea pe care o avem despre piața muncii este ușor deformată, în sensul că nu trebuie să ne cantonăm exclusiv asupra salariaților, aceștia nu sunt singurii care formează piața muncii (trebuie să luăm în considerare și funcționarii publici, persoanele fizice autorizate, persoanele care lucrează în baza unor convenții civile, zilierii etc). Având în vedere aceste categorii de persoane active, putem să ne dăm seama că piața muncii s-a flexibilizat chiar înainte de intervenția legiuitorului prin modificarea Codului muncii.
Legea 40/2011 a adus modificări necesare, utile pentru piața muncii, cum ar fi: fișa postului, radierea sancțiunii disciplinare după un an, perioada de probă, stabilirea unui singur sindicat reprezentativ la nivel de unitate etc., dar și unele discutabile.
Nu în ultimul rând, se pune problema dacă noul Cod al muncii nu este doar o lege a contractelor individuale de muncă. Acesta trebuie coroborat cu legea dialogului social, iar în anumite puncte cele două legi se resping.
Concluziile dezbaterii au fost că obiectivele propuse prin modificările Codului muncii au fost atinse parțial, au fost făcuți doar pași mici în vederea flexibilizării pieței muncii, iar noua lege nu a condus la crearea de noi locuri de muncă. Codul muncii ar trebui să fie o normă clară, simplă atât pentru angajat cât și pentru angajator, iar în forma sa actuală actul normativ lasă loc pentru numeroase îmbunătățiri.
Comentarii