Sumar:

Directivă 383 din 1991 - de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară

Art. 7

Raporturile de muncă temporară: informarea
Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre iau măsurile necesare pentru ca:
1. întreprinderea sau unitatea utilizatoare, înainte de a-i fi pus la dispoziţie un lucrător aflat într-un raport de muncă de tipul arătat la Art1 alineatul (2), să aducă la cunoştinţa agentului de muncă temporară în special calificarea profesională cerută şi caracteristicile proprii locului de muncă vacant;
2. agentul de muncă temporară să aducă toate aceste elemente la cunoştinţa lucrătorilor respectivi.
Statele membre au posibilitatea de a prevedea ca precizările ce urmează să fie făcute de întreprinderea sau unitatea utilizatoare către agentul de muncă temporară, conform primului paragraf punctul (1), să fie prevăzute într-un contract de punere la dispoziţie.


 

Pentru a publica un comentariu trebuie sa fiți logat!

Vă rugăm să completați formularul de login .