Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (Secția a treia) cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, cu privire la eșalonarea plății titlurilor executorii privind drepturile salariale din sistemul public, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din data de 17 octombrie 2012.
I. Circumstanţele cauzei
Reclamanții, funcționari publici, s-au adresat CEDO din cauza întarzierilor la executarea hotararilor judecatoresti care le acordau anumite drepturi salariale, ca urmare a esalonarilor stabilite prin mai multe acte normative, ultimul fiind Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Legea stabileste urmatorul calendar al platilor: 5% din valoarea titlului executoriu in 2012, 10% in 2013, 25% in 2014, 25% in 2015, 35% in 2016.
A fost invocat art. 6 din Conventie (cu privire la judecarea in mod echitabil si intr-un termen rezonabil a cauzei de catre o instanta) si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (cu privire la respectarea dreptului de proprietate).
II. Decizia CEDO
Curtea a apreciat ca in 2009 Romania a inceput sa se confrunte cu o grava criza economica si financiara. Intrucat autoritatile nationale se află, in principiu, intr-o pozitie mai buna decat instanta internationala pentru a stabili ce constituie “utilitate publica”, Curtea este gata sa admita ca, asa cum sustine Guvernul, masurile in litigiu urmareau un scop de utilitate publica.
Pentru a stabili daca masurile respective erau proportionale cu scopul urmarit – restabilirea echilibrului bugetar, evitand totodata inrautatirea situatiei sociale -, Curtea considera ca este necesar sa verifice daca, in speta, tratamentul aplicat reclamantilor a facut posibila mentinerea unui echilibru intre interesele aflate in joc.
Curtea observa ca reclamantii aveau drepturi ferme si intangibile in temeiul unor hotarari judecatoresti definitive pronuntate in perioada februarie-aprilie 2008. Curtea constata ca, desi mecanismul de esalonare instituit a suferit modificari, autoritatile statului l-au respectat, dand dovada de diligenta in executarea hotararilor judecatoresti sus-mentionate.
Astfel, in conformitate cu legislatia in vigoare (supra, pct. 24), reclamantii au primit in octombrie 2008 o prima transa, reprezentand 30% din totalul sumelor datorate. In septembrie 2010, li s-a platit o suma suplimentara, reprezentand 25% din a doua transa de 34% din suma totala, desi in temeiul O.U.G. nr. 45/2010 din 19 mai 2010 cea de a doua transa ar fi trebuit platita in 2012.
Tinand seama de faptul ca o parte importanta din sumele datorate reclamantilor le-a fost deja platita, Curtea nu poate considera ca a fost afectata insasi substanta dreptului reclamantilor.
Prin urmare, Curtea considera ca plata esalonata a sumelor datorate reclamantilor nu poate fi considerata nerezonabila, astfel ca cererea este in mod vadit nefondata si trebuie respinsa in temeiul art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din Conventie.
(Sursa: Monitorul Oficial)
Comentarii