Directivă 40 din 2004 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]
Art. 5
Dispoziţii privind evitarea sau reducerea riscurilor
(1) Luând în considerare progresele tehnice şi disponibilitatea unor măsuri de ţinere sub control a riscurilor la sursă, riscurile rezultând din expunerea la câmpuri electromagnetice sunt eliminate sau reduse la minim.
Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice se întemeiază pe principiile generale de prevenire stabilite în Directiva 89/391/CEE.
(2) În cazul în care valorile de declanşare a acţiunii prevăzute la Art3 sunt depăşite, cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu Art4 alineatul (2) demonstrează că expunerea nu depăşeşte valorile limită şi că este exclus orice risc legat de securitate, angajatorul stabileşte şi pune în aplicare, pe baza evaluării riscurilor efectuate în conformitate cu Art4, un program conţinând măsuri tehnice şi organizatorice care urmăresc ca expunerea să nu depăşească valorile limită de expunere, luând în considerare, în special, următoarele elemente:
a) alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la câmpuri electromagnetice;
b) alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice, luând în considerare activitatea care se efectuează;
c) măsuri tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei câmpurilor electromagnetice, inclusiv, dacă este necesar, recurgerea la mecanisme de blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecţie a sănătăţii;
d) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă şi a posturilor de lucru;
e) proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
f) limitarea duratei şi a intensităţii expunerii;
g) disponibilitatea unui echipament adecvat de protecţie individuală.
(3) Pe baza evaluării riscurilor prevăzută la Art4 , locurile de muncă în care lucrătorii care ar putea fi expuşi la câmpuri electromagnetice depăşind valorile de declanşare a acţiunii fac obiectul unei semnalizări adecvate, în conformitate cu Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] , cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu Art4 alineatul (2) demonstrează că expunerea nu depăşeşte valorile limită şi că este exclus orice risc legat de securitate. Aceste zone sunt delimitate ca atare şi accesul la ele se limitează unde este posibil din punct de vedere tehnic şi unde există riscul unei depăşiri a valorilor limită de expunere.
(4) În orice caz, lucrătorii nu se expun peste valorile limită de expunere.
Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator pentru a se conforma prezentei directive, expunerea depăşeşte valorile limită, angajatorul ia imediat măsuri de reducere a expunerii la un nivel inferior valorilor limită. Acesta stabileşte cauzele depăşirii valorilor limită de expunere şi modifică în consecinţă măsurile de protecţie şi prevenire, pentru a evita orice altă depăşire.
(5) În aplicarea articolului 15 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul adaptează măsurile prevăzute în prezentul articol la necesităţile lucrătorilor care prezintă riscuri speciale.
Pentru a publica un comentariu trebuie sa fiți logat!
Vă rugăm să completați formularul de login .