Recurs. Necercetarea fondului. Lipsa motivarii solutiei. Casare cu trimitere.

Tematică: Actiune in constatare

1. Contradicţia între soluţia adoptată şi motivarea dată prin sentinţă este de natură a crea confuzie şi datorită împrejurării că în minuta sentinţei aflate la fila 190, există modificări ale cifrelor reprezentând exact acest element al disputei juridice, care nu sunt confirmate prin semnătura magistraţilor, făcând imposibilă verificarea a ceea ce a hotărât completul de judecată cu prilejul deliberării. 2. La examenul de legalitate şi temeinicie declanşat prin exercitarea recursului, este incident în cauză art. 3041 C. proc. civ., lipsind motivarea soluţiei adoptate în raport de dezlegarea dată pretenţiilor reclamantului, ceea ce impune reluarea ciclului judecăţii pentru ca în primă instanţă să fie verificate toate petitele acţiunii introductive iar soluţia dată fiecăruia dintre acestea să aibă corespondent atât în motivarea în fapt şi în drept cât şi în hotărârea de admitere sau respingere a cererii de chemare în judecată corespunzătoare pretenţiilor cu care a fost legal învestită.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 110 din 30 (6) ianuarie (februarie) 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. (...), reclamantul Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte(denumit în continuare T.D. Târgovişte) a chemat în judecată pe pârâta SC „N.” SA Târgovişte solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se constate nulitatea salariului minim de bază pe societate, începând cu data de 1.01.2007 în cuantum de 477, 75 lei; să fie obligată pârâta să-l înlocuiască cu valoarea de 576 lei care reprezintă echivalentul salariului de bază al muncitorului calificat treapta I, reţeaua C; să se recalculeze salariile de bază pentru toţi salariaţii în funcţie de această valoare şi de coeficienţii de ierarhizare din anexa 8 conform art. 80.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (în continuare D.); să fie plătite diferenţele salariale rezultate în urma majorării pentru toţi salariaţii începând cu data de 1 ianuarie 2007; să se reactualizeze grilele de salarizare ca efect al recalculării salariilor de bază; să se dispună anularea dispoziţiei nr. 267/5.02.2007 care încalcă principiile de salarizare convenite prin D.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional 2007-2010 a fost modificat şi cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat, care începând cu 1.01.2007 este de 528 lei; că acest salariu obţinut din înmulţirea salariului minim de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare a muncitorului calificat, este salariul de referinţă funcţie de care se recalculează salariile de bază ale tuturor salariaţilor, conform art. 80.3. din D.

Reclamantul a mai susţinut că nu poate fi înlocuit salariul minim de bază cu o valoare mai mică decât 576 lei, pentru că prin aplicarea formulei de calcul din art. 80.3 s-ar obţine pentru unele categorii de muncitori calificaţi salarii de bază mai mici decât cel stabilit la nivel naţional, de 528 lei, iar emiterea dispoziţiei nr. 267/5.02.2007 în mod unilateral de către societate încalcă principiile stabilite de părţi cu privire la salarizare.

În drept au fost invocate prevederile art. 238, 241, 243 din Codul Muncii, art. 40 din D. şi s-a depus în copie extrasul D..

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate. S-a susţinut că salariile de bază ale personalului existent în combinat respectă valorile menţionate în art. 40 din D., prin emiterea dispoziţiei nr. 267 acestea fiind aliniate începând cu 15 ianuarie 2007, la minimele prevăzute de contractul la nivel naţional.

A mai arătat pârâta că punerea în executare a clauzelor art. 40 din D. 2007-2010 a ţinut cont şi de rezultatele negocierilor anuale în sensul majorării salariilor cu 5% începând cu 1.04.2007 conform actului adiţional nr. 6/2006, iar grilele de salarizare nu pot fi modificate decât cu acordul sindicatelor, cu excepţia clauzelor contractului încheiat la nivel superior care trebuie respectate indiferent de poziţia sindicatelor.

La întâmpinare s-au anexat în copie: extrase din D., D. 2007-2010, actul adiţional nr. 6/2006, dispoziţia nr. 267/5.02.2007.

S-au încuviinţat şi administrat probe cu: înscrisuri şi o expertiză contabilă, completată urmare obiecţiunilor şi care a fost efectuată în prezenţa unui consilier expert desemnat de pârâtă.

Părţile au formulat şi depus la dosar concluzii scrise.

Pe baza acestor probatorii, prin sentinţa civilă nr. 1172 pronunţată la 23 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmboviţa a admis acţiunea reclamantului, a constatat nulitatea salariului minim de bază pe societate, valoarea acestuia fiind înlocuită începând cu data de 1.01.2007 cu valoarea de 528 lei-ce reprezintă salariul minim de bază pe societate echivalent cu salariul de bază al muncitorului calificat treapta I, reţeaua C.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta să recalculeze salariile de bază pentru toţi salariaţii în funcţie conform acestui salariu începând cu 1.01.2007 ţinându-se cont şi de coeficienţii de ierarhizare din anexa 8 şi să fie plătite diferenţele rezultate începând cu aceeaşi dată. Pârâta a fost obligată să actualizeze grilele de salarizare în urma recalculării salariilor de bază. A fost anulată dispoziţia nr. 267/5.02.2007 emisă de pârâtă care a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.

 

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC „N.” SA Târgovişte criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Sub un prim aspect, recurenta a susţinut că hotărârea atacată nu are la bază probe concludente de natură a justifica admiterea acţiunii reclamantului.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (3) din D. 2007-2010, în cazul încheierii contractelor colective de muncă la nivel inferior înaintea contractelor la nivel superior, cele dintâi se vor adapta contractelor colective de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse. Cu toate acestea, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că D. a obligat toţi angajatorii să respecte un nivel minim de salarizare pentru muncitorii necalificaţi-în cuantum de 440 lei – iar pentru celelalte categorii profesionale nivele minime de salarizare echivalente cu aplicarea la salariul minim de bază al muncitorului necalificat a coeficienţilor de salarizare stabiliţi potrivit art. 40 din D.

S-a procedat la verificarea şi adaptarea nivelelor de salarii, dispunându-se completarea acestora pentru a atinge minimul prevăzut de D., salariile majorându-se numai prin negociere fără ca instanţa de judecată să poată forţa acordul angajatorului şi pe cale de consecinţă să-l pună în situaţia de a nu putea plăti măcar salariile brute existente.

A mai susţinut recurenta că prima instanţă, deşi a administrat proba cu expertiză contabilă care să identifice coeficienţii de ierarhizare din grilele de salarizare pentru a se stabili dacă şi în ce măsură a fost respectat art. 3 alin. (3) din D. 2007-2010, expertul nu a răspuns acestui obiectiv, iar obiecţiunea consilierului expert pe această temă a rămas de asemenea nesoluţionată, astfel că valoarea de 576 lei echivalent al salariului minim de bază nu are o explicaţie şi corespondent în motivarea sentinţei, iar calculul acestei valori nu se regăseşte nici în expertiză nici în alt înscris dintre cele aflate la dosar.

Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului şi în principal modificarea în tot a hotărârii primei instanţe în sensul respingerii în fond ca neîntemeiate a acţiunii reclamantului, iar în subsidiar, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa fondului pentru completarea probatoriilor care să arate în concret mecanismul de calcul ce a permis reţinerea valorii de 576 lei ca echivalent al salariului minim de bază la nivel de unitate (filele 4-8).

Intimatul reclamant T. D. Târgovişte, legal citat a formulat întâmpinare (filele12-16) prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, deoarece în mod corect s-a stabilit că începând cu data de 1.01.2007, salariul minim de bază pe societate este de 576 lei, iar prin dispoziţia nr. 267/5.02.2007 emisă de recurenta-pârâtă aceasta a încercat să eludeze atât dispoziţiile legale cât şi pe cele ale contractului colectiv de muncă care îi impuneau creşterea proporţională a salariului de bază minim pe unitate corespunzător salariului stabilit la nivel naţional.

 

Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse de recurenta-pârâtă, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, dar şi sub toate aspectele aşa cum prevede art. 3041 cod pr.civ., constată că recursul exercitat este fondat şi va fi admis pentru considerentele care succed:

Deşi acţiunea reclamantului vizează sub un prim capăt de cerere nulitatea salariului minim de bază pe societate şi înlocuirea în textul art. 80 (2) a valorii de 447, 75 cu valoarea de 576 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2007, prima instanţă a admis acţiunea însă nu în sensul pretenţiilor formulate sub acest capăt de cerere.

Astfel, cum în mod corect a criticat şi recurenta-pârâtă, dispozitivul sentinţei prevede expres că valoarea salariului minim de bază pe societate începând cu data de 1.01.2007 stabilit de art. 80.2 din D., va fi înlocuită cu valoarea de 528 lei (fila 244) însă această valoare exista anterior acţiunii, pentru că a făcut obiectul deciziei civile nr. 693 din 24 iulie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti (aflată la dosarul de fond la filele 116-119) şi prin care instanţa de recurs a stabilit în mod irevocabil că de la 1.01.2007 salariul de bază minim este de 528 lei.

Drept urmare, reclamantul nu avea niciun interes să obţină din nou în justiţie o confirmare a valorii salariului de bază minim de 528 lei, începând cu luna ianuarie 2007 câtă vreme cu putere de lucru judecat acest aspect controversat între părţile litigiului de muncă, a fost tranşat încă din luna iulie a anului trecut. În plus, chiar în expunerea de motive din cerere, reclamantul susţine că prin apariţia D. 2007-2010 a fost modificat şi cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat care începând cu 1.01.2007 este de 528 lei (fila 2).

În concluzie, instanţa de fond a admis acţiunea însă în realitate aşa cum rezultă atât din considerente cât şi din dispozitivul sentinţei, stabilirea valorii de 528 lei ca echivalent al salariului de bază minim, impunea respingerea acesteia.

O soluţie de admitere presupunea înlocuirea valorii de 447, 75 lei cu valoarea de 576 lei-aşa cum a solicitat reclamantul în primul petit al acţiunii- şi soluţionarea tuturor celorlalte prin raportare la această din urmă valoare.

Această contradicţie între soluţia adoptată şi motivarea dată prin sentinţă este de natură a crea confuzie şi datorită împrejurării că în minuta sentinţei aflate la fila 190, există modificări ale cifrelor reprezentând exact acest element al disputei juridice, care nu sunt confirmate prin semnătura magistraţilor, făcând imposibilă verificarea a ceea ce a hotărât completul de judecată cu prilejul deliberării.

Că în realitate instanţa de fond s-a pronunţat asupra altceva decât s-a cerut rezultă şi din motivarea recursului, recurenta criticând sentinţa (fila 8) pentru lipsa argumentării mecanismului ce a determinat prima instanţă să ajungă la valoarea de 576 lei. Or, din examinarea considerentelor sentinţei recurate nu reiese într-adevăr că prima instanţă a analizat primul petit al acţiunii care se referă expres la valoarea de 576 lei, aceasta pronunţându-se asupra altei valori-de 528 lei, care nu a format obiectul învestirii instanţei.

Astfel fiind, Curtea stabileşte la examenul de legalitate şi temeinicie declanşat prin exercitarea recursului, că este incident în cauză art. 3041 C. proc. civ., lipsind motivarea soluţiei adoptate în raport de dezlegarea dată pretenţiilor reclamantului, ceea ce impune reluarea ciclului judecăţii pentru ca în primă instanţă să fie verificate toate petitele acţiunii introductive iar soluţia dată fiecăruia dintre acestea să aibă corespondent atât în motivarea în fapt şi în drept cât şi în hotărârea de admitere sau respingere a cererii de chemare în judecată corespunzătoare pretenţiilor cu care a fost legal învestită.

Cum aceste aspecte echivalează cu o necercetare a fondului pricinii, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa hotărârea astfel pronunţată şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa fondului.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner