Casare cu trimitere. Lipsa cercetării fondului

Tematică: Alte cereri

1. Istanta nu a verificat aspectele necesare constatării încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite, astfel încât instanţa de fond pronunţat o soluţie fără a intra în cercetarea fondului, cu atât mai mult cu cât nu a explicat din punct de vedere legal nici concluzia la care a ajuns în sensul înlăturării apărării pârâtei. 2. Cu privire la al doilea capăt de cerere referitor la sporurile cuvenite, instanţa de fond nu a pus în discuţie temeiul juridic al acestei cereri, izvorul dreptului pretins, cuantumul sporului, pronunţând o soluţie nemotivată, în sensul acordării „sporurilor aferente” pe perioada ultimilor 3 ani.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9335 din 27 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa nr. 1291 din 06.06.2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta F.S. în contradictoriu cu pârâta SC D. SA O. S-a dispus obligarea pârâtei să încadreze locul de muncă al reclamantei în condiţii deosebite pe perioada 1 ianuarie 2003-10 octombrie 2007. S-a dispus obligrea pârâtei să plătească reclamantei spor la salariul de bază pentru munca desfăşurată în condiţii deosebite pe perioada aprilie 2005- octombrie 2007. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :
Reclamanta a fost salariata societăţii pârâte, îndeplinind funcţia de ţesătoare la Secţia de ţesătorie până la data de 10 octombrie 2007, dată la care s-a dispus concedierea conform art. 65 şi 68 din Codul Muncii.
Din copia carnetului de muncă al reclamantei rezultă că o perioadă a beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă şi de sporurile aferente şi după anul 2001 de condiţii deosebite de muncă, însă începând cu anul 2003 intimata nu a mai încadrat niciun loc de muncă în condiţii deosebite.
Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite sunt reglementate de H.G. nr. 261/2001.
Prin H.G. 246 din 7.03.2007 s-a prevăzut metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite criteriile şi metodologia au rămas aceleaşi. Conform art. 2 din H.G. nr. 261/2001 criteriile care determină încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite vizează prezenţa noxelor profesionale fizice (zgomot, vibraţii) şi a noxelor chimice sau biologice. Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite este reglementată la art. 3 H.G. nr. 261/2001 şi propune nominalizarea locurilor de muncă, expertizarea acestora din punct de vedere al protecţiei muncii, efectuarea determinărilor de noxe (valoarea măsurată, metoda folosită, valoarea admisă) , solicitarea de către angajator de la instituţiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate.
Până în anul 2002 intimata a respectat întocmai prevederile legale de mai sus şi a obţinut avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.
Începând cu anul 2003 societatea nu a mai încadrat locurile de muncă în condiţii deosebite susţinând că în urma investiţiilor efectuate s-au îmbunătăţit condiţiile de muncă. În acest sens prin Hotărârea nr. 1 din 11.01.2003 a Consiliului de Administraţie s-a decis ca societatea să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.
În acest sens s-a solicitat Serviciului de Medicină a N. cu adresa nr. 973 din 04.03.2003 efectuarea determinărilor de noxe. Faţă de această situaţie se impune încadrarea locului de muncă al reclamantei în condiţii deosebite începând cu data de 01.01.2003 şi până la încetarea activităţii.
De asemenea au fost acordate şi sporurile aferente acestor condiţii pe perioada ultimilor 3 ani, având în vedere dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) Codul Muncii.
Intimata a invocat prescripţia dreptului la acţiune, excepţie considerată nefondată faţă de primul petit al acţiunii care are caracterul unei acţiuni în constare şi care este imprescriptibilă .
În ceea ce priveşte acordarea sporurilor aferente perioadei lucrate, acestea au fost acordate în limita termenului general de prescripţie de 3 ani, termen calculat în raport de data la care reclamanta s-a adresat instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în cauză, la data de 12 iunie 2008, pârâta SC „D.” SA, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. În motivarea recursului, recurenta a precizat că a acordat până în anul 2002 grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri de muncă unde existau condiţii deosebite, avizate ca atare de Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Ultimul aviz acordat a fost avizul nr. 6/16.01.2002, valabil până la 31.12.2002, fiind însoţit de o anexă în care erau specificate locurile de muncă unde existau condiţii deosebite. Cu adresa nr. 2355/05.09.2002, ITM M a comunicat recurentei care sunt condiţiile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite .
Consiliul de Administraţie al societăţii a luat în cursul anului 2002 măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă, asigurând microclimatul necesar, căldura şi reducerea pulberilor textile prin funcţionarea continuă a uzinei de recondiţionare, construirea staţiei de compresoare, izolaţia exterioară, precum şi îmbunătăţirea iluminatului în secţiile de producţie şi reducerea zgomotului.
Ca urmare a acestui fapt, directorul general al societăţii a întocmit o informare către Consiliul de Administraţie, în sensul că nu mai sunt întrunite condiţiile de încadrare în grupa a II-a de muncă.
Această măsură a fost anunţată la ITM M.
Pe de altă parte, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite s-a făcut prin întocmirea de propuneri de către Sindicat. După expirarea avizului 6/2002, asemenea propuneri nu au mai fost făcute, dovadă că Sindicatul a luat act de îmbunătăţirile făcute. În acest sens, recurenta invocă dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 11 din H.G. nr. 261/22.02.2001.
Câtă vreme Sindicatul nu a avut nicio iniţiativă de acordare a condiţiilor deosebite de muncă, nu poate fi stabilită culpa exclusivă a patronatului şi nu pot fi acordate retroactiv condiţiile deosebite pentru care nu s-au respectat procedurile prevăzute de lege.
Mai susţine recurenta că, în contractele colective de muncă la nivel de societate s-a prevăzut includerea în salariu a sporurilor pentru condiţii grele şi nocive de muncă ( art. 37 din fiecare contract colectiv de muncă) . Contractele colective de muncă încheiate la nivelul societăţii începând cu anul 2003 nu conţine prevederi referitoare la încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.


Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 19/2000 este legea specială care reglementează după data de 1.04.2001 modalitatea de încadrare în locuri de muncă cu condiţii deosebite, sediul materiei fiind art. 19, potrivit căruia: Art. 19 – (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc. (2) Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii. (3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2) . (5) Avizul inspectoratului Teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.
În temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.
Pentru soluţionarea prezentei cauze, instanţa de fond avea de analizat în primul rând legislaţia aplicabilă în perioada supusă analizei pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, pornind de la metodologia prevăzută de HG nr. 261/2001, reglementată de art. 3.
Potrivit art. 3 din HG nr. 261/2001: Art. 3 – (1) Încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operaţiuni specifice şi care constau în: a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite şi stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă, acolo unde acesta este înfiinţat; b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii; c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) ; buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date: unitatea, secţia, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare; d) solicitarea de către angajator de la instituţiile abilitate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiţii deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a) , care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă acolo unde acesta este înfiinţat, conform anexei nr. 2 sau 3; f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici locului de muncă; g) obţinerea avizului inspectoratului Teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4; i) stabilirea locurilor de muncă în condiţii deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. (2) Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite este obligatoriu ca noxa profesională determinată să se regăsească ca efect asupra stării de sănătate şi/sau ca noxa profesională ce a avut efect asupra stării de sănătate să se regăsească în determinările efectuate la locurile de muncă. (3) Instituţiile abilitate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prevăzute în anexa nr. 1, au obligaţia să transmită lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate în ultimii 15 ani, în termen de 15 zile de la data solicitării, care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date: perioada de înregistrare, locul de muncă, denumirea îmbolnăvirii, factorul nociv responsabil. (4) Instituţiile abilitate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, care au efectuat controlul medical, au obligaţia să transmită sinteza analizelor medicale în termen de 15 zile de la finalizarea controlului medical, care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date: locul de muncă, numărul de persoane investigate, indicatorul biologic alterat, factorul nociv responsabil. (5) E. de noxe profesionale şi expertiza tehnică din punct de vedere al protecţiei muncii vor fi efectuate în prezenţa reprezentanţilor sindicatului sau, după caz, ai salariaţilor.
Se constată astfel că procedurile pentru încadrarea locurilor de muncă se realizează din iniţiativa ambilor parteneri sociali, cu participarea unor specialişti experţi în protecţia muncii, cu avizul obligatoriu al inspectoratului Teritorial de muncă, proceduri care trebuie finalizate în mod obligatoriu cu stabilirea locurilor de muncă în condiţii deosebite prin contractul colectiv de muncă.
De aceea, instanţa de fond trebuia să verifice menţiunile din contractul colectiv de muncă din perioada anilor 2001 şi 2002, perioadă în care la nivelul unităţii au fost efectuate demersurile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite şi a fost obţinut avizul ITM M nr. 6/16.01.2002. În plus, trebuia să verifice dacă locul de muncă ocupat de reclamant era dintre cele enumerate în anexa la avizul ITM M nr. 6/16.01.2002.
După verificarea acestor aspecte, instanţa de fond avea de analizat în ce măsură neefectuarea de către organele de conducere ale societăţii şi de către sindicatul de la nivelul unităţii a tuturor procedurilor legale pentru perioada ulterioară datei de 1.01.2003 în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite [adică nerespectarea dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000] şi lipsa enumerării acestor locuri de muncă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii după această dată [adică încălcarea art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000] au vreo relevanţă cu privire la obiectul cererii.
În măsura în care constata că partenerii sociali nu s-au implicat în efectuarea procedurilor reglementate de lege pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, instanţa de fond avea obligaţia să verifice în concret dacă referitor la locul de muncă ocupat de reclamant în perioada 2003-2007 erau îndeplinite condiţiile prevăzute de H.G. nr. 261/2001 şi astfel se putea încadra în condiţii deosebite de muncă.
O atare analiză presupune în mod obligatoriu efectuarea unei expertize a locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii, în condiţiile potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 261/2001 prevedea ca etapă de urmat expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii.
Neanalizând niciunul dintre aspectele enunţate mai sus, instanţa de fond a pronunţat o soluţie fără a intra în cercetarea fondului, cu atât mai mult cu cât nu a explicat din punct de vedere legal nici concluzia la care a ajuns în sensul înlăturării apărării pârâtei.
Cu privire la al doilea capăt de cerere referitor la sporurile cuvenite, instanţa de fond nu a pus în discuţie temeiul juridic al acestei cereri, izvorul dreptului pretins, cuantumul sporului, pronunţând o soluţie nemotivată, în sensul acordării „sporurilor aferente” pe perioada ultimilor 3 ani.
În concluzie, întrucât instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanţa de fond va analiza aspectele menţionate anterior şi va administra proba cu expertiză specialitatea protecţia muncii pentru a stabili dacă, în perioada anilor 2003-2007, locul de muncă ocupat efectiv de reclamant s-ar fi putut încadra în condiţii deosebite de muncă, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, buletinele de determinare a noxelor, dovezile privind investiţiile efectuate de societate şi cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute în H.G. nr. 261/2001.
Expertul va analiza locul de muncă prin raportare la normele de protecţia muncii, la legislaţia în vigoare în perioada 2003-2007, va explica concluziile prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză şi va preciza dacă investiţiile efectuate şi dovedite de pârât au avut influenţă asupra încadrării în condiţii deosebite de muncă, precizând expres dacă, în condiţiile purtării de către salariat a măştilor şi antifoanelor noxele profesionale înregistrate (nivel al zgomotului peste limitele admise şi pulberi de E.) ar mai fi avut efect asupra stării de sănătate a salariatului reclamant.
În condiţiile în care la nivelul Tribunalului Mehedinţi nu există experţi specializaţi în acest domeniu, instanţa de fond va aplica dispoziţiile art. 201 alin. (3) , solicitând punctul de vedere al unui specialist de la Inspectoratul Teritorial de Muncă M.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, în rejudecare, instanţa de fond va pune în discuţie temeiul juridic al cererii, actul normativ sau convenţional care prevede acest drept în favoarea reclamanţilor, perioada în care a beneficiat de acest drept, perioada pentru care solicită acest drept şi precizarea cuantumului sporului solicitat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner