s Slaba pregătire a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiţie în materia dreptului muncii
14 Ianuarie 2013

Slaba pregătire a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiţie în materia dreptului muncii

Fotografie autor

Semnalam zilele trecute faptul că judecătorii care ajung să judece în litigiile de muncă ajung complet nepregătiți în acest domeniu deoarece nu studiază materia dreptului muncii nici în facultate, nici în cadrul Institutului Național al Magistraturii, apoi judecă numai civil și penal și ajung la litigii de muncă.

Spuneam de asemenea, că este surprinzător că CSM și INM nu iau măsuri pentru a trimite personal calificat la completele de litigii de muncă, judecătorii de la aceste complete realizând o adevărată „calificare al locul de  muncă”, ceea ce este inadmisibil.

Inadmisibil și revoltător este faptul că în cele mai importante și delicate interpretări în materia dreptului muncii se pronunță judecători care nu au avut niciodată nici cea mai mică tangență cu material dreptului muncii, cu atât mai puțin cu cea a securității sociale

Corupția din sistemul judecătoresc este scuza cea mai la îndemână diriguitorilor acestui sistem pentru a ascunde în realitate propria lor incompetență. Mă refer aici la CSM care este incapabil să creeze un sistem care să aducă în prim plan cei mai buni profesioniști.

În opinia mea, adevărata problemă a sistemului, nu o constituie neapărat corupția, deși nu o neg, ci adevărata problemă o constituie slaba pregătire a judecătorilor (eu mă refer numai la domeniul dreptului muncii și a dreptului securității sociale).

Da! Judecătorii sunt slabi și foarte slab pregătiți.

Astăzi vom demonstra că cei mai slabi pregătiți (în materia dreptului muncii și a dreptului securității sociale sunt chiar judecătorii ÎCCJ.

Atât vechiul cod de procedură civilă, dar și noul cod de procedură civilă au reglementat, pentru o practică unitară, instrumentul recursului în interesul legii (art. 514-518), iar NCPC introduce un nou instrument și anume acela al întrebări preliminare(art. 519-521).

Nu intrăm aici în procedura celor două instituții, ceea ce ne interesează este faptul că ÎCCJ ajunge să se pronunțe asupra unor aspecte controversate sau de mare finețe în materia dreptului muncii și a dreptului securității sociale.

Astfel, după cum se știe în materia dreptului muncii nu a existat decât fond și recurs, iar sub imperiul NCPC fond și apel.

Fondul se judecă la tribunal, iar recursul (viitorul apel) la Curtea de apel. Litigiile de muncă nu ajungeau sub imperiul vechiului cod de procedură civilă la ÎCCJ și nici sub imperiului noului cod.

În aceste condiții și judecătorii care vizau ocuparea unui post la ÎCCJ evitau secțiile de litigii de muncă, deoarece nu îi putea ajuta foarte mult în cariera lor profesională, alegând secțiile civil, penal comercial, contencios, secții care lasă deschis drumul carierei profesionale către ICCJ.

Așadar, sunt judecător la ÎCCJ care nu au studiat niciodată dreptul muncii, după cum precizam în articolul anterior, dar nici nu au intrat vreodată în litigii de muncă sau de asigurări sociale, astfel încât această materie le este absolut necunoscută.

Şi cu toate acestea judecătorii de la ICCJ, care nu cunosc principiile fundamentale în dreptul muncii, de dreptul securității sociale nici nu mai vorbim, sunt aduși să se pronunțe asupra unor chestiuni controversate în aceste materie.

Este inadmisibil ca persoane care nu au nici cea mai mică pregătire profesională să se pronunțe asupra unor aspecte de drept.

Dacă pe judecătorii de la tribunal care intră pentru prima dată în litigiile de muncă, îi înțeleg la nivel uman, pe judecătorii de la ÎCCJ îmi este greu să îi înțeleg.

Îmi este greu să înțeleg cum un adevărat profesionist poate să se pronunțe asupra unor materii în care nu se pricepe. Ţine de o minimă deontologie profesionala ca în materia în care nu te pricepi să nu te pronunți. Personal nu mă pronunț decât în materia dreptului muncii, chiar și în discuții cu prieteni, iar dacă mă lansez în alte discuții precizez e la început că este doar o opinie de jurist fără să am pretenția că mă pricep.

Apoi, este inadmisibil ca judecătorii de la ÎCCJ, care sunt până la urmă arhitecți ai construcției juridice să nu se autosesizează cu privire al propria lor incompetență în a se pronunța cu privire la litigiile de muncă. Îmi este greu să înțeleg cum un profesionist, care ajunge judecător al ÎCCJ, nu are aceasta demnitate profesională să spună: nu mă pronunț în acest domeniu pentru ca nu îi cunosc principiile minime de funcționare și nici detaliile specifice pentru a mă pronunța calificat.

Nu cred ca este rușinos să spui: în acest domeniu nu mă pricep, nu am studiat niciodată acest domeniu, nu am intrat niciodată în dosare cu acest gen de litigii, în consecință nu mă pronunț. Nu am văzut o grevă de demnitate profesională a judecătorilor, ci doar o grevă pentru drepturi materiale. SĂ fie oare judecătorul doar un simplu funcționar de la ghișeu sau să fie mai mult de atât?

De asemenea, îmi este imposibil să înțeleg oamenii care ajung să conducă CSM cum nu se autosesizează cu privire la incompetența judecătorilor de la ÎCCJ în materia dreptului muncii și a dreptului securității sociale.

Este, din această perspectivă, o justiție făcută după ureche, lipsită de fundamentare științifică din partea judecătorilor de la Înalta Curte de Justiție și Casație..

 

*

*             *

 

Și, ca să încheiem în aceeași notă de gândire, după ce o prietenă a citit materialul de deasupra, mi-a trimis acest citat al lui Octavian Paler: „orice este cu putință în lumea asta: inclusiv ca vinovații să se îmbrace în haine de judecător și să condamne victimele” („Un om norocos”, editura Polirom, ediția a II, 2012, p. 14).

Contor: 2055 afișări

Costel Gîlcă, 14 ianuarie 2013 20:56

Calificativ

Comentarii

Comentarii
 
Valentin Buliga spunea,
15 ianuarie 2013, 16:30

O situatie similara se regaseste si in jurisdictia insolventei, insa titlul ales si indeosebi epilogul le consider nu tocmai juste, mult prea severe din propria perspectiva.
As putea accepta ca in materia respectiva calitatea actului de justitie nu se ridica la nivelul pretentiilor domniei voastre, insa aceasta ar putea fi efectul unui cumul de imprejurari, nu doar al vulnerabilitatilor generate de constructia carierei profesionale.
Ma gandesc in principal la modul de recrutare a judecatorilor la ICCJ, la jurisdictiile date pe seama ICCJ de catre legiuitor.
Cu privire la recrutare cred ca ar trebui sa se instituie o procedura mult mai complexa si o extindere a persoanelor cu vocatie la o asemenea demnitate. In concret, un judecator, procuror, avocat, profesor universitar in stiinte juridice, notar, etc. cu o anumita vechime recunoscuta dupa criterii obiective sa notifice administratiei ICCJ dorinta de a accesa candva calitatea de judecator la ICCJ, precum si specializarea/ile avute in vedere, moment in care respectivei persoane i se va urmari cariera atat din perspectiva profesionala, cat si a celei morale. La vacantarea vreunui post cu afinitate la specializarea/specializarile celui cu vocatie sa se intensifice "scanarea" profesionala si profilul moral si motivat sa fie acceptat pe o lista scurta a persoanelor ce prezinta cele mai bune garantii pe cele doua coordonate, dupa care sa fie urmata procedura actuala, eventual imbunatatita.
Cu privire la competentele ICCJ acestea ar trebui restranse doar la recursurile in interesul legii si al dezlegarilor de drept cerute preliminar de instantele de drept comun, adica exclusiv in casatie.

Costel Gîlcă spunea,
15 ianuarie 2013, 17:18

@ Valentin......am fost chiar foarte bland cu acest sistem in care este incredibil.........te duci la oftalmolog si te trateaza ORL-istul. Este inadmisibil ca in 20 de ani pe absolut nimeni din sistem sa nu intereseze calitatea actului de justitie. Judecatorii s-au rasculat de doua ori: prima data la chestiunea cu banii, iar a doua oara acum cand presedinte CSM a ajuns un procuror, IN rest........acest corp teoretic de elita, practic de simpli functionari, nu are nici un interes profesional. De ce? Sunt mii de motive si nu are nici o finalitate sa analizez acum.

Care ar fi reactai ta sa de duci la doctor sate tratezi de ochi si sa alfi ca doctorul care ti-a inrautatiti situatia nu e specializat in asa ceva ci nas si urechi........ai fi extrem de revoltat. EI bine ........aceeasi revolta o simt eu de fiecare data cand ma duc si ma uit la judecatorii care intra pt prima data in litigii de munca. Ce argumente de finete sa aduc in speta cand ei nu stiu chestiunile de principiu.

Atunci vor judecat in echitate.........ceea ce est einadmisibil

silvia spunea,
14 aprilie 2014, 20:38

Acum, in acest moment., am o mare scarba fata de tot ce este jutitia romana. E o rusine nationala.

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner