s
În speță, o companie de transport a angajat un director comercial, care după mai multe concedii medicale a fost declarat inapt definitiv la vizita medicala. Compania a concediat angajatul pentru incapacitate de muncă.
Pentru a renunța în mod corespunzător la obligația de neconcurență a salariatului, angajatorul trebuie să-și facă intenția de a renunța la această clauză cunoscută la data rezilierii contractului, potrivit deciziei nr. 12-12717 din 10 aprilie 2013 a Curții de Casație franceze.
Clauza de fidelitate constituie o obligaţie principală a salariatului pe durata executării contractului individual de muncă, de a se abţine de la săvârşirea oricărui act sau fapt ce ar putea dăuna intereselor angajatorului, fie prin concurenţa, fie prin lipsa de discreţie cu privire la informaţiile confidenţiale (secrete), privindu-I pe angajator, de natură tehnică, economică, managerială, comercială etc. Ia care are acces, permanent sau ocazional, prin activitatea pe care o desfăşoară , iar prin clauza de neconcurență salariatul este obligat ca după încetarea contractului individual de muncă să nu presteze, în interes propriu sau al unui țert, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său.
Un angajat care nu respectă obligaţile ce decurg din clauza de neconcurență nu are dreptul la indemnizația financiară aferentă, după cum a reținut Curtea de Casație franceză, în hotărârea din 29 februarie 2012, nr. 09-71281.
Clauza de neconcurență prevăzută într-un contract de muncă, neînsoțită de o contribuție financiară sau care presupune plata unei indemnizații derizorii, este nulă, potrivit hotărârii Curții de Casație franceze din 16 mai 2012, nr. 11-10760. Curtea a statuat deja în alte hotărâri faptul că respectarea unei clauze ilicite de către un angajat îi produce acestuia un prejudiciu, revenindu-i judecătorului dreptul de a aprecia amploarea acestuia.
Contractele de muncă în care este inclusă o clauză de neconcurență prevăd, de multe ori și posibilitatea angajatorului de a renunța la aplicarea clauzei după încetarea raporturilor de muncă. În cazul denunțării acestei clauze, angajatorul nu mai este obligat să plătească suma de bani ce decurge din impunerea acesteia.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 25 februarie 2012 (nr. 10-11590), o salariată a fost angajată în calitate de negociator șef al serviciului de tranzacție. Contractul său de muncă includea o clauză de neconcurență care prevedea o diminuare a compensației financiare în caz de demisie. Salariata a decis la un moment dat să denunțe unilateral contractul individual de muncă și a sesizat instanța cu diferite cereri.
Într-o speță a Curții de Casație (franceză) din 14 decembrie 2011 (nr. 10-14527), un salariat angajat în calitate de consilier comercial a refuzat să semneze un act adițional prin care se impunea o modificare a metodelor de calculare a remuneraţiei variabile. Ulterior, acesta a fost concediat pe motive economice, decizie contestată în instanță. La încetarea raporturilor de muncă, angajatul a fost scutit și de executarea clauzei de neconcurenţă inserată în contractul său.