În conformitate cu prevederile art. 140 din Legea nr. 53/2003:”Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.”
Se remarcă faptul că, pe de-o parte, textul circumstanțiază obiectul unui astfel de act normativ – în ce privește unitățile de alimentație publică – numai la cele care comercializează produse alimentare de strictă necesitate, iar, pe de altă parte, o atare hotărâre de Guvern este ex lege obligatorie pentru toți angajatorii (nominalizați categorial de Guvern) fie că sunt persoane juridice de drept privat, fie de drept public.
Art. 139 (care stabilește zilele de sărbătoare legală) nu se aplică, potrivit art. 141, în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului ei sau caracterului procesului de producție (în unitățile cu foc continuu).
Ca urmare, salariaților la care se referă art. 140 și art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile (art. 142 alin. 1 din Codul Muncii).
Dacă, din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază (ca soluție alternativă) de un spor ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Nimic nu se opune ca prin negociere colectivă sau/și individuală să se stabilească soluții mai favorabile pentru salariații aflați în situațiile la care se referă art. 140 și 142.
Întrucât obiectul principal de activitate al societății este comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare - cod CAEN 4673, iar art. 140 din Codul Muncii prevede că prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare si, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate. Din interpretarea acestui text de lege reiese fără echivoc faptul că o unitate comercială cu obiect de activitate comerț produse nealimentare nu intră sub incidența prevederilor legale care dă posibilitatea ca aceasta să presteze activitate în zilele de sărbători legale.
Așadar, obiectul de activitate al SC X SRL nu se circumscrie prevederilor art. 140 din Legea nr. 53/2003.
În niciun caz activitatea de comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare nu poate fi asimilitaă activităților din unitățile sanitare sau alimentație publică, așa cum nu poate fi asimilată nici activităților cu foc continuu.
Interpretarea pe care o face petenta este făcută strict în scopul de a fi exonerată de la plata amenzii, fără o interpretare obiectivă și corectă a legii, prin coroborarea tuturor textelor de lege aplicabile în acest caz.
Petenta se limitează la interpretarea unui singur articol din Codul Muncii, atât cât să o avantajeze, ignorând celelalte dispoziții legale.
Referitor la motivarea petentei cu privire la operativitatea de descărcare, transport și livrări în termen de 24 de ore de la data comenzii, oriunde în România, precizăm că aceasta este o obligație pe care societatea și-a asumat-o și care nu este prevazută de niciun text de lege.
În aceste condiții întâietate au normele imperative ale Codului Muncii cu privire la repausul în zilele de sărbătoare legală.
Potrivit petentei, specificul societății SC X SRL impune prezența anumitor salariați la muncă chiar și în zilele de sărbătoare legală întrucât aceasta este cel mai mare distribuitor de materiale de construcții și finisaje, cu un portofoliu complet de produse și servicii, oferă servicii complexe și beneficiază de o impresionantă forță logistică. Totodată, a mai arătat petenta, pentru a asigura livrarea într-un timp cât mai scurt, este necesar ca societatea să nu își întrerupă total activitatea, prezența unor salariați fiind impetuos necesară.
Instanța nu poate fi de acord cu interpretarea făcută de petentă întrucât prevederile Codului Muncii cu privire la zilele libere acordate angajaților nu pot fi înlăturate în mod unilateral din dorința unui angajator de a-și păstra poziția de „lider” pe o anumită piață. Astfel, după cum se prevede cu titlu de principiu fundamental la art. 6 din Codul Muncii:”orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare”, instanța apreciind că o astfel de politică a societății petente încalcă drepturile angajaților de a beneficia de timp liber în perioada sărbătorilor legale.
În același timp, instanța observă că la sediul din Galați al firmei, în data de 1 mai o singură persoană a fost prezentă la serviciu, iar în data de 4 iunie nici un angajat nu a desfășurat activitate, în timp ce la punctul de lucru din Timișoara au prestat activitate 18 persoane din cadrul administrației, șeful secției de producție, și 21 de șoferi, fiind paradoxal că la sediul principal al societății, aflat în Galați, să nu fie probleme în acordarea timpului liber în zilele stabilite de lege, dar la sucursala din Timișoara să nu poată fi întreruptă activitatea. Practic, acest lucru semnifică o încălcare a art. 6 din Codul Muncii chiar în cadrul angajaților din societatea respectivă.
În altă ordine de idei, instanța apreciază faptul că art. 141 din Codul Muncii nu trebuie să fie interpretat într-un sens prea general, fiind necesar să fie oferite motive concrete cu privire la necesitatea ca activitatea să nu fie întreruptă. O astfel de derogare se referă la unitățile cu foc continuu, unde, evident, o întrerupere a activității -……întrucât serviciile oferite sunt continue.
În aceste condiții, instanța constată faptul că activitatea de comerț cu ridicata a materialului lemnos și a materialelor de construcții și echipamente sanitare pe care petenta o desfășoară nu este de natură să fie cu nimic prejudiciată de scurte perioade de inactivitate cu o durată de doar o zi. Totodată, dorința de afirmare pe piață și competitivitatea firmei nu pot fi considerate motive suficiente pentru lipsirea angajaților de drepturile conferite de lege.
(Tribunalul Galați, dec. nr. 2844/22.03.2013)
Comentarii
Corecta solutia instantei. Patronii nu mai stiu cum sa exploateze salariatii.