Este unanim acceptat că orice schimbare de culoare politica aduce și schimbări la nivelul conducerilor instituțiilor. Este un mare curent de uși închise și deschise la fiecare numire de guvern de altă culoare politică. Însă deși indivizii numiți politic sunt diferiți ca persoană, ca nume, ei se aseamănă ca atitudine, ca interes, ca mod de acțiune.
Abia instalați în funcțiile publice, unii dintre politruci încearcă subordonarea întregii instituții interesului lui personal, al clici lui sau al partidului care l-a numit ca sa fie un soldat disciplinat în armata partidului și să aducă bani partidului.
Psihologia omului politic pus în funcție este aceeași la nivelul tuturor instituțiilor: pantofi noi, costum nou, atitudine mândră și superioară, o afișare a încrederii desăvârșite în sine, o convingere că cei dinaintea lui au dus la distrugerea instituției, iar el este salvatorul acestei instituții și a neamului românesc.
Istoria de 20 de ani a arătat faptul că nici o instituție nu piere și că se autoguvernează singura, dintr-un reflex sau dintr-o anumită organizare sau pur și simplu!
În marea majoritate a cazurilor, noul numit în funcție are grijă să modifice organigrama instituției. Sub lozinca să facem instituția să funcționeze, politrucul din conducere încearcă de fapt să își subordoneze departamentele intereselor sale (personale sau de grup).
Modificarea organigramei este cel mai la îndemână mijloc pentru realizarea scopurilor pe care partidul i le-a transmis. Schimbă o serie de oameni puși în funcție de predecesor, mai mult sau mai puțin pe interese politice, însă cu siguranță pe interese personale, cu alți oameni numiți pe același criteriu. Este posibil să existe și excepții și anume să fie numiți pe criterii de competență, însă aceștia vor fi imediat schimbați de noul șef numit și el pe criterii politice.
Pe parcursul redactării organigramei, aceasta se modifică in fiecare zi și în fiecare oră în funcție de telefoanele de susținere pe care le primește, însă în fața tuturor se de ceasul morții că dorește binele instituției, că această nouă organigramă (chiar dacă e a 9 oară schimbată într-un singur an) este cea care eficientizează cel mai bine cheltuirea banului public. Nimeni nu crede…….
Subordonare consilierului juridic este un imperativ absolut. Numai că, aici apare o mare problemă și anume este extrem de dificil de reorganizat departamentul juridic, mai ales când are un număr foarte mic de consilieri juridici. În cazul în care instituția are un singur consilier juridic, misiunea este imposibilă.
Și totuși noul conducător are o soluție și pentru rezolvarea acestei probleme. Astfel, dacă nu poate să îl schimbe din funcție, noul conducător va încerca să minimalizeze atribuțiile acestuia lăsând-i numai acele atribuții care nu îl împiedică pe politruc, în realizarea scopului lui: subordonarea, personală/politică, instituției.
Comentarii