Directivă 40 din 2004 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]
Art. 2
Definiţii
În sensul prezentei directive, prin:
(a) „câmpuri electromagnetice” se înţeleg câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe ajungând până la 300 GHz;
(b) „valori limită de expunere” se înţeleg limitele de expunere la câmpuri electromagnetice, care se întemeiază direct pe efectele constatate asupra sănătăţii şi pe consideraţii biologice; respectarea acestor limite va garanta protecţia lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice împotriva oricărui efect nociv cunoscut asupra sănătăţii;
(c) „valori de declanşare a acţiunii” se înţeleg nivelurile parametrilor direct măsurabili, exprimaţi în termeni de intensitate a câmpului electric (E), de intensitate a câmpului magnetic (H), de inducţie magnetică (B) şi de densitate a puterii (S), începând de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri prevăzute în prezenta directivă. Respectarea acestor valori va garanta respectarea valorilor limită de expunere pertinente.
Pentru a publica un comentariu trebuie sa fiți logat!
Vă rugăm să completați formularul de login .