Prin sentinţa 766/28.05.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost admisă acţiunea reclamantei D.I.F., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei E.M., judeţul I şi s-au anulat dispoziţiile nr. 26/14.01.2008 şi 118/21.03.2008 emise de pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Părţile au încheiat contractul individual de muncă nr. 37/14.07.2006 pe durată determinată de 18 luni, pe perioada cuprinsă între data de 14.07.2006 şi data de 14.01.2008.
Prin actul adiţional nr. 1/30.01.2007 la contractul individual de muncă nr. 37/14.07.2006, angajatorul Primăria Comunei E. M. şi salariata D. F. au hotărât de comun acord modificarea contractului începând cu 01.02.2007 în sensul că durata acestuia devine nedeterminată. La data de 14.01.2008, prin dispoziţia nr. 26 emisă de Primăria E. M. reprezentată de primar s-a aprobat prelungirea contractului de muncă nr. 37/14.07.2006 până la data de 31.03.2008. Ulterior a fost emisă dispoziţia nr. 118/21.03.2008 prin care s-a dispus prelungirea contractului de muncă al reclamantei până la data de 14.07.2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, iar modificarea contractului se referă şi la durata contractului.
Dispoziţiile emise de angajator prin care s-a modificat unilateral contractul individual de muncă al reclamantei, în ceea ce priveşte durata acestuia din nedeterminată (aşa cum s-a stabilit prin actul adiţional nr. 1/2007) în durată determinată, sunt emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 Codul muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Primăria comunei E.M., considerând-o nelegală şi netemeinică în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
A invocat recurenta că instanţa de fond a pronunţat hotărârea în condiţiile unui viciu de procedură şi fără a se administra probe pentru aflarea adevărului. A mai susţinut recurenta că reclamanta-intimată a cunoscut, semnând contractul individual de muncă nr. 37/14.07.2006 că acesta este doar pe o perioadă determinată de 18 luni iar afirmaţiile potrivit cărora a susţinut concurs pentru ocuparea postului sunt nereale şi nu au fost dovedite. A mai susţinut recurenta că în fapt, ceea ce urmăreşte intimata este ocolirea prevederilor legale privind susţinerea concursului pentru postul pe care îl ocupă.
Intimata D.F. a formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea recursului şi menţinerea hotărârii tribunalului. A arătat în esenţă intimata că în mod corect instanţa de fond a considerat că dispoziţiile atacate sunt emise cu încălcarea disp. art. 41 alin. (1) şi (3) Codul Muncii, fiind o modificare unilaterală a duratei contractului, element esenţial al raporturilor de muncă şi că, din punct de vedere procedural, judecata s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale.
În recurs s-au depus înscrisuri: contractul individual de muncă nr. 37/14.07.2006, dispoziţiile Primarului nr. 118/21.03.2008 şi 257/14.07.2006, fişa postului, actul adiţional nr. 1/30.01.2007, fişa de evaluare a activităţii, adresa Consiliului Judeţean I nr. 9956/09.01.2008, dispoziţia Primarului E.M. nr. 206/02.07.2008, Hotărârea consiliului Local nr. 2/27.01.2006, organigrama.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cele două faze procesuale şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat.
Aşa cum corect a apreciat şi Tribunalul Iaşi, dispoziţiile nr. 26 şi 118 ale Primarului comunei E.M. emise la 14.01.2008, respectiv 21.03.2008 încalca dispoziţiile imperative ale art. 41(1) Codul Muncii, ce prevede că un contract individual de muncă poate fi modificat în ceea ce priveşte unul sau mai multe dintre elementele sale esenţiale (durata, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi odihnă) doar prin acordul părţilor şi, cu titlu de excepţie fără consimţământul salariatului însă doar în ceea ce priveşte locul/felul muncii (art. 48 Codul Muncii).
Or, în situaţia din prezenta cauză, prin actul adiţional nr. 1/30.01.2007 (fila 6 fond) ambele părţi au convenit transformarea duratei determinate de 18 luni pentru care se încheiase iniţial contractul de muncă cu D.F., în durată nedeterminată. Ca atare, este fără echivoc că acest acord bilateral a fost încălcat prin emiterea celor două dispoziţii ulterioare, angajatorul procedând unilateral la transformarea duratei contractului individual de muncă.
În ceea ce priveşte viciul de procedură invocat de către recurentă pentru termenul din 28.05.2008, Curtea constată că pârâta nici nu a fost citată pentru acest termen întrucât avea termen în cunoştinţă, iar faptul că persoana împuternicită să o reprezinte nu s-a prezentat în instanţă, nu constituia un motiv legal şi procedural de amânare a cauzei, cu atât mai mult cu cât partea solicitase judecata în lipsă (fila 29 dosar fond).
Nici susţinerea recurentei că în cauză nu s-au administrat probe nu este reală întrucât atat la fond cât şi în recurs ambele părţi au depus la dosarul cauzei înscrisurile pe care le-au considerat relevante în dovadă respectiv contradovadă. Totodată, trebuie reţinut şi faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 287 Codul Muncii sarcina probei revine, în litigiile de muncă, angajatorului şi nu salariatului.
Adresa Consiliului Judeţean I nr. 9956/09.01.2008, invocată de recurentă, constituie un punct de vedere al acestei instituţii, doar o instanţă de judecată fiind în măsură să aprecieze dacă actul adiţional din 30.01.2007 s-a încheiat sau nu cu încălcarea legii.
Faţă de cele reţinute şi cum nu există în cauză alte motive de casare ori modificare a hotărârii, Curtea, în baza disp. art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul şi va menţine sentinţa instanţei de fond. În baza disp. art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată din recurs (onorariu avocat).
