Calcul drepturi salariale. Respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune. Plata drepturilor salariale suplimentare bianuale, corespunzătoare Sărbătorilor de Paşti pentru anii 2005, 2006, precum şi a celor de Crăciun pen

Tematică: Calcul drepturi salariale

1. În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaţilor – art. 168 alin. (1) – pentru ca la alin. (2) să se menţioneze că în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziţia neputând fi extinsă şi la ceilalţi ani în lipsa unei prevederi exprese. 2. Art. 166 Codul muncii se prevede că dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate. În consecinţă, se constată că în mod corect prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în considerarea naturii salariale a pretenţiilor formulate de către reclamant. 3. A doua apărare vizează împrejurarea că Comisia Paritară a stabilit că prin dispoziţiile cuprinse în CCM s-a înţeles includerea acestor drepturi salariale în salariu. Această apărare în mod corect nu a fost reţinută de prima instanţă având în vedere că decizia Comisie Paritare este dată în anul 2007 şi nu poate avea efect retroactiv pentru perioada 2004-2006, efectul obligatoriu al deciziei producându-se numai pentru viitor.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 355 din 31 martie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. (...) reclamantul E.E. a chemat în judecată pârâta SC E. SA B ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 5630 lei, la valoarea actualizată de la data plăţii, sumă ce reprezintă drepturi salariale suplimentare bianuale, de Paşti şi de C, începând cu decembrie 2004 şi până în iulie 2006, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acţiunii se arată că reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte până în 21.07.2006.

Conform prevederilor contractului colectiv de muncă, art. 168 alin. (1) cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de C salariaţii E. SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe E. SA. Se menţionează că prevederile art. 168 alin. (1) din contractul colectiv de muncă au rămas neschimbate inclusiv pentru anul 2007.

Societatea pârâtă a respectata aceste clauze pentru anul 2003, alegând modalitatea includerii acestora în salariul de bază al fiecărui salariat, însă pentru toţi ceilalţi ani nu a înţeles să mai plătească aceste drepturi.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 37, 155, 166 din Legea nr. 53/2003, art. 30 şi 31 din Legea nr. 130/1996 raportat la art. 168 din Contractul colectiv de muncă şi art. 274 C. proc. civ. S-a depus copia carnetului de muncă, a contractului colectiv de muncă – în extras – circulare emise de pârâtă, practică judiciară.

Pârâta SC E. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Mai întâi este invocată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, raportat la prevederile art. 283 alin. (1) din Codul Muncii, care dispun că cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, or acţiunea este formulată cu mult peste acest termen.

Pe fondul cauzei s-a susţinut că în anul 2003 drepturile salariale suplimentare de C şi de Paşti au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat potrivit art. 168 alin. (2) din CCM. În anul 2004 textul art. 168 alin. (2) a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Din anul 2005 părţile au modificat acest text care în prezent are următoarea formă: „În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”.

Ca atare, în fiecare an părţile au procedat la republicarea CCM. Potrivit art. 10 din CCM pentru soluţionarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă părţile convin constituirea unei comisii paritare, iar potrivit Anexei 2 la CCM interpretarea dată de Comisia paritară are caracter obligatoriu pentru părţi.

În acest caz Comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/2007 prin care s-a stabilit că prevederile art. 168 alin. (1) au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.

Prin urmare, primele au fost introduse în salariul de bază al reclamantului atât în anul 2003, cât şi în anii următori (2004-2007), pârâta executându-şi obligaţia impusă de art. 168 din CCM.

O altă menţiunea vizează modul de calcul al sumei solicitată de către reclamant în funcţie de salariul mediu brut pe E., în condiţiile în care art. 168 alin. (1) din CCM face referire la salariul de bază mediu pe SNP E. SA.

Au fost depuse actele adiţionale la CCM.

Prin sentinţa civilă nr. 1541/17.12.2007, Tribunalul Sibiu a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a admis acţiunea de dreptul muncii formulată şi precizată de către reclamantul E.E. împotriva pârâtei SC E. SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare Sărbătorilor de Paşti pentru anii 2005, 2006, precum şi celor de C pentru anii 2004, 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societăţii pârâte în sumă de 3623 lei actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi cheltuieli de judecată în sumă de 150 lei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta SC E. SA – N.P. GRUP prin care a solicitat modificarea în întregime a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului se menţionează că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Este necontestat faptul că în anul 2003 primele de Paşti şi de C au fost achitate salariaţilor prin includerea lor în salariul de bază, la valoarea de 1.140.000 ROL. Această sumă, o dată inclusă în salariu, nu a mai fost scoasă niciodată din salariu, dovadă fiind faptul că până în prezent reclamantului nu i-a scăzut niciodată salariul, suma de 1.140.000 ROL regăsindu-se şi în prezent în salariul angajaţilor, majorată cu procentul de indexare din fiecare an.

De asemenea, este reiterată excepţia prescripţiei, raportat la prevederile art. 283 alin. (1) din Codul muncii.

A fost depusă o notă de cheltuieli.

Intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

 

Curtea, analizând sentinţa atacată, prin raportare la criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 304 ¹ C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 168 alin. (1) din CCM cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de C salariaţii E. SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe E. SA. Aplicarea acestor dispoziţii la nivelul anului 2003 nu este contestată de niciuna dintre părţile semnatare ale CCM.

În discuţie este numai plata acestor drepturi pentru anii 2004-2007.

Pârâta recurentă a formulat două apărări sub acest aspect. Prima – care nu mai este reluată prin motivele de recurs – vizează împrejurarea că Comisia Paritară a stabilit că prin dispoziţiile cuprinse în CCM s-a înţeles includerea acestor drepturi salariale în salariu. Această apărare în mod corect nu a fost reţinută având în vedere că decizia Comisie Paritare este dată în august 2007 şi nu poate avea efect retroactiv pentru perioada 2004-iulie 2007, efectul obligatoriu al deciziei producându-se numai pentru viitor.

A doua apărare, care este reluată în motivele de recurs, se referă la includerea drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paşti şi de C şi împărţirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaţilor.

Cu privire la această susţinere, Curtea reţine că prevederile CCM sunt obligatorii pentru toate părţile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996.

În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaţilor – art. 168 alin. (1) – pentru ca la alin. (2) să se menţioneze că în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziţia neputând fi extinsă şi la ceilalţi ani în lipsa unei prevederi exprese.

Chiar dacă s-ar reţine că premiile acordate în anul 2003 şi incluse în salariu nu au mai fost retrase, aceasta nu ar avea în mod neechivoc semnificaţia faptului că şi pentru viitor părţile au convenit ca acestea să aibă acelaşi cuantum ca şi în anul 2003 şi să se plătească în aceeaşi manieră. Dimpotrivă menţinerea salariului în acelaşi cuantum ca şi în anul 2003, când în acesta au fost incluse premiile de Paşti şi de C, are semnificaţia unei majorări a salariului de bază pentru anii ulteriori, în condiţiile în care şi pentru aceşti ani a fost stipulat în continuare în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, la art. 168 dreptul salariaţilor de a beneficia de prime de Paşti şi de C, obligaţia negocierilor în vederea stabilirii valorii concrete a modalităţilor de acordare a condiţiilor şi criteriilor de stabilire a beneficiarilor. Stipularea acestor prevederi în cuprinsul contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 şi 2006 este lipsită de raţiune dacă s-ar considera că intenţia părţilor ar fi fost aceea de a reţine că şi pentru aceşti ani se plătesc primele în discuţie în modalitatea prevăzută expres în anul 2003. Dacă aceasta ar fi fost intenţia reală a părţilor nimic nu le-ar fi putut împiedica cu ocazia negocierii contractului de muncă să o exprime astfel.

A doua apărare vizează împrejurarea că Comisia Paritară a stabilit că prin dispoziţiile cuprinse în CCM s-a înţeles includerea acestor drepturi salariale în salariu. Această apărare în mod corect nu a fost reţinută de prima instanţă având în vedere că decizia Comisie Paritare este dată în anul 2007 şi nu poate avea efect retroactiv pentru perioada 2004-2006, efectul obligatoriu al deciziei producându-se numai pentru viitor.

În consecinţă, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluţia pronunţată fiind temeinică şi legală, dând expresie necesităţii respectării obligaţiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă.

Pentru considerentele menţionate, recursul declarat de către pârâta SC E. SA B fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea urmează a-l respinge, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca temeinică şi legală. Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner