s Directivă 24 din 1998 - privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici la locul de muncă

Sumar:

Directivă nr. 24 din 1998
privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici la locul de muncă

Publicat in JO L 131, 5.5.1998

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, Art118a al acestuia;
având în vedere propunerea Comisiei(1), elaborată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă;
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(2);
în conformitate cu procedura prevăzută la Art189 c din tratat(3);
întrucât:
1. Art118a din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, prin intermediul directivelor, a unor cerinţe minime pentru promovarea îmbunătăţirilor, în special în mediul de lucru, care să garanteze un nivel mai bun de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
2. în temeiul acestui articol, astfel de directive trebuie să evite să impună constrângeri administrative, financiare şi juridice într-un mod care ar îngreuna constituirea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
3. îmbunătăţirea securităţii, igienei şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă este un obiectiv care nu poate fi subordonat unor considerente pur economice;
4. respectarea cerinţelor minime cu privire la protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici are rolul de a asigura nu numai protecţia sănătăţii şi securităţii fiecărui lucrător în parte, dar şi de a asigura un nivel de protecţie minimă pentru toţi lucrătorii Comunităţii, astfel încât să se evite denaturarea regulilor concurenţei;
5. un nivel uniform de protecţie împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici trebuie să fie stabilit pentru întreaga Comunitate; întrucât nivelul de protecţie trebuie să fie stabilit nu prin recomandări detaliate, ci printr-un cadru de principii generale care să permită statelor membre aplicarea consecventă a cerinţelor minime;
6. în cadrul activităţilor profesionale care implică prezenţa agenţilor chimici, lucrătorii pot fi expuşi riscului;
7. Directiva 80/1107/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1980 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici, fizici şi biologici la locul de muncă(1), Directiva 82/605/CEE a Consiliului din 28 iulie 1982 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la plumb metalic şi la compuşii săi ionici la locul de muncă (prima directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE)(2) şi Directiva 88/364/CEE a Consiliului din 9 iunie 1988 privind protecţia lucrătorilor prin interzicerea unor agenţi specifici şi a unor activităţi (a patra directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE)(3), trebuie să fie revizuite, din motive de consecvenţă şi claritate, precum şi din motive tehnice, şi să fie incluse într-o singură directivă care să specifice cerinţele minime de protecţie a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în cadrul activităţilor care implică existenţa agenţilor chimici; întrucât aceste directive pot fi abrogate;
8. prezenta directivă este o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri urmărind încurajarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă(4);
9. prevederile directivei menţionate se aplică integral expunerii lucrătorilor la agenţi chimici, fără a aduce atingere prevederilor speciale mai restrictive conţinute de prezenta directivă;
10. dispoziţii speciale mai restrictive privind transportul agenţilor chimici periculoşi se găsesc în acorduri şi convenţii internaţionale cu caracter obligatoriu care au fost incluse în cadrul dispoziţiilor dreptului comunitar cu privire la transportul rutier, feroviar, naval şi aerian al mărfurilor periculoase;
11. în Directiva 67/548/CEE(5) şi Directiva 88/379/CEE(6) privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor periculoase, Consiliul a prevăzut un sistem de criterii de clasificare a substanţelor şi preparatelor periculoase;
12. definiţia agenţilor chimici periculoşi trebuie să includă orice substanţă chimică ce întruneşte aceste criterii şi de asemenea orice substanţă care, deşi nu întruneşte aceste criterii, poate prezenta un risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor din cauza proprietăţilor sale fizico-chimice, chimice sau toxicologice şi a modului în care este utilizată sau este prezentă la locul de muncă;
13. în Directiva 90/492/CEE(7), Comisia a definit şi stabilit un sistem de informare special cu privire la substanţele şi preparatele periculoase, sub forma unor fişe tehnice de securitate menite în special să ajute utilizatorii din industrie să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătatea lucrătorilor; întrucât Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime de semnalizare de securitate şi sănătate la locul de muncă (a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE)(1) stabileşte un sistem de marcare a containerelor şi conductelor folosite pentru substanţe şi preparate periculoase la locul de muncă;
14. angajatorul trebuie să evalueze orice risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, care decurge din prezenţa unor agenţi chimici periculoşi la locul de muncă, pentru a lua măsurile necesare de protecţie şi prevenire prevăzute în prezenta directivă;
15. măsurile de prevenire identificate prin evaluarea riscului şi luate de angajator trebuie să fie în acord cu necesitatea de a apăra sănătatea publică şi mediul;
16. pentru a suplimenta informaţiile aflate la dispoziţia lucrătorilor astfel încât să se asigure un nivel îmbunătăţit de protecţie, este necesar ca lucrătorii şi reprezentanţii lor să fie informaţi asupra riscurilor pe care le implică agenţii chimici pentru securitatea şi sănătatea lor şi asupra măsurilor necesare de reducere şi eliminare a acestor riscuri, precum şi ca aceştia să poată verifica dacă s-au luat măsurile de protecţie necesare;
17. supravegherea sănătăţii, în cazul lucrătorilor pentru care evaluarea menţionată anterior indică existenţa unui risc pentru sănătate, poate contribui la luarea măsurilor de prevenire şi protecţie de către angajator;
18. angajatorul trebuie să efectueze în mod regulat evaluări şi măsurări şi să fie conştient de noile evoluţii tehnologice pentru a putea îmbunătăţi securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
19. cele mai noi date ştiinţifice trebuie să fie evaluate de oameni de ştiinţă independenţi care sprijină Comisia în stabilirea valorilor limită de expunere a lucrătorului;
20. deşi în unele cazuri cunoştinţele ştiinţifice pot să nu permită stabilirea unui nivel de expunere la un agent chimic sub care riscul pentru sănătate să nu mai existe, reducerea expunerii la aceşti agenţi chimici va micşora totuşi riscurile;
21. în Directiva 91/322/CEE(2) şi Directiva 96/94/CE(3), Comisia a stabilit valori limită orientative, astfel cum este prevăzut de Directiva 80/1107/CEE; întrucât directivele anterioare trebuie să fie menţinute ca parte a cadrului actual;
22. adaptările tehnice necesare ale prezentei directive trebuie să fie elaborate de Comisie în cooperare cu comitetul constituit în temeiul Directivei 89/391/CEE pentru a sprijini Comisia în activitatea de adaptare tehnică a directivelor speciale adoptate în cadrul directivei menţionate; întrucât Comisia, după ce a cerut în prealabil avizul Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, în conformitate cu Decizia 74/325/CEE(4), trebuie de asemenea să elaboreze instrucţiuni practice de aplicare a prezentei directive;
23. abrogarea Directivei 80/1107/CEE nu trebuie să determine o deteriorare a standardelor actuale privind protecţia lucrătorilor împotriva agenţilor chimici, fizici şi biologici; întrucât standardele care rezultă din directivele existente privind agenţii biologici, din directiva propusă privind agenţii fizici, din directiva prezentă şi din orice modificări şi completări ale acestor texte, trebuie să reflecte şi cel puţin să menţină standardele stabilite în directiva menţionată;
24. prezenta directivă reprezintă o contribuţie practică la crearea dimensiunii sociale a pieţei interne,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
 

Art. 1

Obiective şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă, care constituie a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, prevede cerinţele minime de protecţie a lucrătorilor împotriva riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lor care decurg sau pot decurge din efectele agenţilor chimici prezenţi la locul de muncă sau ca urmare a oricărei activităţi profesionale care implică agenţi chimici.
(2) Cerinţele prezentei directive se aplică în cazul în care agenţi chimici periculoşi sunt prezenţi sau pot fi prezenţi la locul de muncă, fără a aduce atingere prevederilor privind agenţii chimici cărora li se aplică măsuri de protecţie împotriva radiaţiilor pe baza directivelor adoptate în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
(3) Pentru substanţele cancerigene prezente la locul de muncă, dispoziţiile prezentei directive se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale mai restrictive prevăzute de Directiva Consiliului 90/394/CEE din 28 iunie 1990 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la substanţe cancerigene (a şasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE(1) .
(4) Dispoziţiile Directivei 89/391/CEE se aplică integral întregului domeniu la care se face referire în prezentul articol, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale mai restrictive ale prezentei directive.
(5) În ceea ce priveşte transportul agenţilor chimici periculoşi, prevederile prezentei directive se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale mai restrictive cuprinse în Directiva 94/55/CE(2), în Directiva 96/49/CE(3), în prevederile Codului IMDG, Codului IBC şi Codului IGC, definite la Art2 din Directiva 93/75/CEE(4), în prevederile Acordului european privind transportul internaţional de mărfuri periculoase pe căile navigabile interioare şi ale Regulamentului privind transportul substanţelor periculoase pe Rin, incluse în dreptul comunitar şi în instrucţiunile pentru transportul mărfurilor periculoase în condiţii de siguranţă, emise, la data intrării în vigoare a prezentei directive, de Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile.


↑ Sus

Loading

Art. 2


Definiţii
În sensul prezentei directive:
(a) prin „agent chimic” se înţelege orice element chimic sau compus, în stare pură sau în amestec, aşa cum se găseşte în stare naturală sau aşa cum este produs, utilizat sau eliberat, inclusiv sub formă de deşeuri, prin orice activitate profesională, fie că este produs intenţionat sau nu, fie că este plasat pe piaţă sau nu;
(b) prin „agent chimic periculos” se înţelege:
(i) orice agent chimic care întruneşte criteriile de clasificare ca substanţă periculoasă în conformitate cu criteriile din anexa VI la Directiva 67/548/CEE, fie că acea substanţă este clasificată în temeiul directivei menţionate sau nu, cu excepţia substanţelor care întrunesc numai criteriile de clasificare ca fiind periculoase pentru mediu;
(ii) orice agent chimic care întruneşte criteriile de clasificare ca preparat periculos în sensul Directivei 88/379/CEE, fie că acel preparat este clasificat în temeiul directivei menţionate sau nu, cu excepţia acelor preparate care întrunesc numai criteriile de clasificare ca fiind periculoase pentru mediu;
(iii) orice agent chimic care, deşi nu întruneşte criteriile de clasificare ca fiind periculos în conformitate cu literele (i) şi (ii), poate prezenta un risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, datorită proprietăţilor sale fizico-chimice, chimice sau toxicologice şi modului în care este utilizat sau este prezent la locul de muncă, inclusiv orice agent chimic căruia i s-a atribuit o valoare limită de expunere profesională potrivit articolului 3.
(c) prin „activitate care implică agenţi chimici” se înţelege orice activitate în care sunt utilizaţi sau se intenţionează să se utilizeze agenţi chimici în orice proces, inclusiv producţia, manipularea, depozitarea, transportul sau evacuarea sub formă de deşeuri şi tratarea, sau care rezultă dintr-o asemenea activitate;
(d) prin „valoare limită de expunere profesională” se înţelege, dacă nu se dispune altfel, limita mediei ponderate în funcţie de timp a concentraţiei unui agent chimic în aer, în spaţiul în care respiră un lucrător, pentru o perioadă de referinţă specificată;
(e) prin „valoare biologică limită” se înţelege limita concentraţiei în mediul biologic de referinţă al agentului respectiv, a metabolitului său sau a unui indicator al efectului;
(f) prin „supraveghere a stării de sănătate” se înţelege evaluarea stării de sănătate a unui lucrător în funcţie de expunerea sa la anumiţi agenţi chimici la locul de muncă;
(g) prin „pericol” se înţelege proprietatea intrinsecă a unui agent chimic de a avea un efect nociv;
(h) prin „risc” se înţelege probabilitatea ca potenţialul de efect nociv să se realizeze în condiţiile utilizării sau expunerii.


↑ Sus

Loading

Art. 3


Valori limită de expunere profesională şi valori biologice limită
(1) Comisia evaluează raportul dintre efectele asupra sănătăţii ale agenţilor chimici periculoşi şi nivelul expunerii profesionale pe baza unei evaluări ştiinţifice independente a celor mai recente date ştiinţifice disponibile.
(2) Pe baza evaluării descrise la alineatul (1), Comisia, după ce se consultă cu Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, propune obiective europene sub forma unor valori limită de referinţă privind expunerea profesională pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor chimice, care vor fi stabilite la nivelul Comunităţii.
Aceste valori limită sunt stabilite sau revizuite, ţinându-se cont de disponibilitatea tehnicilor de măsurare, în conformitate cu procedura prevăzută la Art17 din Directiva 89/391/CEE. Statele membre informează cu regularitate organizaţiile lucrătorilor şi ale angajatorilor cu privire la valorile limită privind expunerea profesională care sunt stabilite la nivelul Comunităţii.
(3) Pentru orice agent chimic pentru care este stabilită la nivelul Comunităţii o valoare limită de referinţă de expunere profesională, statele membre stabilesc o valoare limită naţională de expunere profesională, ţinând cont de valoarea limită la nivelul Comunităţii şi determinându-i caracterul în conformitate cu legislaţia şi practica naţională.
(4) Valorile limită obligatorii privind expunerea profesională pot fi stabilite la nivelul Comunităţii şi, în plus faţă de factorii luaţi în considerare la stabilirea valorilor limită de referinţă privind expunerea profesională, reflectă factorii de utilitate, menţinându-se scopul de a asigura sănătatea lucrătorilor la locul de muncă. Aceste valori limită se stabilesc potrivit articolului 118a din tratat şi sunt înscrise în anexa I la prezenta directivă.
(5) Pentru orice agent chimic pentru care este stabilită o valoare limită obligatorie privind expunerea profesională, statele membre stabilesc o valoare limită naţională obligatorie privind expunerea profesională, pe baza valorii limită a Comunităţii, dar fără să o depăşească.
(6) Valorile biologice limită cu caracter obligatoriu pot fi stabilite la nivelul Comunităţii pe baza evaluării descrise la alineatul (1) şi a tehnicilor de măsurare disponibile şi reflectă factorii de utilitate, menţinându-se scopul de a asigura sănătatea lucrătorilor la locul de muncă. Aceste valori limită sunt stabilite în conformitate cu procedura descrisă la Art118 a din tratat şi sunt menţionate în anexa II la prezenta directivă, împreună cu alte informaţii relevante despre supravegherea stării de sănătate.
(7) Pentru orice agent chimic pentru care se stabileşte o valoare biologică limită cu caracter obligatoriu, statele membre stabilesc o valoare biologică limită naţională, cu caracter obligatoriu, bazată pe valoarea limită a Comunităţii, dar fără să o depăşească.
(8) În cazul în care un stat membru introduce sau revizuieşte o valoare limită naţională de expunere profesională sau o valoare biologică limită pentru un agent chimic, informează Comisia şi celelalte state membre despre acest lucru şi despre datele ştiinţifice şi tehnice relevante. Comisia ia măsuri în consecinţă.
(9) Pe baza rapoartelor furnizate de statele membre în conformitate cu Art15 , Comisia evaluează modul în care statele membre au ţinut cont de valorile limită de referinţă ale Comunităţii atunci când au stabilit valorile limită naţionale de expunere profesională.
(10) În conformitate cu Art12 alineatul (2), se stabilesc metode standardizate de măsurare şi evaluare a concentraţiilor din aer la locul de muncă, în vederea stabilirii valorilor limită de expunere profesională.


SECŢIUNEA II
OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR


↑ Sus

Loading

Art. 4


Determinarea şi evaluarea riscului implicat de agenţii chimici periculoşi
(1) În îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin Art6 alineatul (3) şi prin Art9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul stabileşte mai întâi dacă la locul de muncă este prezent vreun agent chimic periculos. În caz afirmativ, angajatorul evaluează riscul pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, care decurge din prezenţa agenţilor chimici respectivi, luând în considerare următoarele:
- proprietăţile lor periculoase;
- informaţii cu privire la securitate şi starea de sănătate, puse la dispoziţie de către furnizor (de exemplu, fişa tehnică de securitate în conformitate cu prevederile Directivei 67/548/CEE sau ale Directivei 88/379/CEE);
- nivelul, tipul şi durata expunerii;
- circumstanţele în care, la locul de muncă, sunt implicaţi aceşti agenţi, inclusiv cantitatea acestora;
- toate valorile limită de expunere profesională sau valorile biologice limită stabilite pe teritoriul respectivului stat membru;
- efectul măsurilor preventive luate sau care vor trebui luate;
- concluziile care se pot desprinde din orice acţiune de supraveghere a stării de sănătate întreprinse deja, atunci când sunt disponibile.
Angajatorul obţine informaţiile suplimentare necesare pentru evaluarea riscului de la furnizor sau din orice altă sursă accesibilă. Dacă este cazul, aceste informaţii trebuie să conţină evaluarea specifică privind riscul pentru utilizatori, stabilit pe baza legislaţiei comunitare cu privire la agenţii chimici.
(2) Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului în conformitate cu Art9 din Directiva 89/391/CEE şi să identifice măsurile luate în temeiul articolelor 5 şi 6 din prezenta directivă. Evaluarea riscului este însoţită de documente într-o formă adaptată în conformitate cu legislaţia şi practicile interne şi poate cuprinde elemente prezentate de angajator pentru a justifica faptul că natura şi amploarea riscurilor implicate de agenţii chimici fac inutilă o evaluare mai amănunţită a riscurilor. Evaluarea riscului este actualizată, mai ales în cazul în care s-au produs schimbări semnificative din cauza cărora evaluarea ar fi depăşită, sau în cazul în care rezultatele supravegherii stării de sănătate fac necesar acest lucru.
(3) Unele activităţi în cadrul întreprinderii sau instituţiei, cum ar fi întreţinerea, în legătură cu care se poate prevedea posibilitatea unei expuneri semnificative sau care pot produce efecte dăunătoare asupra securităţii şi sănătăţii din alte motive, chiar după ce au fost luate toate măsurile tehnice, trebuie incluse în evaluarea de risc.
(4) În cazul activităţilor care implică expunerea la mai mulţi agenţi chimici periculoşi, riscul este evaluat pe baza riscului implicat de toţi aceşti agenţi chimici combinaţi.
(5) În cazul unei activităţi noi care implică agenţi chimici periculoşi, lucrul începe numai după ce s-a realizat o evaluarea a riscului acelei activităţi şi s-au aplicat măsurile preventive identificate ca necesare.
(6) În conformitate cu Art12 alineatul (2), se elaborează orientări practice pentru determinarea şi evaluarea riscului, precum şi pentru revizuirea şi corectarea lor, dacă este necesar.


↑ Sus

Loading

Art. 5


Principii generale pentru prevenirea riscurilor asociate cu agenţii chimici periculoşi şi pentru aplicarea prezentei directive potrivit evaluării de risc
(1) În îndeplinirea obligaţiei sale de a asigura sănătatea şi securitatea lucrătorilor în cadrul oricărei activităţi care implică agenţi chimici periculoşi, angajatorul ia măsurile preventive necesare, stabilite la Art6 alineatele (1) şi (2) din Directiva 89/391/CEE şi adaugă măsurile stabilite prin prezenta directivă.
(2) Riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor la locul de muncă unde sunt prezenţi agenţi chimici periculoşi sunt eliminate şi reduse la minim prin:
- proiectarea şi organizarea sistemelor de lucru la locul de muncă;
- asigurarea unui echipament corespunzător pentru lucrul cu agenţi chimici şi proceduri de întreţinere care asigură sănătatea şi securitatea lucrătorilor la locul de muncă;
- reducerea la minim a numărului de lucrători expuşi sau care ar putea fi expuşi;
- reducerea la minim a duratei şi intensităţii expunerii;
- măsuri adecvate de igienă;
- reducerea cantităţii de agenţi chimici prezenţi la locul de muncă până la limita minimă necesară pentru tipul de muncă respectiv;
- metode de lucru adecvate, inclusiv măsuri pentru manipularea, depozitarea şi transportul în condiţii de siguranţă, la locul de muncă, a agenţilor chimici periculoşi şi deşeurilor care conţin asemenea agenţi.
În conformitate cu Art12 alineatul (2), se elaborează orientări practice pentru măsurile preventive în vederea reducerii riscului.
(3) În cazul în care rezultatele evaluării menţionate la Art4 alineatul (1) indică existenţa unui risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, se aplică măsurile concrete de protecţie, prevenire şi supraveghere prevăzute la articolele 6, 7 şi 10.
(4) În cazul în care rezultatele evaluării riscului menţionate la Art4 alineatul (1) arată că, în raport cu cantităţile unui agent chimic periculos prezent la locul de muncă, există doar un risc redus pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor iar măsurile luate în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol sunt suficiente pentru a diminua acel risc, dispoziţiile articolelor 6, 7 şi 10 nu se aplică.


↑ Sus

Loading

Art. 6


Măsuri specifice de protecţie şi prevenire
(1) Angajatorul asigură eliminarea sau reducerea la minim a riscului pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor determinat la locul de muncă de existenţa unui agent chimic periculos.
(2) În aplicarea alineatului (1), angajatorul recurge de preferinţă la substituire, prin care evită utilizarea unui agent chimic periculos, înlocuindu-l cu un agent sau proces chimic care, în condiţiile utilizării, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, după caz.
În cazul în care când natura activităţii nu permite eliminarea riscului prin substituire, ţinând cont de activitatea şi evaluarea riscului menţionat la Art4 , angajatorul asigură reducerea la minim a riscului prin aplicarea măsurilor de protecţie şi prevenire, pe baza evaluării riscului în temeiul articolului 4. În ordinea priorităţii, aceste măsuri includ:
(a) proiectarea unor procese de muncă şi control tehnic adecvate şi utilizarea de echipament şi materiale potrivite astfel încât să se evite sau să se reducă la minim emiterea de agenţi chimici periculoşi care pot prezenta un risc pentru siguranţa şi sănătatea lucrătorilor la locul de muncă;
(b) aplicarea unor măsuri de protecţie colectivă faţă de sursa riscului, cum ar fi ventilaţia adecvată şi măsurile potrivite de organizare;
(c) dacă expunerea nu poate fi prevenită prin alte mijloace, se aplică măsuri de protecţie individuală, inclusiv echipamentul personal de protecţie.
Orientările practice pentru aplicarea măsurilor de protecţie şi prevenire în vederea reducerii riscului sunt elaborate potrivit articolului 12 alineatul (2).
(3) Concomitent cu măsurile prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol, starea de sănătate este supravegheată în conformitate cu Art10 , dacă natura riscului o cere.
(4) Cu excepţia cazului în care demonstrează clar prin alte mijloace de evaluare că, în conformitate cu alineatul (2), s-au luat măsuri adecvate de prevenire şi protecţie, angajatorul efectuează măsurările necesare ale agenţilor chimici care pot prezenta un risc pentru sănătatea lucrătorului la locul de muncă, în mod regulat şi ori de câte ori se produce vreo schimbare în condiţiile care pot afecta expunerea lucrătorilor la agenţi chimici, în special cu privire la valorile limită de expunere profesională.
(5) În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute sau decurgând pe cale de consecinţă din Art4 , angajatorul ţine seama de rezultatele procedurilor prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol.
În orice caz, atunci când o valoare limită de expunere profesională stabilită efectiv pe teritoriul unui stat membru este depăşită, angajatorul ia măsuri imediat, ţinând cont de natura acelei limite, pentru a remedia situaţia prin aplicarea măsurilor preventive şi de protecţie.
(6) Pe baza evaluării generale şi a principiilor generale pentru prevenirea riscurilor prevăzute la articolele 4 şi 5, angajatorul ia măsuri tehnice şi organizatorice potrivite cu natura operaţiunii, inclusiv depozitarea, manipularea şi separarea agenţilor chimici incompatibili, asigurând protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor care decurg din proprietăţile fizico-chimice ale agenţilor chimici. În mod deosebit, angajatorul ia măsuri, în ordinea priorităţii, pentru:
(d) a preveni prezenţa la locul de muncă a concentraţiilor periculoase ale substanţelor inflamabile sau a cantităţilor periculoase de substanţe chimice instabile sau, în cazul în care natura muncii nu permite aceasta,
(e) a evita prezenţa surselor de aprindere care pot da naştere unor incendii şi explozii, sau a condiţiilor nefavorabile care pot determina substanţele chimice instabile sau amestecurile de substanţe să genereze efecte fizice dăunătoare şi
(f) a diminua efectele negative pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor în caz de incendiu sau explozie din cauza aprinderii substanţelor inflamabile sau efectele fizice dăunătoare care decurg din prezenţa substanţelor chimice instabile sau a amestecurilor de substanţe.
Echipamentul de lucru şi sistemele de protecţie asigurate de angajator pentru protecţia lucrătorilor trebuie să fie conforme cu prevederile comunitare relevante cu privire la proiectare, producţie şi livrare având în vedere asigurarea sănătăţii şi securităţii. Măsurile tehnice şi/sau organizatorice luate de angajator trebuie să ţină seama de şi să fie conforme cu clasificarea categoriilor de echipament prevăzută în anexa I la Directiva 94/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994 privind armonizarea legislaţiei statelor membre în ceea ce priveşte echipamentul şi sistemele de protecţie utilizate într-o atmosferă cu potenţial de explozie.
Angajatorul ia măsuri pentru a asigura un control adecvat al instalaţiilor, echipamentelor şi maşinilor sau pentru a pune la dispoziţie echipamentul de eliminare a exploziilor sau de reducere a presiunii care ar putea genera o explozie.


↑ Sus

Loading

Art. 7


Măsuri aplicabile în cazul producerii de accidente, incidente sau urgenţe
(1) În vederea protejării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor împotriva accidentelor, incidentelor şi urgenţelor legate de prezenţa unor agenţi chimici periculoşi la locul de muncă, fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la Art8 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul stabileşte măsuri (planuri de acţiune) care pot fi aplicate atunci când se produce un asemenea eveniment, astfel încât să se acţioneze corect. Aceste aranjamente trebuie să includă orice exerciţii de protecţie adecvate, care vor fi efectuate la intervale regulate, precum şi asigurarea mijloacelor adecvate de prim ajutor.
(2) În cazul în care are loc unul dintre evenimentele prevăzute la alineatul (1), angajatorul ia imediat măsuri pentru a reduce efectele evenimentului şi a informa lucrătorii interesaţi.
Pentru a readuce situaţia la normal:
- angajatorul pune în aplicare măsurile necesare pentru remedierea situaţiei cât mai rapid posibil;
- numai lucrătorii care sunt indispensabili pentru efectuarea reparaţiilor şi a altor operaţiuni necesare sunt autorizaţi să lucreze în zona afectată.
(3) Lucrătorilor autorizaţi să lucreze în zona afectată li se asigură îmbrăcăminte de protecţie potrivită, echipament personal de protecţie, echipament special de securitate şi instalaţiile pe care trebuie să le utilizeze, atât timp cât situaţia se menţine; această situaţie nu trebuie să devină permanentă.
Persoanelor neprotejate nu li se permite să rămână în zona afectată.
(4) Fără a aduce atingere articolului 8 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul ia măsurile necesare pentru a asigura sistemul de avertizare şi alte sisteme de comunicare necesare pentru a semnala existenţa unui risc crescut pentru securitate şi sănătate, pentru a permite o reacţie adecvată şi pentru a întreprinde imediat acţiuni de remediere, precum şi operaţiuni de asistenţă, evacuare şi salvare, dacă este nevoie.
(5) Angajatorul asigură disponibilitatea informaţiilor cu privire la măsurile aplicabile în caz de urgenţă, care implică agenţi chimici periculoşi. Serviciile interne şi externe competente în caz de accident şi urgenţă au acces la aceste informaţii. Acestea includ:
- notificarea prealabilă a pericolelor legate de activitatea profesională, măsurile de identificare a pericolelor, măsurile de precauţie şi metodele prin care serviciile de urgenţă să îşi poată pregăti propriile acţiuni şi măsuri de precauţie;
- toate informaţiile disponibile cu privire la pericolele concrete care apar sau pot apărea atunci când se produce un accident sau o situaţie de urgenţă, inclusiv informaţii despre măsurile pregătite în baza prezentului articol.


↑ Sus

Loading

Art. 8


Informarea şi instruirea lucrătorilor
(1) Fără a se aduce atingere articolelor 10 şi 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul se asigură că lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se furnizează:
- datele obţinute în temeiul articolului 4 din prezenta directivă şi informaţii suplimentare, ori de câte ori schimbări majore la locul de muncă determină o modificare a acestor date;
- informaţii despre agenţii chimici periculoşi prezenţi la locul de muncă, cum ar fi denumirea acestor agenţi, riscurile pentru securitate şi sănătate, valorile limită de expunere profesională şi alte elemente prevăzute de lege;
- instruire şi informare privind precauţiile necesare şi acţiunile ce trebuie întreprinse pentru a se proteja pe ei înşişi şi pe alţi lucrători la locul de muncă;
- acces la fişa tehnică de securitate, asigurat de către furnizor în conformitate cu Art10 din Directiva 88/379/CEE şi cu Art27 din Directiva 92/32/CEE;(1)
şi că informaţia este:
- furnizată într-un mod potrivit cu rezultatul evaluării de risc pe baza art4 din prezenta directivă. Acesta poate merge de la comunicare orală până la instruirea individuală şi exerciţii sprijinite de informaţii scrise, în funcţie de natura şi gradul de risc indicate de evaluarea cerută de articolul menţionat;
- adusă la zi astfel încât să ţină cont de modificarea condiţiilor.
(2) În cazul în care containerele şi conductele pentru agenţi chimici periculoşi folosiţi la locul de muncă nu sunt marcate în conformitate cu legislaţia comunitară privind etichetarea agenţilor chimici şi semnalizarea de securitate la locul de muncă, angajatorul, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute în legislaţia menţionată, ia măsuri astfel încât conţinutul containerelor şi conductelor, precum şi natura acestui conţinut, să poată fi identificate clar.
(3) Statele membre pot lua măsurile necesare pentru ca angajatorii să poată obţine la cerere, de preferinţă de la producător sau furnizor, toate informaţiile despre agenţii chimici periculoşi necesare pentru aplicarea articolului 4 alineatul (1) din prezenta directivă, în măsura în care Directivele 67/548/CEE şi 88/379/CEE nu prevăd obligaţia de a asigura informaţii.


SECŢIUNEA III
DISPOZIŢII DIVERSE


↑ Sus

Loading

Art. 9


Interdicţii
(1) Pentru a preveni expunerea lucrătorilor la riscurile pe care le pot prezenta pentru sănătate anumiţi agenţi chimici şi anumite activităţi care implică agenţi chimici, producerea şi utilizarea la locul de muncă a agenţilor chimici şi a activităţilor prevăzute în anexa III sunt interzise în măsura specificată în anexa respectivă.
(2) Statele membre pot permite derogări de la cerinţele alineatului (1) în următoarele situaţii:
- pentru scopul exclusiv al cercetării ştiinţifice şi testării, inclusiv al analizării;
- pentru activităţile menite să elimine agenţii chimici care sunt prezenţi sub formă de produse secundare sau deşeuri;
- pentru producerea agenţilor chimici specificaţi la alineatul (1) pentru a fi folosiţi ca produse intermediare şi pentru utilizarea lor în acest mod.
Expunerea lucrătorilor la agenţii chimici prevăzuţi la alineatul (1) trebuie să fie prevenită, în special, prin măsuri care prevăd că producerea şi cea mai rapidă utilizare a acestor agenţi chimici ca produse intermediare trebuie să aibă loc într-un sistem închis unic, din care agenţii chimici respectivi pot fi scoşi numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru monitorizarea procesului sau întreţinerea sistemului.
Statele membre pot să prevadă sisteme de autorizare individuală.
(3) În cazul în care sunt autorizate derogări în temeiul alineatul (2), autoritatea competentă cere angajatorului să prezinte următoarele date:
- motivul pentru care se solicită derogarea;
- cantitatea de agent chimic care va fi folosită anual;
- activităţile şi/sau reacţiile sau procesele implicate;
- numărul lucrătorilor care pot fi implicaţi;
- măsurile de precauţie prevăzute pentru a se proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor implicaţi;
- măsurile tehnice şi organizatorice luate pentru a preveni expunerea lucrătorilor.
(4) Consiliul, în conformitate cu procedura prevăzută la Art118 a din tratat, poate modifica lista interdicţiilor prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol pentru a include şi alţi agenţi chimici sau alte activităţi profesionale.


↑ Sus

Loading

Art. 10


Supravegherea stării de sănătate
(1) Fără a aduce atingere articolului 14 din Directiva 89/391/CEE, statele membre adoptă dispoziţii pentru realizarea supravegherii adecvate a stării de sănătate a lucrătorilor pentru care rezultatele evaluării prevăzute în art4 din prezenta directivă indică un risc. Aceste dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate pentru înregistrarea stării de sănătate şi a expunerii şi pentru disponibilitatea registrelor respective, sunt introduse în conformitate cu legislaţiile şi practicile interne.
Supravegherea stării de sănătate, de ale cărei rezultate se va ţine seama la aplicarea măsurilor preventive la respectivul loc de muncă, se va efectua acolo unde, cumulativ:
- expunerea lucrătorului la agentul chimic periculos este de aşa natură încât se poate stabili o legătură între o boală identificabilă sau un efect negativ asupra sănătăţii şi expunere;
- există posibilitatea ca boala sau efectul să apară în condiţiile specifice de la locul de muncă al lucrătorului;
- tehnica de investigare prezintă un risc scăzut pentru lucrători.
De asemenea, trebuie să existe tehnici adecvate de detectare a semnelor bolii sau efectului negativ.
În cazul în care este stabilită o valoare biologică limită obligatorie, aşa cum prevede anexa II, supravegherea stării de sănătate constituie o cerinţă obligatorie în cazul desfăşurării unei activităţi cu respectivul agent chimic periculos, potrivit metodelor din anexa respectivă. Lucrătorii trebuie să fie informaţi în legătură cu această cerinţă înainte de a li se atribui sarcina care implică riscul de expunere la agentul chimic periculos indicat.
(2) Statele membre adoptă dispoziţii pentru a se ţine permanent evidenţa actualizată a fiecărui lucrător a cărui stare de sănătate este supravegheată potrivit cerinţelor alineatului (1).
(3) Registrele cu privire la starea de sănătate şi expunere trebuie să conţină un rezumat al rezultatelor supravegherii stării de sănătate şi al tuturor datelor reprezentative obţinute prin monitorizarea expunerii persoanei respective. Monitorizarea biologică şi cerinţele conexe pot face parte din supravegherea stării de sănătate.
Registrele cu privire la starea de sănătate şi expunere trebuie ţinute într-o formă corespunzătoare care să permită consultarea lor ulterioară, respectându-se cerinţa confidenţialităţii.
Copii ale registrelor sunt furnizate, la cerere, autorităţii competente. Lucrătorul are acces, la cerere, la registrele de sănătate şi expunere care îl privesc personal.
În cazul în care o întreprindere îşi încetează activitatea, registrele de sănătate şi expunere sunt puse la dispoziţia autorităţii competente.
(4) În cazul în care, în urma supravegherii stării de sănătate:
- se constată că un lucrător suferă de o boală identificabilă sau de pe urma unui efect negativ asupra sănătăţii, pe care un medic sau un specialist în medicina muncii îl consideră rezultatul expunerii la un agent chimic periculos la locul de muncă sau
- se constată că a fost depăşită o valoare biologică limită cu caracter obligatoriu,
lucrătorul este informat de către medic sau altă persoană cu calificarea necesară în legătură cu rezultatul care îl priveşte personal, furnizându-i-se şi informaţii şi sfaturi cu privire la orice acţiune de supraveghere a stării de sănătate care trebuie să i se aplice după încetarea expunerii, iar angajatorul:
- revizuieşte evaluarea riscului efectuată în temeiul articolului 4 alineatul (1);
- revizuieşte măsurile luate pentru eliminarea sau reducerea riscului în conformitate cu articolele 5 şi 6;
- ţine seama de sfaturile specialistului în medicina muncii, ale altei persoane cu calificarea necesară sau ale autorităţii competente, în aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru a elimina sau reduce riscul în conformitate cu Art6, inclusiv de posibilitatea de a-i atribui lucrătorului respectiv o muncă în care nu există riscul expunerii în continuare şi
- asigură continuarea supravegherii stării de sănătate şi evaluarea sănătăţii oricărui alt lucrător care a fost expus în acelaşi mod. În astfel de cazuri, medicul competent sau specialistul în medicina muncii sau autoritatea competentă pot propune ca persoanele expuse să fie supuse unui examen medical.


↑ Sus

Loading

Art. 11


Consultarea şi participarea lucrătorilor
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora au loc potrivit articolului 11 din Directiva 89/391/CEE privind problemele abordate de prezenta directivă, inclusiv anexelor sale.


↑ Sus

Loading

Art. 12


Adaptarea anexelor, pregătirea şi adoptarea orientărilor tehnice
(1) Modificările de natură strict tehnică ale anexelor în conformitate cu:
- adoptarea directivelor în domeniul armonizării tehnice şi standardizării cu privire la agenţii chimici
şi
- progresul tehnic, modificări ale standardelor sau specificaţiilor internaţionale şi noi descoperiri cu privire la agenţii chimici,
se adoptă potrivit procedurii prevăzute la Art17 din Directiva 89/391/CEE.
(2) Comisia elaborează orientări practice care nu sunt obligatorii. Aceste orientări se referă la chestiunile menţionate la articolele 3, 4, 5 şi 6 şi în anexa II, secţiunea I.
Comisia se consultă mai întâi cu Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă în conformitate cu Decizia 74/325/CEE.
În cadrul aplicării prezentei directive, statele membre ţin seama pe cât posibil de aceste orientări în elaborarea politicilor lor naţionale de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.


↑ Sus

Loading

Art. 13


Abrogarea şi modificarea directivelor anterioare
(1) Directivele 80/1107/CEE, 82/605/CEE şi 88/364/CEE se abrogă la data prevăzută la Art14 alineatul (1).
(2) Directiva Consiliului 83/477/CEE din 19 septembrie 1983 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (a doua directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE)(1) se modifică după cum urmează:
(a) la Art1 alineatul (1) prima teză se elimină următoarele cuvinte:
„care este a doua directivă specială în sensul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE;”
(b) Art9 alineatul (2) se înlocuieşte cu următoarele:
„(2) Modificările necesare pentru adaptarea anexelor la prezenta directivă în funcţie de progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la Art17 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă(*).
(c) la al doilea paragraf al articolului 15 alineatul (1), cuvintele „potrivit procedurii prevăzute la Art10 din Directiva 80/1107/CEE” se înlocuiesc cu:
„potrivit procedurii prevăzute la Art17 din Directiva 89/391/CEE.”
(3) Directiva 86/188/CEE a Consiliului din 12 mai 1986 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul de muncă(2) se modifică după cum urmează:
(d) la Art1 alineatul (1), se elimină următoarele cuvinte:
„care este a treia directivă specială în sensul Directivei 80/1107/CEE”;
(e) la Art12 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următoarele:
„Anexele I şi II se adaptează în funcţie de progresul tehnic în conformitate cu procedura prevăzută la Art17 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă (*).
(4) Orice altă referire, în contextul Directivei 83/477/CEE şi al Directivei 86/188/CEE, la Directiva 80/1107/CEE este caducă începând cu data abrogării directivei respective.
(5) Directivele 91/322/CEE şi 96/94/CE rămân în vigoare.


SECŢIUNEA IV


Dispoziţii finale


↑ Sus

Loading

Art. 14

(1) Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 5 mai 2001. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispoziţiilor de drept intern deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.


↑ Sus

Loading

Art. 15


Statele membre informează Comisia la fiecare cinci ani în legătură cu punerea în practică a prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Comisia informează Parlamentul European, Consiliul şi Comitetul Economic şi Social.


↑ Sus

Loading

Art. 16

Prezenta directivă intră în vigoare la douăzeci de zile de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.


↑ Sus

Loading

Art. 17

Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

↑ Sus

Loading