Grupa I de munca. Neacordare. Recurs. Excepţia tardivităţii recursului. Respingere.

Tematică: Actiune in constatare

Excepţia preliminară a tardivităţii formulării cererii de recurs invocată de către intimată este neîntemeiată deoarece sentinţa recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 11.01.2008 iar cererea de recurs a fost introdusă la data de 18.01.2008, cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 rap. la art. 301 C. proc. civ. Pe fondul cauzei recursul se dovedeşte a fi nefondat întrucât reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 15.08.1975-10.02.1992 în funcţia de electrician. Pentru perioada 15.08.1975-03.05.1978 a fost încadrat ca electrician întreţinere, deservind întreaga unitate. Pentru această perioadă, reclamantului i s-a acordat grupa a II-a de muncă conform adeverinţei nr. 2189/09.11.2007, pe baza datelor extrase din ştatele de plată existente în arhiva societăţii şi a menţiunilor din carnetul de muncă. Solicitarea reclamantului de a-i fi acordată grupa I de muncă întrucât activitatea sa a fost desfăşurată în cadrul secţiei G. vine în contradictoriu cu ceea ce reiese din anexele 2, 3, 4, 5, 6 unde reclamantul figurează ca „electrician” în „ atelier electric”.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 231 din 27 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul O.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. „B.” SA B, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate că în perioada 15.08.1975-5.05.1998 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul pârâtei în loc de muncă încadrat în grupa I-a de muncă.

În motivarea acţiunii, reclamantul a relatat instanţei că a fost angajat ca electrician întreţinere şi şi-a desfăşurat activitatea în cadrul secţiei G. ce se încadrează în grupa I de muncă.

La momentul încadrării, în carnetul de muncă nu s-a specificat în mod concret locul de muncă, respectiv secţia G. În momentul pensionării a constatat acest lucru şi a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte tocmai faptul că a lucrat în permanenţă la secţie, în grupa I de muncă. Cu toate acestea, nu a fost emisă acea adeverinţă, reclamantul adresându-se instanţei de judecată.

În dovedirea acţiunii s-a depus la dosar copia carnetului de muncă.

Pârâta a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, întrucât reclamantul a fost salariatul pârâtei pe perioada 15.08.1975-10.02.1992, în meseria de electrician. De la 15.08.1975-3.05.1978 a fost încadrat electrician întreţinere deservind întreaga societate, iar de la 3.05.1978 a fost electrician la secţia turnătorie.

În dovedirea întâmpinării s-au depus la dosar adeverinţa nr. 2189/09.11.2007, listă de avans chenzinal, state de plată. La solicitarea reclamantului au fost audiaţi martorii O.O. şi H.N.

Instanţa de fond a pus în discuţia reclamantului, la termenul de judecată din data de 3.12.2007, necesitatea efectuării unei expertize în organizarea muncii şi salarizare, care să stabilească, în funcţie de menţiunile din carnetul de muncă al reclamantului, activitatea desfăşurată de acesta în cadrul pârâtei, pe baza actelor existente la sediul societăţii, dacă pentru perioada indicată în acţiune, poate fi acordată reclamantului grupa I de muncă.

Reclamantul nu a fost de acord cu efectuarea expertizei, considerând suficiente probatoriile administrate, respectiv înscrisuri şi declaraţiile martorilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1109 din 03.12.2007 Tribunalul Buzău a respins acţiunea formulată de reclamantul O. B. în contradictoriu cu pârâta S.C. „B.” SA B.

 

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul O.B.

Iîn conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., învederând instanţei că din probele administrate în cauză (depoziţii martori) rezultă că şi-a desfăşurat activitatea în mod efectiv şi permanent într-o secţie încadrată în grupa I de muncă. A mai arătat recurentul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că reclamantul nu este de acord cu efectuarea unei expertize de specialitate deşi nu s-a opus acestei expertize. Recurentul a precizat că foştii săi colegi de muncă au obţinut grupa I de muncă fie pe baza unor declaraţii notariale fie pe baza unor hotărâri judecătoreşti în care nu au fost efectuate expertize de specialitate.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Legal citată intimata S.C. B. SA a formulat întâmpinare la recurs, invocând excepţia tardivităţii întrucât recursul nu a fost introdus în termen legal şi, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

 

Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de prevederile legale aplicabile cauzei şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:

Excepţia preliminară a tardivităţii formulării cererii de recurs invocată de către intimată este neîntemeiată deoarece sentinţa recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 11.01.2008 iar cererea de recurs a fost introdusă la data de 18.01.2008, cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 rap. la art. 301 C. procedură civilă.

Pe fondul cauzei recursul se dovedeşte a fi nefondat întrucât reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 15.08.1975-10.02.1992 în funcţia de electrician. Pentru perioada 15.08.1975-03.05.1978 a fost încadrat ca electrician întreţinere, deservind întreaga unitate. Pentru această perioadă, reclamantului i s-a acordat grupa a II-a de muncă conform adeverinţei nr. 2189/09.11.2007, pe baza datelor extrase din ştatele de plată existente în arhiva societăţii şi a menţiunilor din carnetul de muncă.

Solicitarea reclamantului de a-i fi acordată grupa I de muncă întrucât activitatea sa a fost desfăşurată în cadrul secţiei G. vine în contradictoriu cu ceea ce reiese din anexele 2, 3, 4, 5, 6 unde reclamantul figurează ca „electrician” în „ atelier electric”.

În mod corect instanţa de fond a coroborat depoziţiile martorilor că reclamantul ar fi fost repartizat în cadrul secţiei G. la angajarea în cadrul pârâtei, cu celelalte înscrisuri existente la sediul societăţii angajatoare, în care nu se menţionează acest aspect. Într-adevăr, conform Ordinului nr. 50/1990 nu rezultă implicit că atelierul electric îşi desfăşoară activitatea în condiţii care să necesite încadrarea în grupa I de muncă.

Susţinerile recurentului că ar fi achiesat la necesitatea efectuării unei expertize sunt contrazise de menţiunile consemnate în practicaua sentinţei recurate din care rezultă că apărătorul reclamantului a apreciat că nu se impune o expertiză de specialitate întrucât înscrisurile de la dosar sunt suficiente.

Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimată, iar, pe fond, va respinge ca nefondat recursul formulat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner