Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidenţialitate de până la 15%

Tematică: Drepturi banesti

În speţă, recurenţii reclamanţi fac parte din personalul instanţelor judecătoreşti-Judecătoria Tg. B. Potrivit disp. art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, „personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti (…) este obligat să păstreze secretul profesional, confidenţialitatea în legătură cu faptele şi informaţiile despre care ia cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu privire la procesele aflate în curs de desfăşurare (…)”. Recurenţii reclamanţi se află într-o situaţie identică, similară, din punct de vedere a obligaţiilor ce le incumbă prin lege, cu alte categorii de personal din unităţi bugetare care, pentru obligaţii identice sunt remuneraţi cu acordarea unui spor pentru păstrarea confidenţialităţii. Refuzul de a se acorda recurenţilor sporul de confidenţialitate numai pentru motivul că nu este prevăzut de lege nu poate fi apreciat ca o justificare rezonabilă a diferenţelor de tratament, cu atât mai mult cu cât disp. art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prevăd că, este responsabil Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. Astfel, despăgubirile se acordă doar până la data pronunţării prezentei decizii şi nu pentru viitor, întrucât instanţa nu poate acorda un prejudiciu eventual. Referitor la reclamantele E.E. şi B.J., se apreciază că acţiunea este nefondată deoarece, potrivit aceluiaşi tabel, au calitatea de agent procedural, respectiv aprod, astfel că nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, aşa cum greşit au precizat prin acţiune, ci sunt personal conex. Astfel, potrivit disp. art. 3 alin. (3) din Legea nr. 567/2004, funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer sunt conexe personalului auxiliar de specialitate.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 265/R din 17 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 1544/23.10.2007 a Tribunalului Galaţi, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii H.N., T.E., N.E., N.N., E.D., E.O., T.F., E.T., M.E., D.N., E.E., B.J., faţă de aceştia pentru lipsa calităţii procesuale pasive. S-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Ministerul (...), Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel Galaţi. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele.
Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. 6692/121/03.10.2002 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantele H.N., T.E., N.E., N.N., E.D., E.O., T.F., E.T., M.E., D.N., E.E. şi B.J., au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul (...), Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidenţialitate de până la 15%, începând cu luna octombrie 2004 până la data rămânerii definitive şi irevocabile, precum şi pentru viitor, actualizate cu indicele de inflaţie, efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea pârâtului Ministerului Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii sumelor neîncasate.
Motivându-şi în fapt acţiunea, au arătat că potrivit disp. art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 19/2006, s-a prevăzut că „pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate, în funcţie de certificatul – avizul de securitate deţinut, cadrele militare în activitate, funcţionarii publici cu statut special, militarii angajaţi pe bază de contract şi personalul civil din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază”.
De asemenea, au mai susţinut că prin dispoziţiile art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidenţialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcţionari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci şi altor categorii de funcţionari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administraţiei Preşedinţiale, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei şi Comerţului, Consiliul Legislativ.
Or, precizează reclamantele că deşi grefierii, potrivit art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligaţi să păstreze secretul profesional, confidenţialitatea în legătură cu faptele şi informaţiile despre care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminaţi, întrucât nu beneficiază de sporul de confidenţialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcţii ce implică păstrarea confidenţialităţii.
În susţinerea acţiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Ministerul (...), a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamante, ca nefondată. A susţinut că aşa cum rezultă din Legea nr. 444/2006, beneficiază de sporul de până la 15% din solda lunară, numai personalului prevăzut în mod expres de acestea şi numai cei din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. A mai precizat că susţinerea reclamantelor precum că ar fi discriminate, este neîntemeiată, întrucât prin O.U.G. nr. 8/2007 care reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, nu sunt cuprinse dispoziţii exprese cu privire la acordarea sporului de confidenţialitate.
În combaterea susţinerilor reclamantelor, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta Curtea de Apel Galaţi, prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că funcţionarii publici la care se referă disp. O.G. nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 544/2006 sau O.G. nr. 6/2007, sau Legea nr. 656/2002 au acces la informaţii clasificate secrete de stat, sau informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi H.G. nr. 585/2002 de aplicare a acesteia. Or, în cauza de faţă, personalul auxiliar de specialitate, nu se încadrează în această categorie de funcţionari publici.
De asemenea, a mai precizat că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 137/2000, întrucât funcţionarii publici la care fac referire reclamantele, pentru a beneficia de sporul de confidenţialitate de până la 15%, trebuie să îndeplinească anumite condiţii legale prevăzute actele normative sus arătate.
În combaterea susţinerilor reclamantelor s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, întrucât potrivit disp. art. 16-20 din O.G. nr. 137/2000 republicată, este instituţia abilitată şi investită prin lege, să aplice dispoziţiile în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate şi sancţioneze contravenţiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000, având competenţa materială de a se pronunţa cu privire la săvârşirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă şi în orice domeniu de activitate.
La termenul din 19.10.2007, instanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Împotriva acestei sentinţe civile au declarat recurs reclamanţii, solicitând modificare acesteia şi în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:
Cel puţin în raport de dispoziţiile O.G. nr. 19/2006, rezultă în mod clar voinţa legiuitorului de a se acorda sporul de confidenţialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituţiilor publice care gestionează şi manipulează informaţii clasificate şi alte informaţii confidenţiale şi nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006 adică celor din sistemul Apărării Naţionale, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională.
Însăşi O.U.G. nr. 137/2000 prevede, în art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidenţialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil şi similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituţiilor publice ce gestionează informaţii clasificate sau confidenţiale.
Or, deşi grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 sunt obligaţi să păstreze secretul profesional, confidenţialitatea în legătură cu faptele şi informaţiile despre care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminaţi întrucât nu beneficiază de sporul de confidenţialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcţii ce implică păstrarea confidenţialităţii.
Nu au indicat temeiul de drept al cererii de recurs.
Intimata pârâtă Ministerul (...) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.
A arătat că, în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul O.G. nr. 137/2000 iar modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit faţă de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care ţin de statutul profesional al unei categorii nu este problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depăşind cadrul legal reglementat prin O.G. nr. 137/2000.
Nu poate fi vorba de discriminare prin raportare la prev. art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000.
Situaţia personalului auxiliar de specialitate al instanţelor nu poate fi considerată comparabilă în niciun fel personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002 iar regimul informaţiilor clasificate este diferit de cele la care se referă Legea nr. 567/2004 şi anume informaţiile confidenţiale. Informaţiile clasificate au un regim special reglementat de Legea nr. 182/2002 şi produc consecinţe grave în cazul în care ar fi dezvăluite.
Situaţia personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti nu poate fi considerată comparabilă nici cu cea a funcţionarilor publici sau a personalului din aparatul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării sau a altor categorii de personal bugetar întrucât statutul, drepturile şi obligaţiile sun diferite şi reglementate prin acte normative diferite.
În acest mod a statuat şi Curtea Constituţională reţinând că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază pe carele poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
La solicitarea instanţei de recurs s-a depus la dosar tabel cuprinzând funcţia şi perioada lucrată de fiecare reclamant.
Intimaţii pârâţi Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu au formulat întâmpinare şi nu s-au prezentat în instanţă prin reprezentant.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurenţi cât şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 304 1 C. proc. civ., Curtea apreciază acesta este fondat faţă de următoarele considerente.
Potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de angajare, tratamentul diferenţiat se analizează în sensul stabilirii dacă persoanele se află în situaţii comparabile, nu neapărat similare.
În speţă, recurenţii reclamanţi fac parte din personalul instanţelor judecătoreşti-Judecătoria Tg. B. Potrivit disp. art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, „personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti (…) este obligat să păstreze secretul profesional, confidenţialitatea în legătură cu faptele şi informaţiile despre care ia cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu privire la procesele aflate în curs de desfăşurare (…)”.
Curtea consideră că recurenţii reclamanţi se află într-o situaţie identică, similară, din punct de vedere a obligaţiilor ce le incumbă prin lege, cu alte categorii de personal din unităţi bugetare care, pentru obligaţii identice sunt remuneraţi cu acordarea unui spor pentru păstrarea confidenţialităţii.
Astfel, prin art. 13 din O.U.G. nr. 57 din 19 mai 2000 privind salarizarea personalului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei, personalul din aparatul Consiliului primeşte lunar un spor de confidenţialitate de până la 20% calculat la salariul de bază brut.
Prin disp. art. 23 indice 1 alin. (3) din O.G. nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă în exercitarea funcţiei, personalul din aparatul Consiliului primeşte lunar un spor de confidenţialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Consiliului.
Mai mult, potrivit disp. art. 19 indice 5 alin. (9) din acelaşi act normativ, Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţă potrivit legii deci, implicit, recurenţii reclamanţi, în calitate de personal al instanţelor judecătoreşti iau cunoştinţă de conţinutul aceloraşi date confidenţiale de care a luat cunoştinţă şi personalul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Pentru păstrarea confidenţialităţii acestor date, personalul din C.N.C.D beneficiază de spor de confidenţialitate iar, pentru obligaţii identice, recurenţii nu beneficiază de acest spor, în mod discriminatoriu.
Prin art. 13 din O.U.G. nr. 123 din 11 decembrie 2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, sporul de confidenţialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum şi personalului contractual din instituţiile şi autorităţile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Prin disp. art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 6 din 24 ianuarie 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, sporul de confidenţialitate se acordă funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum şi funcţionarilor publici din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliului Legislativ.
Inspecţia socială a argumentat acordarea sporului de confidenţialitate de 15% în următorul mod: „se acordă categoriilor specifice de funcţionari publici ce au acces la diferite tipuri de informaţii (…) informaţii cu caracter personal…acest spor reprezintă o compensare viabilă constrângerilor profesionale, constituind o motivare corespunzătoare obţinerii unor investigaţii de calitate, întărindu-se astfel obligaţia profesională de a păstra confidenţialitatea acestora.”
Se apreciază de către instanţa de recurs că, prin neacordarea acestui spor şi categoriilor de personal care îndeplinesc aceeaşi obligaţie corelativă de păstra confidenţialitatea şi se află într-o situaţie nu doar comparabilă ci chiar identică, după cum s-a arătat mai sus, se încalcă principii constituţionale privind nediscriminarea şi dreptul la o remuneraţie egală pentru muncă egală.
Practic, diferenţierile, după cum susţine şi pârâta intimată Ministerul (...), sunt realizate în funcţie de apartenenţa la o categorie socio-profesională, în condiţiile în care obligaţia este identică.
Or, principiul egalităţii de tratament prevăzut de art. 154 din Codul muncii implică, la stabilirea şi acordarea salariului, interzicerea oricărei discriminări.
Refuzul de a se acorda recurenţilor sporul de confidenţialitate numai pentru motivul că nu este prevăzut de lege nu poate fi apreciat ca o justificare rezonabilă a diferenţelor de tratament, cu atât mai mult cu cât disp. art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 prevăd că, este responsabil Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Potrivit disp. art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
Conform art. 6 din acelaşi act normativ, există discriminare în cadrului raporturilor de muncă şi în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
Aşa cum prevăd disp. art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiile şi discriminării sunt garantate inclusiv pentru exercitarea drepturilor economice, şi a dreptului la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală.
În cadrul art. 2 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, este definită noţiunea de discriminare ca fiind „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de (…) categorie socială (…) care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi libertăţii fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniile (…) economice, sociale (…)”.
Aceste principii sunt reglementate inclusiv de legislaţia internaţională, legislaţie la care România este parte şi care, prin disp. art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi art. 2 alin. (2) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale ratificate de România prin Decretul nr. 212/1974, prevăd că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul al o ocrotire egală din partea legii, fără nicio discriminare.
Pentru aceste considerente legale, se reţine că nu poate constitui o justificare obiectivă şi rezonabilă simpla apartenenţă la o categorie socio-profesională întrucât nu acest aspect constituie fundamentul acordării drepturilor salariale, ci însăşi munca prestată şi obligaţiile stabilite prin lege care se cuvin a fi remunerate corespunzător.
Concret, din analiza actelor normative date cu titlu de exemplu mai sus, se deduce că acordarea sporului de confidenţialitate altor categorii de personal se justifică de către legiuitor numai prin simpla prevedere a obligaţii de a păstra confidenţialitatea asupra tuturor datelor personale de care iau cunoştinţă în timpul exercitării activităţii de serviciu, depăşindu-se cadrul informaţiilor clasificate. Pentru acelaşi criteriu, unii salariaţi sunt remuneraţi iar alţii nu, în funcţie doar de categoria socio-profesională din care fac parte şi care nu poate fi o justificare rezonabilă nici în spiritul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi a Convenţiei nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, a disp art. 14 din Convenţia Europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, sunt întrunite condiţiile existenţei discriminării aşa cum este prevăzută prin disp. art. 2, 3 şi 6 din O.U.G. nr. 137/2000.
Deciziile Curţii Constituţionale invocate de către pârâta Ministerul (...) prin care s-au respins excepţii de neconstituţionalitate nu sunt obligatorii pentru instanţe fiind opozabile doar părţilor din procesele respective („J. partes”).
Nici decizia Consiliului Director al CNCND nu are caracter obligatoriu pentru instanţe deoarece acestea se supun numai legii iar disp. ar. 27 din O.U.G. nr. 137/2000 prevăd că acţiunea în despăgubiri a persoanei discriminate nu este condiţionată de sesizarea sau vreo hotărâre a CNCND.
Faţă de toate considerentele expuse mai sus, se apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1544/23.10.2007 a Tribunalului Galaţi, în baza disp. art. 304 indice 1 C. proc. civ., şi, potrivit disp. art. 312 alin. (1), (2), (3) D.. Civilă, se va admite cu consecinţa modificării în parte a hotărârii recurate şi a reţinerii cauzei spre rejudecare. În rejudecare, văzând disp. art. 27 din O.G. nr. 137/2000, acţiunea promovată de către reclamanţii H.N., T.E., N.E., N.N., E.D., E.O., T.F., E.T., M.E., D.N., E.E., B.J. este apreciată ca fiind întemeiată în parte pentru următoarele motive.
Potrivit tabelului depus la dosar cuprinzând funcţia lucrată de fiecare reclamant şi perioada lucrată, se reţine că reclamanta E.O., în perioada 1.06.2005-31.10.2006 s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului. Conform disp. art. 50 lit. a) din Codul muncii, în această situaţie, contractul de muncă este suspendat iar, conform disp. art. 295 alin. (2) din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
În consecinţă, se vor obliga pârâţii Ministerul K., Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi către această reclamantă, la plata sporului de confidenţialitate de 15% din salariul de bază brut lunar actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, potrivit disp. art. 161 alin. (4) din Codul muncii, numai pe perioadele lucrată efectiv, respectiv octombrie 2004-31.05.2005 şi 1.11.2006-17.04.2008.
În ce priveşte pe reclamantele H.N., T.E., N.E., E.T., E.D., N.(...), T.F., M.E. şi D.N., se vor obliga aceiaşi pârâţi la plata aceluiaşi spor actualizat pe perioada solicitată respectiv octombrie 2004-17.04.2008. Despăgubirile se acordă doar până la data pronunţării prezentei decizii şi nu pentru viitor, întrucât instanţa nu poate acorda un prejudiciu eventual.
Referitor la reclamantele E.E. şi B.J., se apreciază că acţiunea este nefondată deoarece, potrivit aceluiaşi tabel, au calitatea de agent procedural, respectiv aprod, astfel că nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, aşa cum greşit au precizat prin acţiune, ci sunt personal conex. Astfel, potrivit disp. art. 3 alin. (3) din Legea nr. 567/2004, funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer sunt conexe personalului auxiliar de specialitate.
Legiuitorul a înţeles să facă o distincţie între categoria personalului auxiliar care este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi grefieri informaticieni, prevăzuţi în alineatul (1) al art. 3 şi categoria personalului conex, prevăzut în alineatul (3). Or, faţă de considerentele expuse mai sus, dreptul la retribuţie egală îl avem în vedere numai în cazul personalului care îndeplineşte funcţiile ce compun categoria personalului auxiliar şi nicidecum nu se poate pune un semn de egalitate între această categorie de salariaţi şi personalul conex iar art. 78 din Legea nr. 567/2004 se referă la păstrarea secretul profesional şi a confidenţialităţii numai de către personalului auxiliar de specialitate.
În consecinţă, se vor menţine din sentinţa civilă recurată dispoziţiile referitoare la: respingerea acţiunii reclamanţilor faţă de pârâţii Ministerul Finanţelor publice şi CNCND, sentinţa nefiind criticată cu privire la aceste aspecte privind calitatea procesuală pasivă a acestor pârâţi; respingerea acţiunii formulată de reclamantele E.E. şi B.J. ca nefondată.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner