Contestatoarea S.C.AUTO T. SRL A a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 431 din 18.03.2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. (...) , în contradictoriu cu intimata K.N.U., solicitând anularea acestei decizii, şi rejudecarea recursului, întrucât instanţa a omis să cerceteze în totalitate motivele de modificare invocate prin cererea de recurs.
Motivul de contestaţie în anulare a fost cel prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a din Codul d e procedură civilă.
A arătat contestatoarea că prin cererea de recurs au fost invocate în drept dispoziţiile art. 3041 şi 304 pct. 7şi 9 C. proc. civ., însă având în vedere soluţia adoptată, este evident că nu s-au cercetat motivele invocate. A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Completându-şi motivele de contestaţie, contestatoarea a mai susţinut că instanţa de recurs nu a analizat hotărârea instanţei de fond conform motivelor de recurs invocate, în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, soluţia corectă trebuind să fie aceea de admitere în parte a acţiunii reclamantei, fiind evidentă culpa intimatei în producerea prejudiciului, întrucât cu înscrisurile existente la dosar s-a făcut dovada certă a cuantumului prejudiciului.
De asemenea, nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat în cererea de recurs, în sensul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 270 alin. (2) Codul Muncii nu-şi găseşte aplicarea în cauză, trebuind a fi analizat acest motiv de recurs, deoarece intimata a fost angajata societăţii în funcţia de consilier juridic cu contract de muncă permanent, iar una din atribuţiile sale de serviciu era aceea de avizare pentru legalitate a actelor emise, printre care şi a deciziilor de desfacere a contractelor de muncă luate de conducerea societăţii, iar constatarea nulităţii absolute a unei decizii de desfacere a contractului de muncă a numitului H. D. T. pe motiv de condiţii de formă nu poate conduce decât la concluzia că intimata nu şi-a respectat atribuţiile de serviciu.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, cu motivarea că instanţa de recurs a analizat toate motivele invocate prin cererea de recurs, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Analizând contestaţia în anulare, raportat la motivele invocate, Curtea o constată neîntemeiată.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., teza a II-a, potrivit cu care, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când, „instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Prin decizia contestată s-au analizat motivele de recurs invocate, observându-se că instanţa de recurs a dat o rezolvare acestora printr-un considerent comun, concluzionându-se că „angajarea răspunderii materiale a pârâtei faţă de angajatorul său, pentru astfel de avize cu caracter juridic, nu poate fi reţinută fără existenţa unei clauze contractuale în acest sens” .
Faţă de situaţia de fapt astfel reţinută, raportat la temeiul de drept invocat precum şi decizia atacată, din a cărei examinare rezultă că s-au analizat motivele de recurs invocate, nu se impune anularea deciziei şi o nouă rejudecare a recursului.
In consecinţă, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată.
