În data de 7 iunie 2012, în frumosul oraș alsacian Strasbourg, în una din elegantele săli ale Consiliului Europei, am avut onoarea de a participa, în calitate de lector invitat, la importantul seminar privind Autonomia Biserici și Relația juridică dintre clerul ortodox și Biserica Ortodoxă Română, seminar organizat de The European Centre for Law and Justice, în cooperare cu Centre d'Etudes et de Recherches Européennes: Religion et Société (Bruxelles - CERERS), The Catholic University of Louvain (UCL) și the Strasbourg Consortium on Freedom of Conscience and Religion at the Council of Europe.
Spunem important deoarece, aşa cum unul dintre participanţi s-a exprimat cauza Sindicatul Pastorul cel Bun v. România este cel mai important caz în faţa CEDO privind autonomia Bisericii, relaţia acesteia cu supuşii ei, înţelegând aici şi contractile individuale de muncă.
Am avut onoarea să particip în calitate de lector alături de personalităţi din zona dreptului precum:
- Prof. Cole DURHAM, Director of the International Center for Law and Religion Studies, USA, şi membru al the Panel of Experts of the OSCE / ODIHR;
- Prof. Dr. Georg RESS, judecător CEDO între 1998 şi 2004 (Germania);
- Javier BORREGO-BORREGO, judecător CEDO între 2003 între 2008 (Spania);
- Eric RASSBACH, National Litigation Director at the Becket Fund for Religious Liberty, absolvent de Harvard;
- Prof. Igor PONKIN, Director of the Institute of relations between the State and religious denominations and Law (Moscova);
- Prof. Louis-Léon CHRISTIANS, Catholic University of Louvain la Neuve, Şeful Catedrei Law and Religion (Belgium);
- Prof. Patriciu VLAICU, Profesor de drept canonic la Universitatea din Cluj (Romania);
- Irina CAMBREA, co-agent al guvernului României la CEDO.
Seminarul s-a bucurat de o atenţie deosebită participând aproximativ 80 de persoane printre care 20 de ambasadori, reprezentanţi ai diferitelor Biserici din Europa, profesori de drept, parlamentari europeni, personal al Consiliului Europei, al Curţii Europene a Drepturilor Omului, avocaţi şi alţi practicieni în acest domeniu.
Discuţiile au fost moderate de Dr. Gregor PUPPINCK, Director the European Centre for Law and Justice.
În cadrul seminarului au fost dezbătute două teme majore şi anume: nivelul protecţiei oferită în Europa şi în SUA libertăţii interne de care se bucură Biserica în relaţia cu angajaţii şi membrii săi precum şi aspectele problematice ale recentei hotărâri „Sindicatul "Pastorul cel Bun" V. România, care se află în prezent pe rolul CEDO.
Prima parte a seminarului a avut ca temă "Principiul autonomiei: garanţie fundamentală a distincţiei între state şi comunităţile religioase".
Prof. Cole DURHAM, director al Centrului Internaţional pentru Studii de Drept şi Religie, Statele Unite ale Americii, şi membru al grupului de experţi ai OSCE / BIDDO privind libertatea de religie şi credinţă, a creat o imagine de ansamblu a principiului autonomiei de biserici şi religioase comunităţile, aşa cum este stabilit în jurisprudenţa CEDO şi a Curţii Supreme de Justiţie a Statelor Unite ale Americii.
Prof. dr. Georg RESS, judecător la CEDO, între 1998 şi 2004 (Germania), a analizat principiul autonomiei Bisericii, astfel cum este garantat de Constituţia Germaniei, întrebându-se retoric dacă o biserică poate exista fără o astfel de garanţie, precizând că Bisericile ar trebui să beneficieze de o prezumţie de autonomie, chiar şi pentru funcţiile care nu sunt strict religioase (membri de cor, angajaţii din spitale, etc), deoarece toţi angajaţii săi participă la misiunea Bisericii. De asemenea prof. dr. Georg Ress a reamintit de jurisprudenţa CEDO în cazurile împotriva Germaniei, şi a atras atenția asupra unor erori în cauza Obst c. Germania şi Schuth c. Germania, şi anume aplicarea "testului proporţionalităţii" în loc de o definiţie corectă a principiului de autonomia Bisericii, care ar fi exclus aplicarea anumitor aspecte ale vieţii private (precum calificarea gravităţii "adulterului”) în cauzele care vizează autonomia Bisericii.
Javier BORREGO-BORREGO, judecător la CEDO, între 2003 şi 2008 (Spania), a prezentat cazul Lombardi Vallauri v. Italiei, în care, pentru prima dată, Curtea a constatat o încălcare a dreptului la libertatea de, raţionamentul Curţii având o viziune nerealistă, încălcând principiul autonomiei comunităţilor religioase, astfel încât judecătorii s-au găsit ei înşişi în poziţia de a lua în considerare afirmațiile dlui Lombardi Vallauri în lumina doctrinei Bisericii.
Dl. Borrego-Borrego a prezentat, de asemenea, cauza Fernandez Martinez, v. Spania, hotărâre pe care o găseşte a fi foarte respectuoasă cu autonomia Bisericii, hotărârea menţionând în mod expres relaţia bazată pe încredere între profesorul de religie şi episcop, obligaţia dezvoltări iloialităţii şi principiul autonomiei religioase.
Dl. Eric RASSBACH, Director National Litigii de la Fondul Becket pentru Libertate Religioasa, a prezentat problema autonomiei Bisericii în faţa instanţelor SUA, exemplificând cu cazul Hosanna Tabor, care a fost pronunţat în luna ianuarie a acestui an de către Curtea Supremă de Justiţie, principiile stabilite în acest caz fiind aplicabile şi în cazurile în Europa, deoarece ele sunt comune oricărei societăţi democratice. Aşa cum domnul Rassbach arătat, judecătorii Curţii Supreme a SUA au fost de fapt, confruntaţi cu problema de a ştii „cine decide, preotul sau rabinul, Biserica sau judecătorii”, judecătorii statuând în final în unanimitate că doctrina “ministerial exception” este valabilă şi că autonomia Bisericii în angajarea şi concedierea clerului este absolută, fără a se căuta un echilibru cu alte valori civilei. Lectorul a precizat, de asemenea, că nu trebuie să uităm că aceste probleme nu vizează numai autonomia, ci, de asemenea, ele pun în discuţie rolul Statului în respectarea autonomiei Bisericii.
A doua parte a seminarului a abordat principiul autonomiei în cazul Sindicatul "Pastorul cel Bun" vs. România.
Prof. Igor PONKIN, director al Institutului de relaţii dintre stat şi culte religioase şi drept (Moscova), a prezentat câteva diverse erori ale hotărârii: interpretarea Curţii a principiului separării între Biserică şi Stat şi a relaţiilor dintre Biserică şi preoţi, reducerea relațiilor ierarhice din interiorul Bisericii la relaţii de muncă şi atribuirea acesteia din urmă a unui caracter absolut, conduce inevitabil la constatarea încălcarea libertăţii creştine a comunităţii creştine. De asemenea, lectorul a apreciat că în mod greşit Curtea a considerat că organizaţiile religioase ar trebui asimilate cu oricare altă organizaţie şi că principiile Bisericii nu ar prevala în faţa unor drepturi civile. Ca o consecinţă a acestui raţionament ar putea fi enumerate riscul pentru Stat, şi în final şi pentru CEDO, al interferări arbitrale în problemele interne ale Bisericii, precum şi dublul standard al Curţii atunci când judecă astfel de cazuri.
Prof. Louis-Léon CHRISTIANS, Universitatea Catolică din Louvain la Neuve, Catedra de Drept şi Religie (Belgia), a ridicat câteva probleme referitoare la principiile şi ambiguităţile de procedură şi de fond ale hotărârii Sindicatul "Pastorul cel Bun", v. România”, cum ar fi acelea privind întrebarea dacă instanţele interne ar trebui să fi dezvoltat mai mult raţionamentul lor. El a menţionat, de asemenea, ambiguitatea trimiterii referinţei CEDO lacauza Negrepontis c. Greciei, care privea o normă cutumiară religioasă cu privire la aspecte legate de dreptul familiei, în vreme de în cauza Sindicatul Pastorul cel Bun v. România vizează Statutul Bisericii Ortodoxe, care a fost integrat în ordinea juridică română şi în organizarea internă a Bisericii.
Prof. dr. Patriciu Vlaicu, profesor de drept canonic la Universitatea din Cluj (România), a prezentat dispoziţiile relevante din Statutul Bisericii Ortodoxe, subliniind faptul că Biserica este o comunitate şi că din această perspectivă nu există relaţii de tip interior/exterior, iar din această perspectivă hotărârea Curţii încalcă în mod flagrant principiile de constituire a Bisericii.
El a afirmat că, în conformitate cu dreptul canonic, problema înfiinţării unui sindicat vizează o chestiune de doctrină şi nu una disciplinară, deoarece preotul pe durata întregii sale vieţi reprezintă Biserica. de manifestarea de doctrina, şi nu o problemă disciplinară, ca preot, în întreaga sa viaţă reprezintă Biserica. El a menţionat că Biserica nu interzice libertatea de asociere, dimpotrivă o încurajează, aceasta fiind dovedită de existenţa a 189 de asociaţii în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, dar exercitarea acestei libertăţi ar trebui să fie rezonabile şi nu orb, pentru a nu introduce antagonismul în Biserică, şi pentru a nu dubla instituţiile Bisericii. El a reamintit, de asemenea, că doar o singură dată statul a impus sindicatele în Biserică, în 1945 de către un regim totalitar şi, în scopul de a slăbi Biserica.
Dl. av. Costel Gîlcă, SCPA Gîlcă & Vasiliu, cabinet specializat dreptul muncii, Bucureşti (România), a explicat natura raporturilor de muncă a clerului şi obligaţia lor de loialitate din punctul de vedere al ordinii juridice româneşti, arătând că în România preoţii nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui contract individual de muncă, ci în baza mărturisirii de credință rostită şi semnată înainte de hirotonie.
Dna. Irina Cambrea, co-agent al guvernului de România la CEDO, a ridicat problema relaţiei între Biserică şi preoţi, în lumina articolelor 9 şi 11 din Convenţie,fiind văzută ca ore relaţie dintre asociaţia mama şi asociaţia fiica.
A treia parte a seminarului a fost deschis pentru discuţii şi întrebări, întrebările fiind puse din punct de vedere al libertăţii individuale de asociere în conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Comentarii