Prin sentinţa civilă nr. 464/30.06.2008 a Tribunalului Brăila, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Brăila competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de contestatoarea Sindicatul Liber D.B împotriva pârâtei S.C. D. să B.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la acest tribunal sub nr. (...), Sindicatul Liber D.B, în contradictoriu cu SC D. să B a solicitat anularea deciziei nr. 1/8.04.2008 emisă de SC D. să B.
Reclamanta a susţinut că în baza deciziei nr. 28/R/16.01.2008 a Curţii de Apel Galaţi, pârâta SC D. SA B trebuia să stabilească salariul de bază brut de 620 lei pentru fiecare salariat. În executarea hotărârii judecătoreşti de mai sus, pârâta a emis decizia contestată, prin care a aprobat acordarea diferenţelor salariale membrilor de sindicat salariaţi la SC D. să care au avut în perioada 12.02.2007-31.12.2007 salariul de bază brut sub 620 lei.
Considerând că pârâta nu s-a conformat titlului executor constând în hotărârea Curţii de Apel Galaţi, Sindicatul Liber D. B a formulat cererea de faţă.
Tribunalul, verificând competenţa de soluţionare a cauzei, având în vedere obiectul dedus judecăţii, a reţinut următoarele:
Atât din petitul cererii de învestire cât şi din motivarea ei, rezultă că reclamantul contestă modul în care angajatorul pârât a înţeles să execute hotărârea judecătorească devenită titlu executoriu, prin care a fost obligat să stabilească salariul de bază brut de 620 lei pentru salariaţii săi. Temeiul de drept pentru o asemenea cerere îl constituie dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. care prevede că împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine judecătoriei în a cărui circumscripţie urmează să se facă executarea, aşa cum prevede art. 373 C. proc. civ.
În speţă, titlul executor este o hotărâre judecătorească pentru a cărui executare, cei îndreptăţiţi s-au adresat executorului judecătoresc din raza de competenţă a Judecătoriei Brăila.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 158 C. proc. civ., a declinat în favoarea Judecătoriei Brăila competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatoarea Sindicatul Liber D.B, considerând că litigiul este de competenţa tribunalului, potrivit disp. art. 2 C.pr. civilă şi art. 73 din Legea nr. 168/1999.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., dar fără să se indice nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. astfel că instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 304¹ C. proc. civ.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 1/08.04.2008 emisă de S.C. D. S.A. B, pârâta intimată a decis aprobarea acordării diferenţelor salariale membrilor de sindicat salariaţi la S.C. D. S.A., nominalizaţi în tabelul anexat în instanţă, care au avut în perioada 12.02.2007-31.12.2007, salariul de bază brut sub 620 lei, conform Deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 28/2008.
Contestatoarea a înţeles să critice această decizie ce are caracterul unui act de executare, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, fiind emisă în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti.
Aşa fiind, cererea dedusă judecăţii a fost corect interpretată de instanţa de fond în sensul unei contestaţii la executarea propriu-zisă, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 168/1999 aşa cum eronat susţine recurenta ci dispoziţiile speciale prevăzute de art. 399 şi 400 C. proc. civ., nefiind vorba de un conflict de drepturi.
Conform dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă, toate procesele şi cererile în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Potrivit normelor speciale înscrise în dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., ce sunt aplicabile cu prioritate, contestaţia se introduce la instanţa de executare. Conform dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care lege dispune altfel.
Or, în cazul executării hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea litigiilor de muncă, nu există alte dispoziţii cu privire la instanţa de executare.
Doar contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, conform art. 400 alin. (2) C.pr. civilă, ceea ce nu este cazul de faţă, când se contestă chiar formele de executare propriu-zisă.
În acest sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. XIV/05.02.2007 a Secţiilor Unite) şi, în consecinţă, sentinţa recurată este legală şi temeinică din toate punctele de vedere, urmând a se respinge ca nefundat recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
