Contestaţie în anulare. Respingere

Tematică: Alte cereri

1. Prin motivele de recurs a susţinut că reclamanţii sunt salarizaţi conform O.U.G nr. 24/2000 şi că nu sunt aplicabile în cazul lor dispoziţiile Legii nr. 138/1999 şi ale O.U.G nr. 38/2003 aşa cum s-a reţinut, motivul încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanţa de recurs s-a pronunţat cu privire la acest aspect de legalitate reţinând că şi în cazul reclamanţilor sunt incidente dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 138/1999 şi că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente. Prin urmare, nu se poate reţine că s-ar fi omis să se cerceteze acest motiv de recurs aşa cum susţine contestatorul pentru a fi incidente dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. 2. Faptul că instanţa de recurs ar fi făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale sau a reţinut greşit starea de fapt, ceea ce de fapt invocă contestatorul reprezintă o eventuală greşeală de judecată şi acest motiv nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
(Curtea de Apel Timişoara, Secţia Litigii de Muncă, Decizia civilă nr. 841 din 9 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 4/9.04.2007 pronunţată în dosarul nr. (...) Tribunalul C-S a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, Biroul Teritorial C-S; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; a admis cererea formulată de reclamanţii E.H., E.-N.F., E.E.-E., D.-F.B.-J., D.U.S., D.T., E.H.-S., G.N., I. T.-F., N.E., N.B., N.J., P.B.-H., P.M., E.T.-N., E.N., E.-E.E., E.S.-B., S.B., S.B., S.N.-S., Ş.T.-E.-N., U.E.-N., U.N., V.N. şi E.F. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual – Biroul Teritorial Hunedoara – împotriva pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative prin Direcţia Generală de Reglementări Juridice şi Contencios şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie C-S, având ca obiect litigiu de muncă şi în consecinţă:
A obligat pârâţii să achite reclamanţilor drepturile băneşti reprezentând sporul de fidelitate cuvenit, în funcţie de vechimea în muncă a fiecăruia, începând cu data de 1.05.2004 şi până în prezent, să achite primele de concediu de odihnă cuvenite pe anii 2004, 2005 şi 2006 şi a obligat pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite, să cuprinsă în buget sumele necesare plăţii drepturilor băneşti.
Prin decizia civilă nr. 1043/12.12.2007 pronunţată în dosarul nr. (...) Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului C-S împotriva sentinţei civile nr. 4 din 03.09.2007, dată de Tribunalul C-S.
Împotriva acestei decizii recurentul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat contestaţie în anulare şi invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2000 care sunt incidente în cazul personalului civil contractual al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului C-S şi neavând aplicabilitate prevederile O.G nr. 38/2003 sau ale Legii nr. 138/1999.
S-a mai susţinut că instanţa de fond a comis o gravă eroare reţinând că personalul contractual civil desfăşoară activităţi similare cu personalul din categoria funcţionarilor publici cu statut special şi că s-au aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 138/1999.
S-a mai invocat că în mod greşit s-a dispus obligarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative să cuprinsă în buget sumele necesare plăţii primelor de concediu şi a sporului de fidelitate, deoarece acesta formulează numai propuneri pentru proiectul de buget, iar asemenea propuneri nu pot fi făcute neexistând temei legal pentru aceste drepturi.
Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului C-S a depus întâmpinare, solicitând admiterea contestaţiei în anulare.


Contestaţia în anulare este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs a susţinut că reclamanţii sunt salarizaţi conform O.U.G nr. 24/2000 şi că nu sunt aplicabile în cazul lor dispoziţiile Legii nr. 138/1999 şi ale O.U.G nr. 38/2003 aşa cum s-a reţinut, motivul încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de recurs s-a pronunţat cu privire la acest aspect de legalitate reţinând că şi în cazul reclamanţilor sunt incidente dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 138/1999 şi că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente.
Prin urmare, nu se poate reţine că s-ar fi omis să se cerceteze acest motiv de recurs aşa cum susţine contestatorul pentru a fi incidente dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Faptul că instanţa de recurs ar fi făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale sau a reţinut greşit starea de fapt, ceea ce de fapt invocă contestatorul reprezintă o eventuală greşeală de judecată şi acest motiv nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În cadrul contestaţiei în anulare neputându-se examina greşelile de judecată, în baza art. 319-320 C. proc. civ., cererea va fi respinsă.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner