Pe rolul Tribunalului Vâlcea a fost înregistrată cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 440/11.05.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. (...) formulată de revizuienta E.S. în contradictoriu cu intimatul Spitalul Orăşenesc B, cerere prin care a solicitat instanţei să modifice sentinţa a cărei revizuire se solicită, iar, pe fond, să se admită contestaţia şi să se anuleze decizia nr. 24/15.06.2006 emisă de intimată.
În motivarea cererii se arată că prin sentinţa nr. 440/11.05.2007 s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 24/15.06.2006 emisă de intimată, cu motivarea că funcţia de contabil şef pe care a ocupat-o în cadrul Spitalului Orăşenesc B nu se mai regăseşte în statul de funcţiuni, iar, în conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 576/25.05.2006 aplicabil în toate unităţile sanitare publice cu paturi din reţeaua Ministerului Sănătăţii, începând cu data de 29 mai 2006 conducerea acestor unităţi este asigurată de către un comitet director interimar format din manager, director medical şi director financiar-contabil.
După pronunţarea sentinţei nr. 440/11.05.2007, în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 768/13.11.2007 a fost publicată Decizia nr. 2970/11.06.2007 pronunţată de Înalta Cu rte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal –, prin care Ordinul nr. 576/2006 al Ministrului sănătăţii, (care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 541 din 28 mai 2006 potrivit căruia la Spitalul Orăşenesc B a fost numit un Comitet director), s-a anulat.
În aceste condiţii sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar înscrisul nou de care înţelege să se folosească, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei care a anulat ordinul nr. 576/2006 al Ministrului Sănătăţii nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor deoarece publicarea acestuia s-a făcut abia la 13 noiembrie 2007, dată de la care începe să curgă şi termenul de o lună prevăzut de art. 324 Cod procedură civilă.
Instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 1998/2007, nr. nou de dosar în care s-a pronunţat sentinţa a cărei revizuire se solicită.
Prin sentinţa civilă nr. 453/20 mai 2008, a fost admisă cererea de revizuire, a fost modificată sentinţa civilă nr. 440/11.05.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. (...) şi pe fond a fost admisă în parte contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 24/15.06.2006 emisă de intimată, a fost anulată în parte decizia nr. 24/15.06.2006 şi a fost obligată intimata la plata către contestatoare a diferenţei dintre drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea şi cele efectiv primite începând cu data de 29 mai 2006 şi până la data ocupării efective a postului de director financiar-contabil că urmare a concursului organizat de intimată.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei nr. 24/15.06.2006 şi a fost respins capătul de cerere privind reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior emiterii deciziei nr. 24/15.06.2006 şi cel privind daunele morale. Intimata a fost obligată la plata sumei de 2890 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit Ordinului nr. 576/25.05.2006 al Ministrului Sănătăţii, publicat în Monitorul Oficial al României partea I nr. 462/29.05.2006, în cadrul spitalelor publice au încetat de drept numirile în funcţiile de director general, director adjunct medical, director cercetare-dezvoltare, precum şi numirea în funcţia de contabil şef, funcţie ocupată de contestatoare anterior emiterii deciziei contestate.
Cu privire la Spitalul Orăşenesc B, prin Ordinul nr. 541/28.05.2006 la acest spital a fost numit un Comitet director interimar format din manager, director medical şi director financiar-contabil.
Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 2970/11.06.2007 s-a anulat Ordinul nr. 576/2006 al Ministrului Sănătăţii care a stat la baza emiterii Ordinului 541/21.05.2006 care priveşte Spitalul Orăşenesc B.
A constatat instanţa că practica şi doctrina au admis că şi o hotărâre judecătorească intervenită după soluţionarea litigiului în fond poate fi invocată într-o cerere de revizuire că act nou, astfel că în speţă sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., că atare a admis cererea de revizuire şi a modificat sentinţa nr. 440/11.05.2007, în sensul că a admis în parte contestaţia şi a anulat în parte decizia nr. 24/15.06.2006 emisă de intimată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2970/11.06.2007, Ordinul nr. 576/2006 al Ministrului Sănătăţii a fost anulat pe considerentul că acesta a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006, în executarea căreia a fost emis. Astfel, Ordinul nr. 576 a fost emis în data de 25 mai 2006, iar Titlul VII al Legii nr. 95/2006 a intrat în vigoare la data de 28 mai 2006. Anterior acestei legi date nu avea putere şi nu se puteau emite acte şi măsuri în baza ei pentru că nu intrase în vigoare.
Anulându-se Ordinul nr. 576/25 mai 2006 emis de Ministrul Sănătăţii, au fost anulate şi actele juridice ulterioare acestuia, inclusiv Ordinul nr. 541/28.05.2006 prin care la Spitalul Orăşenesc B a fost numit un comitet director interimar din care contestatoarea nu a mai făcut parte, nemaifiind prevăzută în componenţa acestuia funcţia de contabil-şef.
Titlul VII din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în care este cuprins şi art. 183 alin. (1), a intrat în vigoare la data de 28 mai 2006, potrivit dispoziţiilor art. 863 lit. b) din acelaşi act normativ.
Acest text de lege prevede că în cadrul spitalelor publice se organizează şi funcţionează un comitet director format din managerul spitalului, directorul medical, directorul de cercetare-dezvoltare pentru spitalele clinice şi directorul financiar-contabil, precum şi alţi directori, potrivit normelor interne de organizare a spitalelor, iar ocuparea funcţiilor descrise mai sus se face prin concurs organizat de managerul spitalului.
Dacă până la data organizării concursului, contestatoarea trebuia menţinută în funcţia de contabil şef pentru că Ordinul nr. 576/2006 prin care s-a constituit Comitetul director interimar a fost anulat, de la data ocupării efective a funcţiei prin concursul la care aceasta nu a participat, după cum rezultă din conţinutul adresei anexată la fila 42 dosar, funcţia de contabil-şef nu mai este prevăzută de lege şi, că atare, nici menţinerea în această funcţie a contestatoarei.
Astfel, intimata a fost obligată la plata diferenţei dintre drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea şi cele efectiv primite de aceasta, începând cu data de 29 mai 2006, data la care Ordinul anulat nr. 576/2006 şi-a produs efectele, şi până la data ocupării efective a postului de director financiar-contabil că urmare a concursului organizat de intimată.
Capătul de cerere privind reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior a fost respins că neîntemeiat, cu motivarea că postul de natura celui ocupat de aceasta nu mai este prevăzut de lege, sub acest aspect urmând a fi menţinute dispoziţiile deciziei nr. 24/15.06.2006.
Tribunalul a respins şi capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, în cauză nefăcându-se dovezi din care să rezulte producerea vreunui prejudiciu moral contestatoarei.
În termen legal sentinţa a fost recurată de către revizuientă precum şi de către intimat.
Revizuienta a criticat sentinţa pentru netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi 3041 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât, în urma concursului susţinut, revizuienta a fost numită contabil şef pe o perioadă de 4 ani, adică până la data de 3.05.2008, iar, prin trecerea să pe post de economist, au fost încălcate dispoziţiile art. 41 şi art. 42 Codul Muncii, conform cărora locul şi felul muncii nu pot fi schimbate unilateral, ci doar prin acordul părţilor.
Mai arată recurenta că, de altfel, postul de contabil şef nu a fost desfiinţat, ci a fost transformat în postul de director financiar contabil, iar pe acest post a fost încadrată o persoană care nu îndeplinea condiţiile impuse de lege.
2. În mod greşit instanţa de fond a respins capătul de cerere privind reintegrarea revizuientei pe postul deţinut anterior, motivând că acest post nu mai este prevăzut de lege, cu toate că actul administrativ în baza căruia a fost emisă decizia de concediere este nul, ceea ce înseamnă că toate actele subsecvente sunt nule, inclusiv organizarea concursului de ocupare a postului.
În susţinerea acestui motiv de recurs a fost invocată şi practica judiciară a Curţii de Apel Piteşti.
3. În mod greşit instanţa de fond a respins cererea de acordare a daunelor morale, cu o motivare superficială, cu toate că revizuientei i-a fost produs un prejudiciu, constând în atingerea adusă onoarei şi reputaţiei şi supunerea să la suferinţă fizică determinată de măsura concedierii şi de suportarea unui proces.
Intimatul Spitalul Orăşenesc B a criticat sentinţa pentru netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Susţine recurentul că înscrisul invocat de revizuientă, respectiv decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu a existat în momentul judecării procesului şi că acest înscris nu a fost determinant pentru soluţionarea litigiului, deoarece, deşi Ordinul nr. 576/2006 a fost anulat, totuşi a rămas valabil Ordinul nr. 541/2006 de numire a comitetului director.
Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile aduse, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de Spitalul Orăşenesc B este nefondat.
Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unor hotărâri se poate cere dacă, după pronunţarea ei, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Rezultă deci că înscrisul trebuie să fie nou, adică să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, şi să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea.
În mod constat însă instanţa supremă a stabilit că o hotărâre judecătorească intervenită după soluţionarea în fond poate fi considerată act nou atunci când acea hotărâre a fost obţinută pe baza unei cereri introduse înainte de soluţionarea definitivă a litigiului în care se cerere revizuirea.
Decizia nr. 2970 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată că înscris nou a fost pronunţată la data de 11.06.2007 (adică după soluţionarea în fond a contestaţiei şi înainte de soluţionarea recursului) şi a fost publicată în M Of. nr. 13.11.2007, ocazie cu care revizuienta a luat cunoştinţă de existenţa acestui înscris.
O altă condiţie (ce se pretinde de către intimat a nu fi îndeplinită) este aceea că înscrisul invocat de revizuient să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Curtea apreciază că şi această condiţie este îndeplinită deoarece, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei de concediere nr. 24/15.06.2006 (fila 5 dosar fond), la baza emiterii acesteia a stat Ordinul nr. 576/28.05.2006, ordin care prevedea că începând cu 29.05.2006, încetează de drept funcţia de director general, director adjunct medical, contabil şef etc. în unităţile sanitare publice cu paturi din reţeaua ministerului sănătăţii şi că, din aceeaşi dată, conducerea acestor unităţi va fi asigurată de un comitet director interimar format din manager, director medical şi director financiar contabil, comitet numit prin Ordinul nr. 541/2006.
Rezultă că prin acest ordin s-a dispus încetarea de drept a funcţiei deţinute de contestatoare, şi tocmai în baza acestui ordin s-a dispus concedierea revizuientei.
Este evident aşadar că este determinantă pentru soluţionarea cauzei decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost anulat acest Ordin nr. 576/2006.
Intimatul pretinde că încă a rămas în vigoare Ordinul nr. 541/2006 emis de acelaşi minister, punct de vedere pe care însă Curtea nu îl împărtăşeşte. Fiind un act subsecvent celui administrativ anulat (Ordinul nr. 576/2006), el nu poate avea efecte şi are aceeaşi soartă că şi cel principal. Chiar dacă nu s-a cerut anularea acestui ultim ordin, nulitatea lui poate fi apreciată pe cale incidentală.
Primul motiv de recurs formulat de revizuientă este nefondat.
Revizuienta a fost încadrată că economist la Spitalul Orăşenesc B, iar prin Decizia nr. 11/3.05.2004 a fost numită, în urma concursului susţinut, în funcţia de contabil şef.
Prin decizia nr. 24/15.06.2006 ce face obiectul prezentului proces s-a dispus încetarea de drept a numirii de contabil şef şi trecerea revizuientei pe funcţia de execuţie de economist.
În mod greşit recurenta consideră că în acest fel au fost încălcate dispoziţiile art. 41 şi art. 42 din Codul Muncii care interzic schimbarea locului şi felului muncii, întrucât cele două texte se referă la funcţii de execuţie, or în speţă, revizuienta a fost eliberată dintr-o funcţie de conducere, păstrându-şi funcţia de execuţie, respectiv aceea de economist.
Este de asemenea nefondată susţinerea recurentei în sensul că funcţia de contabil şef nu a fost desfiinţată, ci a fost transformată în cea de director financiar contabil. Funcţia de contabil şef nu se mai regăseşte în organigrama unităţii intimatei, iar conform art. 183 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în cadrul spitalelor publice se organizează şi funcţionează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul de cercetare-dezvoltare pentru spitalele clinice, directorul financiar-contabil şi, după caz, directorul de îngrijiri, precum şi alţi directori, potrivit normelor interne de organizare a spitalelor. Ocuparea funcţiilor specifice comitetului director se face prin concurs organizat de managerul spitalului.
Nu rezultă din acest act normativ că postul de contabil şef s-a transformat în postul de director financiar contabil.
Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
Reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere nu mai poate fi făcută, deoarece postul de contabil şef nu mai există.
Întrucât Ordinul nr. 576/2006 prin care a încetat de drept funcţia de contabil şef, a fost anulat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că această funcţie a continuat să existe, însă numai până la data organizării concursului în conformitate cu art. 183 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dată de la care conducerea spitalului a fost asigurată de comitetul director prevăzut de lege.
Este adevărat susţinerea recurentei în sensul că, Ordinul nr. 576/2006 fiind anulat, şi actele subsecvente sunt nule, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 2970/2007, însă concursul organizat pentru ocuparea, printre altele, şi a funcţiei de director financiar contabil, s-a desfăşurat în baza Legii nr. 95/2006, iar nu în baza acestui ordin, situaţie faţă de care acest concurs nu poate fi considerat nul.
În ceea ce priveşte decizia curţii de apel invocată de recurentă, în afară de faptul că ea nu a fost depusă la dosarul cauzei, în dreptul românesc precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.
Al treilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
În mod corect instanţa de fond a respins cererea de acordare a daunelor morale, întrucât revizuienta nu a dovedit că onoarea, reputaţia, demnitatea sa au fost afectate de măsura concedierii luate de unitate. Mai mult, în ceea ce priveşte fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului, Curtea apreciază că măsura concedierii dispusă de unitate nu reprezintă o desfacere abuzivă a contractului de muncă, ci doar punerea în aplicare a dispoziţiilor unor acte normative, care ulterior au fost anulate de instanţa supremă.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 291 Codul Muncii va respinge recursurile că nefondate.
