Directivă 24 din 1998 - privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici la locul de muncă
Art. 10
Supravegherea stării de sănătate
(1) Fără a aduce atingere articolului 14 din Directiva 89/391/CEE, statele membre adoptă dispoziţii pentru realizarea supravegherii adecvate a stării de sănătate a lucrătorilor pentru care rezultatele evaluării prevăzute în art4 din prezenta directivă indică un risc. Aceste dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate pentru înregistrarea stării de sănătate şi a expunerii şi pentru disponibilitatea registrelor respective, sunt introduse în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne.
Supravegherea stării de sănătate, de ale cărei rezultate se va ţine seama la aplicarea măsurilor preventive la respectivul loc de muncă, se va efectua acolo unde, cumulativ:
- expunerea lucrătorului la agentul chimic periculos este de aşa natură încât se poate stabili o legătură între o boală identificabilă sau un efect negativ asupra sănătăţii şi expunere;
- există posibilitatea ca boala sau efectul să apară în condiţiile specifice de la locul de muncă al lucrătorului;
- tehnica de investigare prezintă un risc scăzut pentru lucrători.
De asemenea, trebuie să existe tehnici adecvate de detectare a semnelor bolii sau efectului negativ.
În cazul în care este stabilită o valoare biologică limită obligatorie, aşa cum prevede anexa II, supravegherea stării de sănătate constituie o cerinţă obligatorie în cazul desfăşurării unei activităţi cu respectivul agent chimic periculos, potrivit metodelor din anexa respectivă. Lucrătorii trebuie să fie informaţi în legătură cu această cerinţă înainte de a li se atribui sarcina care implică riscul de expunere la agentul chimic periculos indicat.
(2) Statele membre adoptă dispoziţii pentru a se ţine permanent evidenţa actualizată a fiecărui lucrător a cărui stare de sănătate este supravegheată potrivit cerinţelor alineatului (1).
(3) Registrele cu privire la starea de sănătate şi expunere trebuie să conţină un rezumat al rezultatelor supravegherii stării de sănătate şi al tuturor datelor reprezentative obţinute prin monitorizarea expunerii persoanei respective. Monitorizarea biologică şi cerinţele conexe pot face parte din supravegherea stării de sănătate.
Registrele cu privire la starea de sănătate şi expunere trebuie ţinute într-o formă corespunzătoare care să permită consultarea lor ulterioară, respectându-se cerinţa confidenţialităţii.
Copii ale registrelor sunt furnizate, la cerere, autorităţii competente. Lucrătorul are acces, la cerere, la registrele de sănătate şi expunere care îl privesc personal.
În cazul în care o întreprindere îşi încetează activitatea, registrele de sănătate şi expunere sunt puse la dispoziţia autorităţii competente.
(4) În cazul în care, în urma supravegherii stării de sănătate:
- se constată că un lucrător suferă de o boală identificabilă sau de pe urma unui efect negativ asupra sănătăţii, pe care un medic sau un specialist în medicina muncii îl consideră rezultatul expunerii la un agent chimic periculos la locul de muncă sau
- se constată că a fost depăşită o valoare biologică limită cu caracter obligatoriu,
lucrătorul este informat de către medic sau altă persoană cu calificarea necesară în legătură cu rezultatul care îl priveşte personal, furnizându-i-se şi informaţii şi sfaturi cu privire la orice acţiune de supraveghere a stării de sănătate care trebuie să i se aplice după încetarea expunerii, iar angajatorul:
- revizuieşte evaluarea riscului efectuată în temeiul articolului 4 alineatul (1);
- revizuieşte măsurile luate pentru eliminarea sau reducerea riscului în conformitate cu articolele 5 şi 6;
- ţine seama de sfaturile specialistului în medicina muncii, ale altei persoane cu calificarea necesară sau ale autorităţii competente, în aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru a elimina sau reduce riscul în conformitate cu Art6, inclusiv de posibilitatea de a-i atribui lucrătorului respectiv o muncă în care nu există riscul expunerii în continuare şi
- asigură continuarea supravegherii stării de sănătate şi evaluarea sănătăţii oricărui alt lucrător care a fost expus în acelaşi mod. În astfel de cazuri, medicul competent sau specialistul în medicina muncii sau autoritatea competentă pot propune ca persoanele expuse să fie supuse unui examen medical.
Pentru a publica un comentariu trebuie sa fiți logat!
Vă rugăm să completați formularul de login .